Antigelul nostru cel de toate zilele

Încercarea noastră de a face un survol peste Pietricica, ca să coborâm în picaj peste primărie a fost cam ca procedura de revocare a Codruței, adică un fâs. Cum noi nu avem antigel în instalație, simpla scoatere a ciocului în cruda realitate de pe Cuejdi s-a dovedit un episod de sport extreme, asemănător ăluia de l-am pomenit că o pornit la dame și nu i-o funcționat agregatu’ din aceleași motive.

Ăsta din dreapta cum o ridicat aripa, i-o înghețat instantaneu subțioara și-n loc s-o ia în sus, automat o ajuns sub cracă, mai exact înaintea beciului cu rezerva strategică cu rachiu de dude păroase și acolo o rămas. Cumătru din stânga și-o luat cojoc, și cum nu are în dotare sector pentru bagaje de cală, o trebuit să renunțe sau să-și puie niște șenile, lucru interzis definitiv de autoritatea aeronautică de la noi.

În ce mă privește, am zis că cel mai bine e să facem o ședință cu chiuituri, mai cu seamă că avem despre ce vorghi, că ăsta din dreapta vrea să punem balcon la cracă, după ce i-am refuzat ideea de beci. Plus de asta, nici cei din primărie ori cejeu nu scot nasu afară din două motive. Unu ar fi că nu au cremă de protecție și în plus nu primesc spor de cod portocaliu aidoma celui de tăiat verdeață la cotarle votat în parlament.

Și dacă tot e vremea asta de numărat copchii și făcut bani, ne cugetăm la proxima recoltă de dude și o să facem un clasament al cuvintelor de scădere adresate ministrului justiției, pe care l-o mâncat în trei litere și o făcut anumite manopere în contra vântului, absolut interzise iarna și în loc deschis, adică la televizor.

În loc de final, dar nu inteționat, am dori să urăm distinselor și gingașelor doamne o primăvară ca-n filme, deocamdată în sens metaforic, pentru că dacă o facem la propriu primim ghioceii în creștet și tare ne temem că-s ca de la congelator, deci într-o stare de agregare ce poate sparge edificiul neuronului. La bună revedere, așadar!