Tradiții: Vartolomeul grâului și Găinușa cerului

În Calendarul popular, sărbătoarea e singura cunoscută ca fiind dedicată grâului. Fiind și o zi în care soarta recoltelor poate fi încă influențată, fiindcă abia acum începe să se coacă grâul în spic, acum se învârtoșează bobul grâului, în această zi acționează numeroase obiceiuri, superstiții și interdicții, toate având rolul declarat de a susține creșterea grâului. De aceea, nu e întâmplător faptul că, pe pământ, oamenii încercau să evite mișcările ”învârtejite” – torsul, de exemplu -, pentru a nu produce, la rândul lor, învârtiri, suciri nedorite. Porumbul celor ce lucrează în această zi se sucește în bătaia vântului, oamenii pot suferi vertijuri, întoarceri, reveniri… ”Să nu se mai întoarcă boalele unde au mai fost”, spuneau babele descântătoare. În sens pozitiv, ”învârtirile” rituale puteau fi utilizate în magia întoarcerilor, trimiterea înapoi a vrăjilor.

Ziua Sfântului Vartolomeu ne plasează deja la mijlocul verii, moment când firea se întoarce către iarnă. Așa cum o arată și rădăcina numelui sfântului, învârtirea este cuvântul-cheie al întregii zile.

Cerul se întoarce spre sud, ziua se învârtește spre noapte și întreaga fire repetă, în plan restrâns, această mișcare cu sensul minus: se pot stârni vârtejuri de vânt, acțiuni asupra precipitațiilor, care sunt mai totdeauna malefice, vârtejuri ale cursurilor de apă, care îi atrag în mijlocul lor pe toți oamenii necugetați, care continuă să lucreze în această zi.

Comună zilelor lui Cireșar, în care grânele dau în pârg, este instabilitatea atmosferică.

Felul de a fi al omului apropiat de natură a generat o serie de credințe, interdicții și prescripții, pentru ca soarta să fie favorabilă .Astfel, au apărut ”sărbători ale holdelor, ale secerișului”, care includ nu numai inaugurarea și încheierea acestuia, ci și momentele de cumpănă.

Așa este seria de zile cuprinse între 11 și 14 iunie, patronate de adevărați daimoni vegetaționali, care doar prin păstrarea numelui din calendarul creștin mai amintesc de tradiția Bisericii: Vartolomeul grâului (11 iunie), Nunta șoarecilor (12 iunie), Eliseiul grâului (14 iunie).

Dintru aceștia, Sfântul Vartolomei a fost unul din cei 12 ucenici, ”carele, propovăduind evanghelia la indieni, a fost răstignit de cei necredincioși la Arvanupoli și își primi sfârșitul cu cinste; și băgându-l într-o raclă de plumb, fu aruncat în mare, iar din voia lui Dumnezeu aducându-se până în Sicilia, la ostrovul Lipariei, a fost îngropat acolo, multe minuni izvorând din sfântul și cinstitul său mormânt”.

Comportamentul țăranilor de altădată nu era limitat doar la observarea evoluției recoltei, ci mai ales la căutarea și interpretarea semnelor meteorologice.

Ca toate celelalte zile temute de peste vară, acestea erau puse atât sub semnul focului, al arșiței, al incendiului, al trăznetelor, cât și al apei. Acum puteau lovi ploi torențiale însoțite de grindină. Ele sunt ”rele de potoape”, de ”piatră” și de ”stricători” de tot felul (păsări, insecte, rozătoare).

* Superstiții de Vartolomeul grâului

Pentru că, la Vartolomeu, ”umblă cu nourii și cu halele din ei”, se lucrează numai până la prânz, dar nu la câmp!

Femeile nu torceau astăzi, ci duceau grâu la biserică, pentru a fi sfințit și amestecat în hrana ouătoarelor și a celorlalte animale de curte.

Se povestea că un om a venit în ziua de Vartolomei cu căruța cu boi de a lucrat. A lucrat bietul om numai până la prânz, când a pornit acasă. Când era în mijlocul unui râu, a venit un vârtej mare și i-a dat de trei ori căruța peste cap în gârlă, pentru că a lucrat în ziua de Vartolomei, tatăl vârtejurilor.

* Găinușa Cerului

În această perioadă din Calendarul popular, 9-15 iunie, semnele celeste erau urmărite cu interes, în special răsăritul Găinușei.

Găinușa sau Cloșca cu pui este un grup de stele din constelația Pleiadelor. Apariția pe bolta cerească a Găinușei era considerat un semn de belșug pentru agricultori. Bătrânii spuneau că ”Cucuruzul cum o vede, crește ca smuls din pământ, iar grâul începe a se învârtoșa”.

Alte credințe vorbeau despre primejdii felurite care s-ar abate și asupra animalelor din gospodărie și asupra oamenilor în cazul nesocotirii acestor zile: molime, vlăguire, invazie a insectelor dăunătoare și a răpitoarelor, amețeală, amorțeală, insolație.

Ciobanii vegheau noaptea să o vadă, pentru ca, astfel, să le meargă bine oilor, să se îngrașe și să se înmulțească.