Primăria Târgu Neamț caută tancuri

pietricica turism

Oficialii orașului Târgu Neamț, în goana lor neostoită de a găsi soluții pentru dezvoltarea și promovarea turistică a zonei, au inițiat un proiect menit să realizeze un traseu turistic pe linia frontului din cel De-al Doilea Război Mondial. Ca parte principală a acestui proiect, se vor reface mai multe cazemate, care au aparținut trupelor române, apoi, acestea vor fi incluse într-un circuit turistic și în materialele de promovare turistică a zonei Târgu Neamț. City-managerul Geanina Fedeleș a dezvăluit și o propunere, venită din partea comisarului  Vitalie Josanu, ofițerul care se ocupă de protejarea patrimoniului cultural al județului Neamț: de a se înființa un muzeu al armelor la Târgu Neamț.

Am avut mai multe discuții, cu dl. director Sebastian Cătănoiu, de la Parcul Natural Vânători-Neamț, cu dl. Vitalie Josanu și, mai nou, cu conducerea Complexului Muzeal Județean, pentru repunerea liniei frontului în circulația turistică. Mai exact, refacerea cazematelor existente în zona orașului nostru și crearea unui circuit turistic care să permită vizitarea și prezentarea istoriei zonei. În primă fază, intenționăm să refacem o cazemată, să o reconstruim după vechiul model, iar mai apoi semnalizarea tuturor cazematelor și includerea în materialele de promovare.

Mai există o propunere interesantă, mai ales dacă ținem cont de istoricul zonei, venită de la dl. Vitalie Josanu, de a înființa un muzeu al armelor. Sperăm să găsim o sursă de finanțare sau un potențial parteneriat pentru a realiza acest proiect. Traseul turistic care include linia frontului trece prin Vânători, orașul Târgu Neamț și ajunge până în zona Țibucani. Intenționăm să achiziționăm tancurile pe care Ministerul Apărării le dă la casat. Am participat la o astfel de licitație, dar nu am câștigat. Însă căutăm posibilități de a găsi tancuri”.

Linia frontului în cel De-al Doilea Război Mondial începea de la Botoșani, trecea prin Drăgușeni, apoi ajungea în zona noastră, la Târgu Neamț. Era o linie a cazematelor. Linia frontului continua de-a lungul Siretului, până în zona Focșanilor. La noi, la Târgu Neamț, resturile unei cazemate s-au descoperit și în zona Condreni. Cazematele au fost construite de români și germani în Primul Război Mondial, dar au fost folosite și în 1939-1945”, ne spune profesorul de istorie Vasile Vrânceanu.

Despre linia cazematelor, Mesagerul de Neamț a scris încă de acum doi ani, la rubrica sa consacrată Patrimoniului. Materialul îl puteți reciti aici.

Despre comunele de pe linia frontului, Mesagerul a scris, de asemenea la rubrica sa de Patrimoniu, material pe care îl puteți reciti aici.

C.T. STURZU

 

2 COMENTARII

  1. Sunt doua:pe una e construita o crisma si a doua e in curtea unei familii.La Borta dracului sa rupt frontul si au murit m ai multi oameni ca la Marasasti fapt ce nu e trecut in istorie.Puteti reconstrui pe aia de pe Aerodrom atat.

  2. Cazematele
    Colaboratori: tu (proprietar), Constantin Nicolae şi Catalin Chitu
    Actualizat acum 4 secunde · Fotografii făcute în Dumbrava, Neamt, Romania
    Cazematele au fost construite pe două etaje, unul semiîngropat – pentru muniție, iar celălalt – pentru tragere și personal. Unele aveau sobe și sisteme de ventilație, iar comunicațiile se făceau prin cabluri telefonice îngropate. În fața liniei de cazemate, se aflau șantul antitanc discontinuu și liniile de sârmă ghimpată, iar terenul era „împănat” cu mine antitanc și antipersonal. Ambrazurile erau practicate doar în părțile laterale, peretele frontal fiind compact, iar inamicul era obligat, astfel, să pătrundă exact în zona de foc încrucișat. Puterea de foc a acestor cazemate era deosebit de mare după standardele timpului, fiind dotate (cel putin teoretic) cu 2-4 puști-mitralieră, cu cadență de tragere de la 150 la 300 gloanțe pe minut, interzicând astfel total apropierea de cazemate a trupelor inamice de asalt. Cazematele erau rezistente la atacurile aviației și la cele mai multe arme de artilerie, au fost concepute special pentru a adăposti infanteria, întărite prin acoperire cu un strat gros de pământ și camuflate în teren. Au fost atât de bine construite, încât n-au putut fi distruse în trimpul războiului. În schimb, pe unele le-au „nimicit” căutătorii de fier vechi . La Urecheni, de exemplu, din 6 cazemate, a supraviețuit doar una, pentru că era ocrotită în curtea unui sătean; cele din câmp au fost, însă, sfărâmate cu barosul, pentru că fier-betonul din pereți era extrem de „prețios”.Cazematele care alcătuiau linia fortificată se sprijineau reciproc cu foc, fiind dispuse la distanțe de circa 400 metri una de alta. Erau proiectate să fie înarmate doar cu armament automat, nu și cu tunuri. Focul tras din cazemate era calculat să fie numai de flanc, foarte dens și încrucișat, astfel încât orice tentativă a infanteriei inamice de a ataca linia să fie zădărnicită și să sufere pierderi cât mai mari. În unele locuri, densitatea de gloanțe era calculată să ajungă la un glonț pe 2,5 centimetri de teren.

