Casa Mironescu n-a fost clasată ca monument, dar va deveni muzeu viu

După un an, în care a avut statut special şi regim de protecţie, pentru că a fost propusă spre clasare, Casa I.I. Mironescu din Tazlău nu a devenit monument istoric de importanţă locală, aşa cum o recomanda istoria ei şi valoarea de simbol al comunităţii.

Până la urmă este mai bine că n-a fost clasată, pentru că, dacă ar fi devenit monument, statutul i-ar fi împiedicat pe proprietarii să facă reparaţiile necesare”, a declarat Rocsana Josanu, directoarea Direcţiei pentru Cultură Neamţ. ”Am discutat cu dl. Popa şi mi se pare un om care e intenţii bune faţă de clădirea respectivă. După ce lucrările de restaurare şi consolidare vor fi finalizate, putem relua procedura de clasare”.

Casa, în care a locuit medicul și scriitorul I.I. Mironescu, născut la Tazlău, a fost cumpărată de 3 fraţi, de la moştenitorii de drept. Contractul de vânzare a fost încheiat pe 17 septembrie 2018, între Rodica Petriu, Alexandru Dan Petriu şi Ioana Petriu, în calitate de vânzători, şi Gheorghe Popa, Elena Popa şi Constantin Popa, în calitate de cumpărători. Casa, construită în 1938, cu suprafaţa la sol de 140 mp şi cu suprafaţa desfăşurată de 203 mp, a fost vândută împreună cu terenul – curţi construcţii 535 mp şi livadă 1.265 mp -, cu suma de 20.000 de euro.

Anterior vânzării, Direcţia pentru Cultură Neamţ a expediat o adresă celor trei moştenitori de drept, pe care i-a înştiinţat că imobilul a ieşit din perioada de protecţie de 12 luni, timp în care ar fi trebuit clasat, şi tranzacţia a devenit posibilă: ”Puteţi iniţia demersurile obişnuite în vederea înstrăinării imobilului, fără a fi necesară exercitarea în acest caz a dreptului de preemţiune al Statului sau al unităţii administrativ-teritoriale. De asemenea, lucrările de consolidare/reabilitare pot fi efectuate fără avizul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale. Vă atragem, însă, atenţia că imobilul a fost identificat ca fiind valoros, atât din punct de vedere al arhitecturii, cât şi al importanţei memoriale, fiind inclus în regim de protecţie în PUG-ul actualizat al comunei Tazlău. În acest sens, vă sugerăm ca lucrările de consolidare, restaurare şi reparaţii să fie realizate cu sprijinul unor specialişti în domeniu, pentru a nu fi afectate negativ elementele valoroase de arhitectură”.

 ”Dacă modernizăm totul, urmaşii noştri nu vor mai şti de unde ne tragem şi cum am trăit”

Cum doi dintre cumpărători lucrează în străinătate, cel care a rămas să se ocupe cu administrarea casei este Gheorghe Popa, cel mai mare dintre fraţi, care s-a pensionat şi s-a întors în satul natal. De fapt, el este şi cel care şi-a dorit foarte mult să cumpere casa şi să-i dea viaţă, pentru ca un simbol important al localităţii să rămână în picioare.

Odată cu prima vizită, Gheorghe Popa a descoperit şi primele probleme. Şi a acţionat rapid, încă din momentul în care a văzut că iedera se urcase la etaj şi ”tragea” pur şi simplu de întreaga construcţie, reprezentând un risc real. A retezat-o numaidecât. Acum se ocupă cu molizii de la poartă, care au crescut foarte înalţi şi, dacă se rup din cauza vântului, cum deja s-a întâmplat cu unul din ei în primăvara anului trecut, pun în pericol casa.

Am făcut cerere pentru marcarea lor, ca să-i pot tăia”, ne-a declarat Gheorghe Popa. ”Am fost şi la Primăria Tazlău, şi la Ocolul Silvic, aşa cum este legal. În primul rând, nu sunt puşi bine, pentru că umbresc casa în permanenţă, în al doilea rând, sunt prea aproape de gard şi riscă să-l distrugă. Apoi au rădăcină la suprafaţă, pentru că sunt molizi şi nu au rădăcini pivotante ca brazii. Bineînţeles, trebuie să caut pe cineva care poate să-i taie pe bucăţi, cu atenţie, să nu strice nimic. Apoi, trebuie să desfac toată podeaua, pentru că sunt foarte multe furnici – o mare pacoste. Pe timp de vară sunt şi de alea cu aripi, făraşe întregi adun. Trebuie să găsesc locul în care depun ouă. Am făcut un calcul estimativ şi lucrările vor costa cam încă o dată cât am dat pe casă, şi aş fi fericit dacă aş scăpa numai cu atât. Aş fi făcut o afacere bună numai dacă aş fi fost interesat de teren şi de casă pentru locuit. Nu o fac pentru vecini sau pentru comunitate. Îmi place casa, în primul rând pentru că sunt tăzlăuan şi pentru că are istorie şi energie. Dacă nu simţeam asta, nici nu mă implicam.

