Sâmbătă, 20 mai, în cadrul Nopții Muzeelor, la mai multe instituții muzeale din țară au avut loc proteste, prin care s-a dorit atragerea atenției asupra acestui domeniu, care, în ultimii ani, se confruntă cu tot mai multe probleme. Chiar dacă în Neamț nu au fost astfel de proteste, o anumită solidaritate cu restul muzeelor din țară există. Despre aceasta, într-un scurt interviu cu dl. Vasile Diaconu, de la Muzeul de Istorie și Etnografie Târgu Neamț.
- Ați comparat muzeele cu instituțiile emblemă ale țării. De ce?

- Ați comparat muzeele cu Biserica. Credeți că au multe elemente comune?
Cu siguranță au puncte comune. Ambele se adresează publicului larg, iar muzeul trebuie privit ca un altar cultural, în care îți poți hrăni spiritul. Dar totul ține de educație și de percepția noastră. Fiecare dintre noi ar trebui să facă un exercițiu de voință și să treacă pragul unui muzeu, sau al mai multora și cu siguranță va descoperi lucruri care să îi schimbe ușor percepția despre ceea ce înseamnă istorie, artă, știință, natură, civilizație în ansamblu.
- Una dintre marile probleme pe care au invocat-o cei ce au protestat la Noaptea Muzeelor a fost subfinanțarea. Cât de mult afectează ea funcționarea muzeelor?

- La Neamț nu s-a protestat. Sunt angajații din muzee mulțumiți?
Muzeele nemțene nu se pot detașa de problemele care există la nivel național. Și dacă nu a existat un protest, asta nu înseamnă că lucrurile sunt chiar așa cum ar trebui. Este posibil ca și perseverența noastră în a ne desfășura activitatea în condiții mai puțin prielnice să poate fi interpretată tot ca o formă de protest. Încă mai credem în puterea exemplului.
- Ați spus că muzeele trebuie să existe și nu să reziste. Care este esența acestei afirmații?
Existența muzeelor trebuie privită ca un fapt firesc, care să includă implicare din partea statului și o percepție corectă a publicului. Rezistența implică deja un anumit set de constrângeri, care, cu siguranță, nu pot fi utile domeniului cultural. Este adevărat că la noi muzeele nu sunt percepute ca subiecte care să facă rating, în contextul în care societatea este guvernată oarecum de aceste tendințe, dar asta nu înseamnă că trebuie eliminate din peisaj, sau lăsate la marginea interesului pentru cultură și educație. Așa cum am spus, muzeele sunt cea mai mare concentrare de elemente identitare. Doar de noi depinde cum ne păstrăm identitatea și cum o folosim ca element de legitimare. (C.T. STURZU)





