După 20 de ani: Cum a scăpat Fibrex-Zimca titlul național printre degete

pietricica turism

În urmă cu două decenii, echipa masculină de handbal Fibrex-Zimca Săvinești (tocmai se oficializase o fuziune între cele două entități economice; director la SC Zimca era Nicolae Homoc), având în componență, cu excepția portarului Iulian Strat, doar jucători autohtoni, a fost la un pas de a câștiga titlul național, ceea ce ar fi reprezentat o premieră absolută pentru vreo echipă din județul nostru, indiferent de jocul sportiv practicat. Nemțenii erau lideri la finalul turului, la egalitate de puncte cu Steaua București și cu un punct mai mult decât Minaur Baia Mare. Finalul campionatului a fost dramatic, Fibrex-Zimca pierzând la golaveraj cununa cu lauri. Cu un sezon înainte, echipa pietreană se clasase pe locul al 6-lea.

! fibrex* Pregătirea returului

Până la startul celei de-a doua părți a sezonului, frații Bursuc și compania au susținut un cantonament de pregătire la Durău, în care au pus accent pe pregătirea fizică și apoi au continuat cu antrenamente specifice în sala Ceahlăul. Perioada de pregătire s-a finalizat cu întrecerile celei de-a patra ediții a Cupei Fibrex-Zimca Săvinești, desfășurate în prezența unor numeroși suporteri, dornici să-i vadă la lucru pe favoriți cu doar câteva zile înaintea reluării campionatului. La competiție au fost prezente, alături de echipa gazdă, formațiile Universitatea Bacău, Universitatea Cluj și Moldosin Vaslui. Elevii directorului tehnic Otto Heel și ai antrenorilor Constantin Radu Rusu și Stelian Bursuc au triumfat în toate cele trei partide, la diferențe destul de clare.

* 11 etape de foc

Returul a început pentru nemțeni cu o victorie, înregistrată în deplasare la Universitatea Craiova (20-16) și a continuat cu o alta, obținută în județul vecin, scor 28-26, cu Universitatea Bacău. Au venit și prima înfrângere, suferită la Dinamo București (26-30) dar și încă un succes, repurtat pe teren propriu cu Tractorul Brașov (26-24). După aceste prime jocuri, Fibrex ocupa locul secund în ierarhia internă, la egalitate de puncte, 39, cu Steaua București, lidera campionatului. Minaur Baia Mare se situa pe poziția a treia cu 38 de puncte.

În derby-ul Moldovei, de la Vaslui, Fibrex-Zimca a depășit echipa Moldosin cu 26-24 și urma un alt meci încrâncenat, mult mai important, cu Minaur Baia Mare. Profesorul Otto Heel, directorul tehnic al echipei declara atunci: ”Este un joc decisiv pentru noi, în care vom lupta pentru victorie, aceasta fiind singura posibilitate de a ne menține în cursa pentru întâietate în handbalul nostru. Evident, un mare rol îl va avea și publicul pietrean, inimos cum îl știm și profund atașat echipei sale”.

