A plecat dintre noi recent și foarte discret Mihai Iliescu, jurnalist nemțean cu spirit ascuțit, privire atentă și umor greu de imitat. A lucrat la Ceahlăul, apoi la Monitorul și Tele M, a colaborat cu alte diverse redacții, fiind unul dintre acei oameni de presă care nu treceau indiferent pe lângă absurdul cotidian, impostură sau derapajele politice. Le observa, le numea și le întorcea pe toate părțile, cu ironie, dar și cu o luciditate care, de multe ori, durea mai tare decât o acuzație directă.
Mihai Iliescu a fost un jurnalist incisiv, însă nu unul încruntat. Avea plăcerea cuvintelor, gustul pamfletului și capacitatea de a face cititorul să râdă chiar atunci când subiectul era, de fapt, trist. A publicat mai multe cărți de umor și a lăsat în urmă texte care nu și-au pierdut actualitatea, deși multe au fost scrise într-o altă epocă politică și tehnologică.
Unul dintre ele, pamfletul „Punctul pe «i»: Pamflet computerizat”, este o călătorie ironică prin istoria României postcomuniste, privită prin lentila calculatorului, a „computerizării” și a marilor promisiuni de modernizare. Textul are astăzi farmecul unei capsule de timp, dar și o concluzie incomodă: se schimbă tehnologia, se schimbă personajele, însă unele obiceiuri politice par să reziste oricărei actualizări.
„A apărut o nouă sectă, care ia amploare pe zi ce trece: cea a «computeriștilor». Milioanele de adepți se închină la Bill Gates și visează la Microsoft, cum visează musulmanii la Mecca”, scria Mihai într-o perioadă în care internetul era încă, pentru mulți români, o curiozitate, iar „Internet-Café”-urile reprezentau porțile către o lume nouă.
Cu exagerarea deliberată a pamfletarului, autorul descria apariția unei generații dependente de ecran: „Noaptea, cel puțin, toată secta este prezentă la adunare, cu ochii în monitoare și cu degetele butonând în neștire”. Astăzi, când telefonul mobil a devenit aproape o extensie a mâinii, gluma pare mai degrabă o anticipare.
Mihai Iliescu nu se oprea însă la tehnologie. Calculatorul era doar pretextul pentru o radiografie a societății românești. În stilul său direct, el trecea prin „epoci” inventate, de la feudalism și comunism la mineriade, guvernări și promisiuni electorale, împănând textul cu formule memorabile.
Despre comunism, scria fără menajamente: „Moartea dictatorilor a venit din lipsă de computer, de informație, fiind complet rupți de realitate și trăind într-o lume virtuală lipsită de virtuți.” Iar despre Nicolae Ceaușescu, tonul nu lăsa loc nostalgiei: „N-a fost decât un amărât de șobolan, pentru care românul era pe post de «mouse» și-l purta cum voia, obligându-l să-i îndeplinească toate dorințele. Amin!”
În rândurile despre mineriade, ironia se transforma într-o observație amară asupra unei perioade care a lovit în speranțele de după Revoluție: „Ciocanele n-au mai spart huila, ci capetele studenților bucureșteni și computerele din universități, dar mai ales au distrus toată admirația și simpatia lumii câștigate de români la Revoluție.”
Apoi veneau promisiunile politice, programele de modernizare, „specialiștii” și eterna senzație că țara se pregătește mereu să pornească, fără să plece cu adevărat de pe loc. „În general, facem totul pentru… dar nu se cunoaște nimic”, nota el, într-o frază care ar putea fi pusă și astăzi sub multe bilanțuri publice.
Poate una dintre cele mai actuale observații ale sale rămâne cea despre direcția unei societăți care vorbește mult despre progres, dar se teme că merge, de fapt, invers: „Nu se știe cât din evoluție înseamnă, de fapt, regres; nu se știe dacă nu cumva am luat-o hăisa și suntem, de fapt, într-o cădere liberă de neoprit, dacă nu cumva ne săpăm singuri groapa.”
Mihai Iliescu a știut să facă din umor o formă de gazetărie. Nu a scris ca să fie comod și nici ca să fie pe placul tuturor. A scris cu nerv, cu vervă și cu acel tip de inteligență care nu se pierde în cuvinte mari, ci fixează, într-o replică, o întreagă epocă.
Pentru colegi și pentru cititorii care l-au cunoscut, rămâne imaginea unui jurnalist vesel, prezent, atent la oameni și la lume. Pentru presa nemțeană, rămân textele lui: unele datate prin numele politicienilor de atunci, dar surprinzător de proaspete prin felul în care vorbesc despre noi.
Drum lin, Mihai Iliescu!
Parteneri
Mesagerul Bacău Trei gospodării din Sănduleni au fost cuprinse de flăcări din cauza unui coș de fum deteriorat 
ZCH Pârjol pe 6 ha în comuna Icușești. Pompierii și voluntarii locali au muncit ore întregi pentru stingerea incendiului 
NewsEdge Cercetătorii de la Stanford au descoperit un aliment marin care poate inversa semnele îmbătrânirii 
BusinessEdge Nvidia cumpără Hugging Face cu 12,93 miliarde de dolari. Miza sunt modelele AI deschise 
