159 ani de statistică oficială în România

Pe 12 iulie, Statistica oficială din România împlinește 159 ani. Fiind una din primele instituții create, după Mica Unire, de Alexandru Ioan Cuza, la 12 iulie 1859, putem afirma, fără rezerve, că Statistica oficială coincide cu întreaga istorie națională, cu suișurile și coborâșurile ei.

Încă de la începuturile sale, din 1859, deși nu dispunea de resursele materiale necesare și cu personal insuficient, atât numeric, cât și ca pregătire specializată, Oficiul central de statistică a reușit să ducă la bun sfârșit misiuni de mare anvergură, precum Recensământul Populației (1859-1860) și Recensământul stabilimentelor industriale (1863), prima cercetare de nivel național dintr-o țară europeană.

În perioada 1877-1914, Statistica oficială a fost unul dintre principalii piloni ai consolidării Statului Român, prin contribuția substanțială de informație statistică necesară în luarea unor decizii corecte pentru dezvoltarea și viitorul țării. Astfel, s-au realizat Recensămintele Populației din 1899 și 1912, s-a îmbogățit sistemul de publicații – așa au apărut Buletinul Statistic al României (1892), Revista demografică (1892) și Anuarul Statistic al României (1902) – și s-a înființat învățământul statistic universitar, prin Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale (1913).

Între cele două războaie mondiale, Statistica oficială românească și-a impus statutul unei școli de prestigiu pe plan internațional, prin marile sale personalități. Instituția s-a bucurat de activitatea și contribuția prestigioasă a unor figuri marcante, precum Dimitrie Gusti, Octav Onicescu, Grigore Moisil, Gheorghe Mihoc, Sabin Manuilă, Anton Golopenția etc. Se cuvin evidențiate o parte din reperele activității statistice din această perioadă: realizarea Atlasului Agricol al României (1929) și a Recensământului Agricol (1941), prima lucrare sistematică de acest gen, efectuată în țara noastră; realizarea Recensământului General al Populației României (1930) și a Recensământului General al României (1941), în care principalul loc l-a ocupat inventarierea întreprinderilor industriale; extinderea anchetelor selective pentru aproape toate domeniile economiei naționale și înființarea Școlii de Statistică (1930), devenită Institutul de Statistică al Universității București (1941).

Perioada regimului comunist (1946-1989) a fost caracterizată de eforturile unei noi generații de statisticieni – mulți dintre ei foști discipoli ai maeștrilor din perioada anterioară – de a asigura continuitatea datelor și seriilor statistice, păstrând, astfel, în bună măsură, credibilitatea Statisticii oficiale românești. Este notabil aportul unor specialiști remarcabili, precum Mihail Levente și Mircea Biji, în efectuarea unor lucrări statistice de mare complexitate, cum au fost Recensământul populației și Locuințelor (1966 și 1977), realizarea primei balanțe a legăturilor dintre ramurile economiei, trecerea la prelucrarea electronică a datelor și începerea colaborării cu Direcția de Statistică a ONU.

Începând cu anul 1990, Statistica oficială românească a asigurat și asigură, constant, suportul informațional necesar procesului de integrare a țării în structurile UE, precum și pentru o rapidă adaptare a României la cerințele și modul de lucru comunitar, după aderarea efectivă la Uniune. În acest sens, a crescut capacitatea de investigare și comensurare a evoluțiilor economice și sociale din societatea românească, s-au îmbunătățit sistemul de indicatori statistici și metodologiile specifice, în directă relație cu dinamica fenomenelor și proceselor economico-sociale și în concordanță cu acquis-ul comunitar, a crescut și s-a consolidat fondul național de date statistice, s-au diversificat și modernizat mijloacele de diseminare, s-au realizat ample și complexe investigații economico-sociale, anchete, cercetări, inclusiv ultimele recensăminte (Recensământul Populației și Locuințelor – 1992, 2002, 2011 și Recensământul General Agricol 2002-2003, 2010).

Aceasta este, pe scurt, istoria unei instituții, care nu doar a rezistat unor perioade istorice tulburi, dar a reușit să devină mai puternică, să se dezvolte și să contribuie la consolidarea României, ca stat național. Acest lucru a fost posibil prin curajul și viziunea unor lideri, prin implicarea și dăruirea profesională a generații de statisticieni și, mai ales, prin respectarea cu fermitate a unor principii: independența profesională, imparțialitatea, obiectivitatea, confidențialitatea informațiilor statistice.

Ca în fiecare an, cu această ocazie, dorim să mulțumim furnizorilor de date statistice și colaboratorilor pentru sprijinul acordat și să-i asigurăm că vom duce mai departe, cu același profesionalism pus în slujba interesului public și fără abateri de la principii, misiunea pe care am primit-o de la înaintașii noștri, misiune ce nu poate fi exprimată mai bine decât prin cuvintele lui Dionisie Pop Marțian, părintele Statisticii oficiale românești: „Motivul stăruinţelor mele este un principiu, căruia mi-am propus a jertfi viaţa şi acest principiul este: Emanciparea economică a Naţiunei”.

SURSA: Direcţia Regională de Statistică Neamţ