Duelul cu Minaur a avut loc pe 18 februarie 1996, de la ora 10, în sala Ceahlăul. Pietrenii s-au impus cu 22-20, după 14-12 la pauză. ”Sala Ceahlăul se umpluse cu mult înainte de începerea marelui derby al handbalului nostru, afluența deosebită a spectatorilor dând mare bătaie de cap organizatorilor, care mai aveau de primit și mai multe oficialități, în frunte cu Adrian Severin, vicepreședintele PD. De altfel, omul politic a și oferit jucătorilor mingea cu care aceștia și-au început disputa, cu o ardoare care a depășit până și așteptările noastre! S-a jucat, deci, «la baionetă» încă din primele minute. Repriza a doua a fost interzisă cardiacilor. Imediat după reluare, extrema dreaptă Florin Drăgoi «plutește» pe semicercul oaspeților, punctând spectaculos (15-12), dar intervin aproape 12 (!) minute de «secetă» ofensivă a băieților noștri, care au în față un portar în mare formă, Daniel Apostu, goal-keeper-ul echipei României. Astfel, băimărenii egalează și preiau conducerea, cu 17-16 și 18-17 (min.46) cu toate că, între timp, serios accidentat, Apostu este nevoit să lase locul, în poarta echipei sale, lui Valentin Ciorâță. Apără și acesta câteva baloane extrem de dificile și, în minutul 48, la scorul de 19-17 în favoarea băimărenilor, intervine un veritabil moment psihologic. Din fericire, ai noștri trec cu bine peste el, aruncările năprasnice, din «poignet», ale golgheterului Cristinel Bursuc, readucând avantajul în tabăra pietreană: 20-19 în minutul 54! Egalează, însă, imediat Cozma, reintră apoi în poarta băimăreană Daniel Apostu, dar Stot îl «execută» printr-o aruncare necruțătoare, avem din nou avantaj minim (21-20) și, într-un final de mare tensiune și dramatism, în care portarul pietrean Iulian Strat izbutește câteva parade senzaționale, același inepuizabil Cristinel Bursuc dă lovitura de grație mult titratei echipe băimărene, care-și vede irosite speranțele în sala pietreană! Speranțe care acum au crescut în tabăra noastră, jucători și suporteri îmbrățișându-se cu frenezie pentru această victorie «istorică». Deși au avut o sarcină extrem de dificilă, arbitrii bucureșteni Ion Șerbu și Viorel Dobre au reușit să țină jocul în mână, conducând imparțial și cu fermitate un meci pe muchie de cuțit. De remarcat și frumosul moment oferit în pauză de grupul majoretelor de la Școala 10, pregătite de profesoara Laura Popa”. (Radu Irimescu, Ceahlăul, luni, 19 februarie 1996).

Marcatori: Fibrex-Zimca (Cristinel Bursuc 9, Ștot 5, Mucenica 2, Drăgoi 2, Stelian Bursuc 2, Pitariu 1 și Căescu 1); Minaur (antrenori: Petre Avramescu și Constantin Panțâru – Iulian Pop 7, Cozma 4, Kapornay 3, Iulian Alexandru 2, Pârâianu 2, Câtu 1 și Z. Cristian 1).

După joc, directorul tehnic Otto Heel a spus că a fost unul dintre meciurile foarte bune făcute de echipa sa și i-a felicitat pe băieți, iar Cristinel Bursuc, tunarul săvineștenilor, a făcut următoarea declarație: ”De mult n-am mai trăit o asemenea bucurie. Să ne gândim numai la ce reprezintă echipa băimăreană în handbalul românesc. Am trecut astăzi peste un hop mare de tot, dar mai avem și altele în cale, la fel de dificile”.

* Fiesta ratată

A urmat o victorie la Arbema Arad, după care nemțenii s-au pregătit pentru marea confruntare care decidea soarta campionatului național, meciul cu Steaua București devenind o veritabilă finală, învingătoarea având toate șansele de a cuceri titlul intern. De la ”militari”, era accidentat puternicul inter Sebastian Bota, însă urmau să fie prezenți valoroșii portari Laufceag și Ianoș, coordonatorul Cojocar, interul Gicovanu, pivotul Alexandru Dedu (n.red. – actualul președinte ale FRH) et comp., toți handbaliști unu și unu.

Tehnicienii de la Fibrex-Zimca spuneau că Steaua impune respect, însă în niciun caz teamă. Partida a avut loc joi, 29 februarie 1996, la Piatra Neamț, și s-a încheiat cu o victorie reconfortanță a gazdelor. ”O sală arhiplină, exultând de entuziasm, a salutat cu urale și cântece această superbă victorie a băieților noștri. Singurul moment de veritabilă cumpănă a fost în minutul 43, când steliștii au reușit să egaleze: 23-23. Cu un admirabil efort de voință, ai noștri au pornit, într-un iureș de neoprit, înscriind 7 goluri consecutive, în timp ce portarul Iulian Strat a pus… lacătul pe poartă: 31-23 în minutul 53 și în final, oaspeții n-au mai reușit decât să reducă scorul”. (Radu Irimescu, Ceahlăul, vineri, 1 martie 1996).

A fost o imensă bucurie a suporterilor, câți au putut să intre în sală, căci ușile ei s-au închis cu mai bine de o oră înainte începerii partidei. Mai erau trei etape până la final și nemțenii aveau 4 puncte în fața Stelei, însă, în etapa următoare, ei au făcut o greșeală imensă, care, până la urmă, i-a privat de câștigarea primului titlul din istoria clubului: au pierdut la Dinamo Brașov cu 21-22 și au rămas doar cu un avans de două puncte.