    „Toate informațiile despre construirea și rolul cazematelor, precum și datele despre luptele care s-au dus, ar putea fi trecute pe niște panouri, care să fie montate în apropierea lor”, este de părere Marius Irimia. „Consider că excursiile cu grupuri de copii nu ar contribui doar la dezvoltarea turistică a zonei, dar ar fi adevărate lecții de istorie pe viu, care le-ar rămâne în minte”.Nu doar linia de cazemate este lăsate în uitare și nepăsare, ci și gropile comune în care au fost înhumați soldații care au pierit în luptele de la Borta Dracului. Se vorbea despre 14.000 de morți – români, nemți și ruși. Rușii și-au luat morții acasă, dar tot au rămas câteva mii, care nu se știe unde sunt.

    „Înainte de înființarea Schitului Cărbuna, două din gropi erau semnalizate cu cruci, una din fier și cealalată din stejar”, spune același Marius Irimia. „După ce s-a construit schitul, la câțiva ani, părintele stareț s-a gândit el să pună crucile la adăpost, să nu le dărâme vacile, care mergeau la păscut și se mai scărpinau de ele. Și le-a dus într-un hambar, unde sunt și acum. Când l-am întrebat unde erau, mi-a spus că nu-și mai amintește exact. Știu de colegii detectoriști din țară, care au descoperit insigne sau tăblițe cum purtau soldații la gât, că Statul German face eforturi deosebite pentru a găsi moștenitorii fiecărui soldat în parte și a le înmâna tăblițele, ca amintire. Într-o zi, or să-și revendice morții și nimeni nu știe unde sunt. Eu am mai vorbit cu bătrânii, care mi-au spus că nemții, care nu-și reglaseră bine tirul, dar erau aliații noștri, trăgeau din spate și mai nimereau în soldații români, iar rușii trăgeau din față. După 3 zile de foc, mirosea în așa hal că nu s-a mai putut intra nici cu carele în zonă. Nu mai voiau boii să meargă. Mi-au spus mulți să mă duc cu detectorul să caut, nu se poate să nu găsesc ceva, dar n-aș intra pe Dealul Cărbuna. Am sentimentul că aș pângări locul. Starețul mi-a spus că a îngropat-o pe mama lui la schit și, când a săpat mormântul, a dat de oase, dar n-a anunțat pe nimeni. Așa sunt călugării, se raportează la superior și mai departe la Dumnezeu, iar în rest nu colaborează cu nimeni”.
    Borta Dracului este cunoscut drept locul în care și-au pierdut viața cei mai mulți militari în Al Doilea Război Mondial din România. Pe traseele

    Pârâul Crucii, Poiana Lebedei, Pârâul lui Pintilie spre Poiana Gaftonești – pe de o parte, și Pârâul Văleni spre Borta Dracului – pe de altă parte, s-au dus cele mai grele lupte, timp de două săptămâni, în iunie 1944. Locurile nu sunt marcate în niciun fel, dar iubitorii de neam, care vor să le dea copiilor lor lecții de istorie pe „viu”, le-ar putea găsi, la fel de ușor ca și linia de cazemate, și, pentru o zi, chiar ar trăi trecutul, acolo unde s-a scris cu sângele eroilor uitați. (Cristina MIRCEA)
    „Într-o zi, Statul German o să-și revendice morții; nimeni nu știe unde sunt”https://mesagerulneamt.ro/2015/07/trasee-de-patrimoniu-linia-de-cazemate-si-borta-dracului/

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.