Un jurist din Piatra-Neamț a obținut, la Curtea de Apel Bacău, anularea hotărârilor de guvern prin care a fost instituită și prelungită starea de alertă în perioada de tristă amintire a pandemiei Covid 19. Sentința, pronunțată la finalul anului 2021, ar fi putut avea consecințe importante. N-a avut pentru că motivarea ei a fost redactată însă după mai bine de patru ani și jumătate, iar efectele practice ale deciziei sunt astăzi greu, dacă nu imposibil, de valorificat. Cazul ridică o întrebare esențială: mai înseamnă dreptate o hotărâre favorabilă atunci când vine după ce situația contestată a încetat, iar oamenii afectați nu mai pot obține o reparație reală?

Cum a ajuns starea de alertă în fața instanței

Acțiunea formulată de juristul pietrean Dan Cezar Avarvarei împotriva Guvernului României a fost înregistrată la Curtea de Apel Bacău la 27 aprilie 2021. Reclamantul a solicitat anularea Hotărârii de Guvern nr. 394/2020, prin care a fost instituită starea de alertă după încetarea stării de urgență, precum și a hotărârilor ulterioare prin care aceasta a fost prelungită până în octombrie 2021. Au fost contestate, în total, 22 de acte normative emise între 18 mai 2020 și octombrie 2021. În acea perioadă, românii au trăit sub reguli care au limitat, în diferite grade, libertatea de circulație, accesul la școală, la activități culturale, la întruniri și la activități economice. Mulți își amintesc declarațiile pe propria răspundere, restricțiile de deplasare, programul limitat al magazinelor sau sancțiunile aplicate pentru nerespectarea regulilor. În acest proces nu era pusă în discuție doar necesitatea de a proteja sănătatea publică într-o perioadă de criză. Problema era dacă Guvernul a păstrat echilibrul necesar între protejarea populației și respectarea drepturilor fundamentale. Guvernul a invocat, aparent, binele public. Dar restricțiile au fost adoptate și prelungite fără o analiză suficient de clară a cifrelor și a efectelor lor pe termen lung. Au fost elevi ținuți luni întregi departe de școală, cu pierderi greu de recuperat în procesul de învățare și în dezvoltarea lor socială. Au fost bolnavi cronici care s-au confruntat cu acces limitat la spitale, consultații, investigații și tratamente. Au fost întreprinderi închise sau ținute sub restricții, oameni rămași fără venituri și sectoare economice afectate profund. În același timp, când interesul politic a devenit prioritar, alegerile au fost organizate. Brusc, au fost relaxate sau reinterpretate reguli care, în alte situații, limitau libertatea de circulație, accesul la activități și contactul dintre oameni. Tocmai această diferență de tratament alimentează întrebarea dacă măsurile au fost aplicate cu adevărat după criterii clare de sănătate publică ori și în funcție de interese politice. De aici și importanța acestui proces de la Curtea de Apel Bacău: el nu privește doar trecutul pandemiei, ci limitele puterii executive. Un guvern poate lua măsuri excepționale într-o situație excepțională, însă nu poate restrânge drepturi fundamentale prin hotărâri repetate, pe durate nedeterminate și fără justificări solide, verificabile și proporționale.

Argumentele reclamantului

Reclamantul a susținut că măsurile nu au fost proporționale cu situația epidemiologică și că prelungirea lor repetată a transformat o măsură excepțională, care trebuia să fie temporară, într-o regulă de durată.

În hotărârea Curții de Apel Bacău sunt consemnate criticile formulate de acesta cu privire la efectele restricțiilor asupra economiei și vieții sociale. Reclamantul a apreciat că autoritățile au aplicat măsuri excesive și inconsecvente, inclusiv în perioadele electorale, când anumite restricții au fost relaxate, în timp ce altele au rămas în vigoare.

„Oricum, a încerca rezolvarea unei crize a societății de sec. XXI, globalizată, caracterizată prin deschidere şi schimburi comerciale şi culturale intense, cu măsuri medievale, de genul închiderii (carantinării) unor oraşe sau chiar țări, este absurd şi jenant. De altfel, ineficiența, incompetența crasă şi lipsa de consecvență a Guvernului în implementarea aşa-ziselor măsuri restrictive au făcut ca individul să îşi piardă încrederea în acuratețea măsurilor şi a deciziilor adoptate şi, mai ales, în sistemul sanitar şi în ştiinţă, în general”, se arată în sentință, redând susținerile reclamantului.

Acesta a mai invocat faptul că restrângerea drepturilor fundamentale trebuie să fie limitată în timp și proporțională cu pericolul existent. În opinia sa, prelungirea stării de alertă luni la rând a depășit cadrul constituțional.