Primul pas este să realizăm infrastructura, s-o punem la punct  atât de bine încât să mai reziste după noi încă 100 de ani. La sfârşitul lunii mai, ne apucăm şi anul acesta facem parterul, cu structură de rezistenţă, cu pereţi, cu izolaţie, cu tot ce trebuie. În partea dreaptă, unde vom păstra casa memorială, vor rămâne geamurile, uşile, interiorul din lut, soba, exact aşa cum sunt. Să vadă urmaşii noştri cum am trăit. Dacă modernizăm totul, urmaşii noştri nu vor mai şti de unde ne tragem şi cum am trăit. Am luat legătura cu o firmă de construcţii, autorizată, pentru că nu vreau să mă apuc cu băieţi din sat bine intenţionaţi. Vreau meseriaşi închegaţi, care să nu întindă lucrarea luni de zile. Mi-au spus ce materiale să iau, cât mă costă metrul pătrat, am negociat cu ei şi am stabilit când începem şi cum facem consolidarea şi cămăşuiala pentru rezistenţa cărămizii.

Pe partea de muzeu, izolaţia va fi din lemn, pentru că şi pereţii sunt din lemn şi nu vreau să-i omor cu ciment. Aşa, la o primă impresie, între 10.000  şi 15.000  de euro va costa doar parterul, fără finisajele interioare. Calitatea mă interesează în primul rând şi voi fi mereu lângă constructori, pentru că ştiu ce să le cer să facă. După ce vor fi gata lucrările, mă voi muta acolo, pentru că o casă nelocuită este supusă degradării”.

I.I. Mironescu, omul complet: medic, profesor, deputat şi scriitor

Ioan I. Mironescu s-a născut pe 13 iunie 1833, fiind al doilea copil al soţilor Ioan Mironescu, învăţător în Tazlău, şi Sofia, născută Honcu. Şcoala primară a absolvit-o la Piatra Neamţ, dar studiile liceale le-a urmat la Iaşi, unde s-a înscris, în anul 1905, la Facultatea de Drept și la cea de Medicină. A optat pentru medicină, iar în 1912 a susţinut doctoratul, după care s-a specializat în dermatologie la Berlin. În 1921 devine profesor la Facultatea de Medicină din Iaşi, iar ulterior şeful Clinicii de Dermatologie de la Spitalul ”Sfântul Spiridon”. În 1930, s-a implicat în politică şi a fost ales deputat din partea Partidului Naţional Ţărănesc, postură din care s-a implicat în rezolvarea problemelor din agricultură. A participat la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918), ca medic în spitale de contagioși (holeră) și de boli nervoase.

Ca scriitor, a preferat genul scurt (schița și nuvela) şi a publicat două volume: ”Oameni și vremuri” și ”Într-un colț de rai”. A scris, de asemenea, articolele social-politice și evocări în periodice (în special în ”Însemnări ieșene”) și a transpus scenic, în ”Catiheții de la Humulești”, fragmente din ”Amintirile din copilărie” ale lui Ion Creangă.

Doctorul Mironescu a înființat la Tazlău un sanatoriu pentru ”reconfortarea persoanelor cu surmenare fizică sau morală”, printre care s-au numărat Mihail Sadoveanu, Panait Istrati, Garabet Ibrăileanu, George Topîrceanu și Otilia Cazimir. Astăzi, sanatoriul nu mai există. Singura clădire care s-a păstrat este casa în care s-a născut şi a locuit. În 1969, fiica sa a deschis Casa memorială I.I. Mironescu din Tazlău ,în care a reconstituit camera de lucru cu mobilierul original, obiectele personale, biblioteca, imagini din activitatea medicală. Toate aceste bunuri sunt acum în posesia noilor proprietari, care vor să le păstreze aşa cum le-au primit şi speră ca, în viitor, Casa I.I. Mironescu din Tazlău să atragă vizitatori, dornici să vadă cum au trăit oamenii de seamă ai satului, care au devenit oameni de seamă ai ţării.

Cristina MIRCEA

pietricica turism

1 COMENTARIU

  1. Mă interesează mult dacă aveți date legate de mănăstirea Drăgușani, care exista acum 200-300 ani în zona satului Schitu-Frumoasa. Am întocmit un arbore genealogic al preotului ANDREI HANU din Băsești, dar în multe documente se menționează această mănăstire. Moșia BĂSĂȘTI cuprindea zona văii Tazlăului cu satele: Băsăști, Schitu Frumoasa, Coman, Rățeni, Ludași, Pârjol, Câmpeni, Pustiana și Gura Solonțului (Tărâța). Această mănăstire cred că este legată de familia preotului Parfeni – Dragoș Șarban care a slujit în jurul anului 1800.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.