Cuviosul Nicodim era de neam aromân. S-a născut în satul Prilep, în anul 1320 d.H. De mic copil, a fost atras de citirea Sfintei Scripturi și a Vieților Sfinților. Le interpreta cu înțelepciunea unui matur care avea experiență spirituală. A lăsat averea familiei și aplecat la Sfântul Munte. Aici s-a tuns călugăr, după trei ani de creștere duhovnicească.
Sfântul Nicodim a mijlocit împăcarea dintre scaunul Patriarhal din Constantinopol și cel sârbesc.
În timpul domniei lui Vlaicu (1364-1377), Sfântul Nicodim a venit în Țara Românească. A zidit mânăstirea Vodița, considerată cea dintâi așezare monahală temeinică și cu bună rânduială din țara noastră. Despre ea s-au păstrat dovezi și hrisoave. Călăuzit de Sfântul Duh, a părăsit Vodița și a mers la izvoarele Tismanei. Aici a construit faimoasa Mănăstire Tismana.
Pe lângă frumoasa mănăstire, de la Sfântul Nicodim ne-a mai rămas și o Evanghelie, numită Tetravanghelul lui Nicodim de la Tismana. Este scrisă în limba slavonă, chiar de mâna sfântului.
A trăit și a lucrat pe pământul românesc sub patru domnitori: Vlaicu, Radu, Dan și Mircea. Sfințenia sa și slujirea oamenilor, a neamului și a lui Dumnezeu a fost recunoscută și prețuită de toți acești patru domnitori. A îndrumat pe mulți călugări și mireni pe Calea Hristică, până la sfârșitul vieții sale, în anul 1406. A fost înmormântat la în Mănăstirea Tismana