Ce a decis Curtea de Apel Bacău

La 30 decembrie 2021, Curtea de Apel Bacău a respins excepțiile ridicate de Guvern și a admis acțiunea. Instanța a anulat hotărârile de guvern contestate, apreciind că, prin actele administrative emise pe durata stării de alertă, au fost restrânse drepturi și libertăți fundamentale într-o manieră excesivă. Judecătorii au reținut că, între 18 mai 2020 și 8 noiembrie 2021, măsurile adoptate au afectat exercitarea unor drepturi constituționale, între care libertatea de circulație, dreptul la educație, libertatea întrunirilor, accesul la activități economice și culturale.

„Practic, în esenţa lor, unele drepturi şi libertăţi fundamentale sunt negate titularilor acestora, deşi libertăţile şi drepturile fundamentale sunt constitutive fiecărei ființe umane ca persoană unică și irepetabilă, consecința fiind dezumanizarea acesteia în sens ontologic şi axiologic”, a reținut instanța.

Curtea a arătat și că statul trebuia să justifice concret necesitatea fiecărei restricții și să demonstreze de ce aceasta este proporțională cu riscul pentru sănătatea publică.

„Menţinerea stării de alertă pe un interval de timp de 1 an şi jumătate fără o justificare solidă în fapt şi în drept nesocoteşte grav şi caracterul esenţialmente temporar al stării de alertă, tinzând să se permanentizeze, cu consecinţe foarte severe asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale supuse restricţiilor”, se mai arată în document.

Concluziile aparțin instanței de fond și nu reprezintă, în mod automat, o hotărâre definitivă.

O hotărâre importantă, blocată de întârzierea motivării

Sentința de la finalul anului 2021 a fost considerată importantă. Dacă ar fi fost motivată și comunicată într-un termen normal, Guvernul ar fi putut formula recurs, iar Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi avut posibilitatea să pronunțe o soluție definitivă într-o perioadă în care tema restricțiilor sanitare era încă actuală. Lucrurile au evoluat însă altfel. Judecătorul Ioan Petrescu, cel care a pronunțat sentința, a redactat motivarea după mai bine de patru ani și jumătate. Între timp, starea de alertă a încetat, iar hotărârile anulate nu mai produc efecte. Guvernul României poate declara recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Dacă recursul va fi formulat, instanța supremă va analiza o cauză referitoare la acte normative care nu mai sunt în vigoare. Aceasta este miza: o decizie favorabilă, venită prea târziu, poate rămâne fără efect practic pentru cei care au contestat restricțiile. Instanța a anulat actele contestate, însă această anulare nu mai poate schimba viața românilor care au suportat restricțiile. Nu poate recupera timpul pierdut de elevi, nu poate repara dificultățile pacienților cronici care nu au avut acces la servicii medicale, nu poate acoperi pierderile economice ale celor afectați și nu poate șterge consecințele sociale ale izolării. Rămâne, totuși, valoarea de principiu a hotărârii: statul nu poate transforma o măsură excepțională într-o stare aproape permanentă, fără să explice clar de ce restrânge drepturi fundamentale și fără să dovedească proporționalitatea măsurilor luate. Întrebarea este, cine-l poate pedepsi și cum? Cine răspunde concret de asemenea încălcări ale legii fundamentale?

Judecătorul, sancționat disciplinar

Întârzierea motivării deciziei nu a rămas fără urmări în plan disciplinar. Inspecția Judiciară l-a cercetat – tardiv (de ce așa târziu, este o întrebare la fel de importantă ca și cele puse de reclamant în acest proces) – cu privire pe judecătorul Ioan Petrescu pentru nerespectarea obligației de redactare a hotărârilor în termenul prevăzut de lege. Inspecția Judiciară, a reținut în 2025 că „nu a înțeles a respecta obligațiile legale referitoare la redactarea hotărârilor judecătorești”, deși fusese sancționat anterior pentru aceeași abatere. În urma verificărilor, s-a stabilit că 112 hotărâri judecătorești nu fuseseră redactate în termen, cea mai veche fiind pronunțată în 2021. Printre ele și cea referitoare la primarul comunei Crăcăoani, aflată în conflict de interese. Consiliul Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară și a dispus suspendarea judecătorului din funcție timp de șase luni. Sancțiunea a fost menținută prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din 16 martie 2026.

Dreptatea nu trebuie să fie doar simbolică

Dosarul inițiat de juristul din Piatra-Neamț ridică o problemă mai largă decât disputa privind restricțiile din pandemie. Orice cetățean care merge în instanță are dreptul nu doar la o soluție corectă, ci și la una pronunțată și motivată la timp. O hotărâre dată după ce problema a dispărut poate avea valoare juridică de principiu. Dar pentru omul care a cerut protecția instanței, dreptatea întârziată rămâne, de multe ori, o dreptate incompletă. În acest caz, decizia Curții de Apel Bacău poate deveni un reper pentru viitor. Ea arată că restrângerea drepturilor fundamentale trebuie să fie excepțională, justificată, proporțională și limitată în timp. Iar faptul că hotărârea a fost motivată atât de târziu este, la rândul său, o lecție: drepturile nu sunt apărate doar prin sentințe, ci și prin rapiditatea cu care acestea pot produce efecte.

Gabi SOFRONIA