Sfânta Lucia sau Sărbătoarea Luminii și alungării vrăjitoarelor

Sf LuciaSfânta Muceniță Lucia era din Siracuza Siciliei și a trăit în secolul IV d.H. Îmbolnăvindu-se mama ei, a plecat cu ea la Catana, ca să se roage Sfintei Mucenițe Agata, să o izbăvească sfânta de curgerea de sânge. Când a ajuns la Catania, a văzut-o în vis pe Sfânta Agata. Sfânta Agata i-a făgăduit mamei ei tămăduire de boală, iar ei i-a vestit mai dinainte suferințe mucenicești pentru Hristos.

Nume sfintei are semnificație devoțională în epoca creștină și corespunde latinescului Lúcius(-a), explicat prin verbul lucio, lucere -”a face lumină” și substantivului lux, lumen – ”lumină”. De aici și asocierea Sfintei Lucia cu aducerea luminii printre oameni. Credința și jertfa acestei fecioare s-au impregnat în folclorul popoarelor creștine occidentale.

Zicătoarea ”se face greu ca scaunul Luciei” se folosește și azi și se referă la ceva care se face greu sau se tot amână. Cine reușea să termine scaunul și se urca pe el, la slujba de vecernie putea recunoaște vrăjitoarele aflate printre femeile din biserică.

În seara sărbătorii Sfintei Lucia, ușa casei era blocată cu o matură, ca să nu intre vrăjitoarele.

O alta tradiție consta în însămânțarea a 100 boabe de grâu. După felul cum încolțeau până de Crăciun, arăta cum va fi anul următor.

Un alt obicei se referea la aflarea ursitului. Fetele confecționau 13 bilețele (13 decembrie fiind data în calendar a Sfintei Lucia), cu nume de băieți, făcute boț, apoi, în fiecare zi aruncau câte un bileței, iar ultimul bilet rămas avea numele ursitului.

În ziua Sfintei Lucia, se pregătea calendarul de ceapă. Ceapa era tăiată în patru, iar din foile interioare se alegeau 12, de mărime asemănătoare, și erau așezate în fereastră. În fiecare foaie, se punea sare. Ordinea așezării foilor era a lunilor anului. Foaia în care se topea sarea indica o lună ploioasă. Acest obicei, al calendarului de ceapă, se mai face și în noaptea dintre ani, în funcție tradițiile zonei.

În țările nordice, ziua de Sfânta Lucia a devenit un fel de sărbătoare națională.

Fetele coc turtă dulce, numită ”lussenkatt” (”pisicile Lucia”), apoi, în noaptea de Sfânta Lucia, îmbrăcate în rochii albe, purtând coronițe cu lumânări aprinse, umblădin casă-n casă și le împart gazdelor. Coronițele sunt depuse apoi în fața ușii și lăsate să se stingă singure.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *