Superstiții de Ciuda lui Arhanghel

Propovăduită de Sfinții Apostoli Ioan și Filip, puterea de vindecător a Sfântului Arhanghel Mihail s-a manifestat și lângă Cetatea Colose, din Frigia. Acest miracol a avut drept urmare creștinarea unui păgân bogat. Acesta și-a văzut fata tămăduită de muțenie, după ce, sfătuit în vis de Sfântul Arhanghel Mihail, a dus-o la izvorul făcător de minuni. Apoi, tatăl fetei a înălțat deasupra izvorului o biserică, cu hramul ”Sfântul Arhanghel Mihail”, la care s-au rugat zeci de mii de credincioși.

În calendarul popular, ziua de 5 septembrie poartă un nume straniu – ”Ciuda lui Arhanghel” – și oamenii o țin ca să nu fie mânioși și ”ciudoși” tot anul, să le fie casa ocrotită de ceartă și neamul de pizmă.

Se spunea despre ”Ciuda” că e mai mult o sărbătoare femeiască, și se ținea de frica sfadei și a bătăilor din casă. Dacă femeia n-o ținea, bărbatul umbla înciudat tot anul. Nu se cosea, tot ca să nu se întâmple ceva rău.

În alte tradiții ale poporului român, se credea că ”Ciuda lui Arhanghel” e numele nevestei lui Arhanghel, pe care acesta ar fi lăsat-o din pricina traiului rău, aici, în această zi, iar el a fugit atâtea săptămâni până s-a oprit, la 8 noiembrie, când se sărbătoresc Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril.

În această zi este bine să nu se lucreze. Se spune că, de cineva ar face ceva bănos astăzi, îl va apuca o ciudă care nu-l va lăsa, putând să i se tragă chiar moartea.

Oamenii se fereau să se certe în această zi, deoarece se spunea că ciuda îi va ține tot anul.

* Gromovnic la început de toamnă

Din „Gromovnicul din bătrâni”, scos la lumină de Editura Porțile Orientului 1993, aflăm că „în 10 sau în 11 ale lunii aceștia, de va fi senin, poame multe din destul și vin bun va fi; de voiești să știi anul viitor în ce chip va fi, să iei mere de stejar (ghindă) în ziua minunii Arhanghelului, adică în 6 ale lunii aceștia și să tai acele mere în două, și de vei găsi viermi va fi anul bun; iar de nu vei găsi nimic să te temi foarte de ciumă.

Mere de stejar de vor fi din destul la vremea lor, să știi că iarna devreme va începe și zăpadă multă mai ‘nainte de vreme va cădea și, la urmă, frig deajuns va fi, iar de vor fi merele de stejar la mijloc bune, și vara va fi bună, și roadă în toate sămănăturile pământului va fi; iar de vor fi merele acelea la mijloc ude, va fi vara ploioasă; iar de vor fi merele uscate, va fi și vara secetoasă.”

* Practici tradiționale de prezicere a vremii

Cum va fi vremea mâine? Este o întrebare simplă, al cărei răspuns îl aflăm astăzi fără să depunem efort, urmărind buletinele meteorologice realizate de specialiști, prin intermediul unor tehnologii performante. Ei bine, odinioară, țăranii români nu aveau astfel de privilegii, iar citirea semnelor cerului și cercetarea unor lucruri mărunte le ofereau răspunsuri cel puțin la fel de exacte precum aparatele de astăzi. Semnele vremii sunt și astăzi cunoscute de bătrânii satelor care sunt cu băgare de seamă la orișice amănunt din jur, fără să aibă cunoștințe de astronomie, fără să consulte termometrul sau barometrul.

Bătrânii sunt cu băgare de seamă și la comportamentul animalelor din gospodărie, care dau semne despre schimbările vremii.

Mâța prevestește ninsoare și frig puternic, atunci când se furișează în casă și se așază cu spatele spre sobă, în timp ce oile, atunci când sunt prea zburdalnice și se bat cap în cap, prevestesc furtuni.

Femeile, în vreme ce pregătesc mămăliga în vatră, observă schimbările timpului, în funcție de felul în care ard lemnele, dacă sunt umede sau uscate, acest indicator fiind valabil și pentru sare.

Chiar și focul are semnele lui, iar atunci când vâlvătaia se tot plimbă pe oale se spune că vine furtuna.