Vali Cucu sau nea Vali, cum îi spun prietenii, este un om care iubește legumele. Într-atât de mult încât, la Bălțătești, unde are o palmă de pământ, și-a făcut o grădină, pe care, acum, o putem considera un adevărat laborator de legumicultură și genetică, într-o îmbinare ciudată și gustoasă în același timp, ale cărei roade pot fi cu succes încadrate la categoria science fiction. Pentru că legumele cultivate cu atâta grijă și pricepere de nea Vali sunt produsul științei și al tradiției. Și, desigur, al unei legături speciale pe care omul și plantele și-au format-o în atâția ani.
Nea Vali, de bază lăcătuș mecanic, este binecunoscut pentru pasiunea sa, legumele pe care le obține an de an au făcut înconjurul lumii, cu tot cu fotografii grăitoare, iar semințele sale sunt căutate de legumicultori din țări străine și din România, deopotrivă. Că e vorba de cartofii din care cresc roșii sau de vinete albe, că e vorba de roșii negre sau de cireșe de pământ, toate legumele care ies din grădina lui nea Vali sunt faimoase și, spun cei care le-au făcut testul, gustoase.
Zestrea semințelor – legume de acum 50 de ani
Odată cu cei 62 de ani pe care i-a împlinit anul acesta, nea Vali a adunat și aproape 35 de ani de legumicultură, încă de pe când lucra la fabrica Volvatir din Târgu Neamț. Pe atunci, se ocupa de grădină doar în timpul liber. Era pasiunea vieții lui.
”Am intrat la Volvatir de la începuturile sale și am plecat de acolo când s-a închis fabrica. După aceea, am mai încercat câteva afaceri, dar nu au mers. Mă ocupam de legumicultură în timpul liber și m-am gândit că lumea nu mai mănâncă legume naturale și cu gust, așa cum era înainte. Apoi, am căutat soiuri mai vechi de legume. Numai prin schimburi de semințe obțin aceste soiuri. Primăvara merg la greci pentru schimburi de semințe, acum trei săptămâni m-am întors din Franța, tot de la schimburi de semințe. Trebuie spus că am ajutor de la colegii din Cluj, de la Eco Ruralis, o asociație care se luptă pentru păstrarea soiurilor vechi. Este vorba de soiuri vechi, care se cultivau acum 50-60 de ani. Am mai făcut rost de semințe din soiuri vechi și de la bătrâni. Le iau, le testez în primul an și, dacă se adaptează zonei noastre, le multiplic. O parte din semințe le trimit celor de la Eco Ruralis, care, la rândul lor, le distribuie gratuit, iar o parte din ele le folosesc pentru schimburi de semințe. Ce rămâne vând, pentru a-mi întreține cultura. Mă costă cam 50 de milioane de lei pe an acei 500 de mp din grădină. Asta implică tratamente bio, apă, plasă de umbrire, plus etichete, pliculețe etc.”, povestește nea Vali.
Roșia-cartof și cartoful-vânătă
Ideea de a încrucișa o roșie cu un cartof o are de la un englez. Nea Vali mărturisește că englezului i-au trebuit 15 ani ca să obțină roșia cartof, în timp ce lui i-au fost de ajuns câteva zile: „Nu există sămânță de roșie-cartof, pentru că ea se obține doar prin altoire. Pe cartof, se pot altoi roșie sau vânătă. Anul viitor, vreau să încerc și cartoful-vânătă, vânătă altoită pe cartof. În rest, eu toate soiurile pe care le am sunt din secolul trecut. De exemplu, roșia pom a fost obținută în anul 1937, de o familie de italieni. Am și soiuri românești, dar, din păcate nu prea se găsesc. Dar să știți că și străinii au soiuri extraordinare, însă nu toate se adaptează la noi. Am roșii galbene, negre, verzi, roz, începând de la roșia cât unghia până la roșia de 1,5 kg bucata”.
Legumicultorul nostru se gândește să creeze și alte soiuri, tot prin încrucișări, ba chiar duble încrucișări. Bunăoară, dacă-i iese altoirea vinetei pe cartof, pe aceeași plantă, pe vânătă, ar vrea să altoiască o roșie. ”Vreau să încerc anul viitor ca pe un cartof să altoiesc o vânătă, iar pe vânătă să altoiesc o roșie. 3 în 1, cum s-ar spune. Ideea cu altoitul nu îmi aparține, trebuie să recunosc, ci aparține unui englez, care spune că i-a trebuit 15 ani pentru așa ceva. Mie mi-a trebuit doar o săptămână. Am satisfacția că, peste ani de zile, o să se spună că nea Vali a creat aceste soiuri”.
”Plantele sunt deștepte și îți răspund la afecțiune”
Când aude inevitabila întrebare dacă se câștigă din această îndeletnicire, nea Vali oftează: „Mă chinuiesc de mai mult timp să forez un puț, ca să nu mai fiu dependent de apa de la robinet. Apa de la robinet are clor și nu e bună pentru plante. Și, cum vă spuneam, mă chinuiesc să strâng 50 de milioane, să fac acest puț. Însă am această pasiune cu legumele și asta mă ambiționează. Am această pasiune de la doamna Mărioara Godeanu. Atunci am observat cât de deștepte sunt plantele și cum îți răspund la afecțiune. În momentul când le iubești, ele știu să-ți răspundă. Am asistat la un experiment de-al dânsei, realizat aici, la Bălțătești, acum 35 de ani, și de atunci au început să-mi placă plantele, în special legumele. Și cum, în ultimii 15 ani, mergi în magazine și nu mai găsești legume de soi, care să aibă gust, m-am gândit că aceste soiuri trebuie păstrate, astfel încât nepoții, strănepoții noștri să știe cât de sănătos mâncam”.
Regretul lui este că nu are cui să lase moștenire pasiunea sa și nici nu are pe nimeni care să-i ducă pasiunea mai departe. ”Nu am niciun vecin pasionat de legume și chiar caut pe cineva care să mă ajute sau pe cineva căruia să-i transmit această pasiune. Fata este căsătorită în Olanda și vine doar câteva săptămâni, vara, și mă ajută, dar asta e egal cu zero. În această meserie, ai doar o zi liberă pe an și atunci pe 29 februarie. De cum se face ziuă afară, ies la grădină și intru în casă când se înserează. Se muncește zi-lumină. Eu nu vând legume, eu lucrez doar pentru semințe. Mai fac suc de roșii, dar atât. Am 50 de fire din fiecare soi de roșie. Semințele le vând în toată zona. Trimit semințe și în Franța, la diferiți fermieri, Un pliculeț are cam 100-150 de semințe și prefer să vând semințele. Dintr-un ardei, scot un pliculeț de semințe, dar la fel de bine pot să nu scot. 10 lei costă un pliculeț. Eu fac etichetele, eu le ambalez. Vreau ca toți cei care iau de la mine semințe să fie mulțumiți. Doar eu și cu o doamnă de la Buzău suntem singurii care ne ocupăm cu astfel de semințe. Suntem doar doi producători în toată țara și suntem înscriși în Asociația Eco Ruralis”.
I-am mulțumit lui nea Vali pentru timpul acordat și l-am lăsat în grădina sa, foarte asemănătoare cu un laborator de genetică, să-și cultive mai departe minunățiile de legume.
Ciprian Traian STURZU