După 20 de etape, Fibrex-Zimca ocupa în clasament locul I, cu 52 de puncte, 16 victorii și 4 înfrângeri. Steaua se situa pe locul secund, cu 50 de puncte, 15 victorii, 5 înfrângeri. Toată lumea credea că mai erau doi pași până la titlu, dar nu a fost deloc așa.

A urmat o victorie facilă (29-22) cu modesta Solar București la Piatra Neamț. În aceeași etapă, Steaua a bifat un succes lejer, scor 29-20, la Universitatea Bacău. Fibrex avea 53 de puncte, iar Steaua 51, bucureștenii fiind net superiori la capitolul golaveraj.

În ultima etapă, Fibrex-Zimca pierde dramatic la U CUG Cluj și fiesta este ratată, întrucât steliștii lui Gheorghe Goran și Nicolae Munteanu înving acasă pe Dinamo București și, datorită unui golaveraj mai bun realizat per sezon, câștigă un nou titlul național. ”Într-o încleștare pe viață și pe moarte, în care arbitrii Ion Șerbu și Viorel Dobre au avut rolul lor nefast, favorizându-le evident pe gazde, handbaliștii noștrii au fost învinși la Cluj cu 21-19 (13-10), pierzând astfel la golaveraj titlul național în această ediție a campionatului Diviziei A. Desigur, nici să fii vicecampion nu-i deloc puțin lucru, e chiar cea mai bună performanță din istoria clubului nostru și meritele acestor bravi băieți, conduși cu atâta pricepere și tact de cîătre profesorul Otto Heel, ajutat de Stelian Bursuc și Constantin Rusu, trebuie subliniate ca atare”. (Radu Irimescu, Ceahlăul, luni, 11 martie 1996).

Stelian Bursuc, antrenorul-jucător al vicecampioanei, afirma: ”Desigur, trăim marele regret al ratării titlului «la mustață», în ultima etapă, dar să nu uităm că am reușit ceea ce, în afară de Capitală, doar Baia Mare, Timișoara și Craiova mai izbutiseră până acum”.

Pentru această performanță, Fibrex-Zimca a primit dreptul de a evolua, în toamnă anului 1996, în premieră, în cupele europene, mai exact în Cupa Cupelor. Aici, după ce a eliminat formația turcă Halkbank Ankara, în 16-zecimi, Fibrex-Zimca a părăsit competiția în optimile de finală, în favoarea macedonenilor de la Mlados Bogdanic. Până a deveni campionă națională în 2002, Fibrex a mai adunat încă trei medalii de argint (1997/1998; 1999/2000; 2000/2001) și una de bronz (1998-1999).

* Primele trei locuri ale ediției a 38-a a Diviziei A -1995/1996

  1. Steaua 22 17     0       5       624-539     56 puncte

  2. Fibrex 22 17     0       5       573-524     56 puncte

  3. Minaur 22 15     2       5       597-480     54 puncte

 

! otto heel 2* Prof. Otto Heel, antrenor Chev Handball Dierkirch (Luxemburg):

Puteam obține atunci titlul foarte ușor, însă unele nesincronizări nu ne-au permis această bucurie. După cum s-au derulat faptele în ultimele meciuri, eram mari favoriți. Neatenți, am ratat șansa de a obține titlul respectiv. Oricum, a fost unul din momentele de vârf ale handbalului nemțean. Aproape toți jucătorii erau localnici, de fapt în asta a și constat tăria, puterea echipei în urmă cu 20 de ani”.

! stelian bursuc* Prof. Stelian Bursuc, antrenor LPS Piatra Neamț:

Pentru mine, a fost un moment greu, întrucât am fost foarte aproape de cucerirea medaliei de aur și ne-am poticnit la final. Eram încă jucător, mi-ar fi plăcut să-mi închei cariera campion. Ne era de ajuns un rezultat de egalitate în ultima etapă la Cluj, însă puteam să jucăm mult și bine și nu am fi rezolvat absolut nimic”.

  • Prof. Florin Drăgoi, antrenor LPS Piatra Neamț:

Eu zic că greșeala a fost a noastră. Nu trebuia să pierdem la Brașov. Acolo s-a ratat, în opinia mea, cucerirea medaliilor de aur. La Cluj, dacă jucam două zile și două nopți, tot nu ne-ar fi lăsat să câștigăm. Aveam 25 de ani pe atunci și jucam titular”.

Ana MOISE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.