Limba română corectă

Se știe prea bine că normele de exprimare corectă (orală și scrisă) sunt învățate temeinic în școală, dacă se dorește, iar abaterile de la aceste norme se cer combătute continuu printr-o multitudine de mijloace. Mai mult ca oricând, exprimarea greșită a luat amploare. În acest sens, ne stau la îndemână atâtea exemple.

Astfel, tot mai frecvent, auzim și citim, în presă și în literatură: mi-ar place, mi-ar pare bine, în loc de mi-ar plăcea, mi-ar părea bine, care, ce-i drept, sunt ceva mai lungi și par mai incomode.

Teoretic, misiunile cultivării (îngrijirii) limbii nu sunt puține și, pentru aceasta, este nevoie de știință de carte, mai ales că ediția din 2005 a Gramaticii Academiei Române și Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic (DOOM), care i-a urmat, vine cu serioase modificări în numeroase capitole ale științei limbii, inclusiv în acela al verbului, de pildă, unde, spre exemplu, verbele sunt grupate în 11 conjugări, nu în 4, cum se petreceau lucrurile în ediția anterioară a Gramaticii menționate.

Tot cu abateri de la normele de exprimare avem de-a face și în cazul unor superlative pleonastice: cel mai desăvârșit, foarte vast, mai superior, mai inferior, concluzia finală, averse de ploaie etc.

Din categoria abaterilor face parte și folosirea incorectă, neîngrijită a pronumelor și adjectivelor de întărire. De pildă, femininul însăși ia, adesea, locul masculinului singular însuși sau chiar a pluralului înșiși: însăși părinții mei, înșiși prietenele mele, în loc de înșiși părinții mei, înșiși prietenele mele.

Având în vedere respectarea genului, numărului și persoanelor pronumelor de întărire, un tablou complet al acestora ar arăta altfel.

sg. masculin însumi (eu, mie, pe mine), când vorbește un bărbat;
N. Ac. Însămi (eu, pe mine), când vorbește o femeie.
D. Însemi (mie), când vorbește o femeie.
sg. m. Însuți (tu, dumneata, ție, pe tine), când se vorbește cu un bărbat;
N. Ac. Însăți (tu, dumneata, pe tine), când se vorbește cu o femeie;
sg. m. și n. Însuși (al, lui);
N. Ac. Însăși (ea, pe sine);
D. Înseși (ei, sieși);
pl. m. Înșine (noi, nouă), când grupul e masculin sau mixt;
însele (noi, nouă), când grupul e feminin;
pl. m. Înșivă (voi, vouă, dumneavoastră), când se vorbește cu un grup masculin sau mixt, respectiv cu un bărbat;
însevă (voi, vouă, dumneata), când se vorbește cu un grup feminin sau cu o femeie;
pl. m. Înșiși (ei, lor);
și n. Înseși/ însele (ale, lor).

Este de spus că asemenea abateri capătă o răspândire din ce în ce mai mare, nu doar în masa școlarilor, ci chiar în rândul unor publiciști și scriitori importanți. (Prof. Gheorghe ȚIGĂU)