Zi de vară până-n seară la Urgențe: De gardă la Spitalul Târgu Neamț

La invitația directorului medical al spitalului orășenesc ”Sf. Dimitrie” din Târgu Neamț, dr. George Carp, am realizat un reportaj într-o gardă de noapte Centrul de Primiri Urgențe. Locul unde se întâmplă viața, cu bune, dar mai ales cu rele, fiindcă aici nu vine nimeni de plăcere. Nici măcar angajații. De la intrarea în gardă, la ora 15, până după miezul nopții, reportajul de față arată ce anume se petrece într-un compartiment de urgențe al unui spital nu foarte mare, cum este cel al Târgului.

* ”80% dintre cei care se prezintă la CPU nu sunt urgențe”

La ora convenită, 15, dr. George Carp mă aștepta în camera de gardă, alături de câteva asistente care încă nu ieșiseră din tură. Pentru asistenții medicali, tura de noapte la CPU începe la ora 19 și se termină la 7 dimineața. Pentru medicul de gardă, începe la ora 15 și se termină la 8 dimineața. Nici nu mi-am așezat bine agenda pe măsuță, că a și început vacarmul.

Un accident rutier petrecut la Pipirig, soldat cu o victimă, a băgat asistentele în priză: un bărbat care circula cu un moped a fost acroșat de un autoturism. Din fericire, a suferit răni ușoare, la picioare. Polițiștii care l-au însoțit să-i recolteze probe biologice mi-au declarat că are alcoolemie 0 și că ”a avut un noroc chior” că nu a pățit nimic grav.

Dr. Carp mă invită în salonul cu pacienți și face prezentarea cazurilor: o persoană suspectă de TBC, care este neasigurată; un pacient care a solicitat ambulanța și, pentru că avea dureri la spate, i se va face un RMN; o pacientă cu dureri la spate de două săptămâni, un alt pacient adus cu ambulanța pentru că se simțea slăbit de luni de zile; un pacient cu constipație de 4 zile.

Suspectul de TBC i-a atras cel mai mult atenția dr. Carp, care a sunat imediat la Spitalul Bisericani. Chiar dacă nu este asigurat, omul va fi trimis la Bisericani. În timp ce completează o fișă de consult pentru o bătrână ajunsă la CPU cu diaree și dureri abdominale, dr. Carp se plânge: ”Acei puțini pacienți care se duc la Centrul de Permanență din oraș sunt trimiși tot la noi pentru o simplă injecție. Chiar nu mai văd rostul existenței acestor centre de permanență. 80% dintre cei care se prezintă la CPU nu sunt urgențe. Ei pot fi tratați la centrele de permanență sau la medicul de familie”. Între timp, apare o bătrână; are amețeli de o săptămână și probleme cu tensiunea. Asistentele o iau în primire.

Apare în gardă și dr. cardiolog Elena Gârbea. Nu e timp de prea multe discuții între medici, pentru că, pe hol, așteaptă alți doi pacienți. Un tânăr care acuză dureri de cap și un bărbat care spune că a băut două zile la rând, și-l doare capul, și are amețeli. Dr. Carp le explică să mai aștepte puțin, pentru că sunt cazuri mai grave de rezolvat înăuntru.

Încerc să stau de vorbă și cu asistenta principală de la CPU, Anca Câmpeanu, pe care o întreb ce nemulțumiri are: ”Ne deranjează obrăznicia unora dintre pacienți. Consideră că au numai drepturi, nu și obligații”. Nu are timp să continue, că apare un nou caz: pacient în stare de ebrietate, adus cu ambulanța. Este confuz și are probleme psihice. Dr. Carp ia decizia să-l transfere la Secția de Psihiatrie de la Piatra Neamț, considerând că e nevoie de un consult psihiatric.

În sfârșit, vine rândul pacientului cu dureri  de cap după două zile de băută. I se administrează rapid o injecție și e rugat să iasă din camera de gardă, să elibereze patul pentru cineva care chiar e urgență. Evident, se enervează și începe să țipe la dr. Carp. Doar calmul și diplomația medicului a detensionat situația.

Un alt caz apare pe ușă: pacient adus cu ambulanța din Țolici, după ce a fost lovit în cap cu o sticlă. După câteva minute, altul: o bătrână mușcată de față de un câine. Asistentele o iau imediat în primire și o duc într-o cameră să se ocupe de ea. O altă pacientă este adusă; femeia a fost operată de cancer la stomac și vomită. Apoi, un cuplu tânăr, care și-a adus fetița pentru că are dureri la umăr. După radiografie, se constată că are clavicula fracturată.

Pe hol, la intrarea în CPU, locul destinat vizitatorilor, numeroșii aparținători ai celor aflați deja în salon pentru consultații și în perfuzii fac scandal că nu pot intra. Dr. Carp le explică: nu au voie să stea pe hol, pentru că împiedică tărgile pe care sunt aduși pacienții veniți cu ambulanța, dar îi încurcă și pe angajați. Aici se observă un punct nevralgic la CPU: lipsa pazei la intrare, lacune de siguranță a personalului medical. De prea multe ori medicii și asistenții medicali își iau rolul de portari sau agenți de pază. Timp în care s-ar putea ocupa de pacienți.

* ”Apelăm la Poliția națională, când avem probleme cu pacienți sau aparținătorii lor”

În camera de gardă ajunge, tot adusă cu ambulanța, o femeie de etnie rromă. Spune că are dureri de gât, cap și stomac. Dr. Carp constată că are o simplă viroză respiratorie. Pe parcursul consultației, i s-a adresat numai cu ”doamnă”, dar i-a reproțat la final că nu trebuia să solicite ambulanța pentru o banală viroză și să o țină ocupată, când poate ar fi fost de folos la o urgență adevărată. Între timp, afară se adună mai mulți țigani, care încearcă să intre cu forța pe holul CPU. Dr. Carp sună la Poliția Locală. După un timp, apar doi agenți și situația se mai calmează.

Când apar probleme grave cu rromi recalcitranți, apelăm la Poliția Națională, pentru că nu avem pază aici la CPU. Din păcate. Am dorit să facem economie la buget și am adus polițiști locali, dar e doar unul și acela stă la poarta spitalului. Ne descurcăm cum putem”, spune dr. Carp.

Apare un pacient, plin de sânge la un picior. A fost rănit de o cositoare electrică. Un altul, venit de câteva zile de la muncă, din Spania, are grețuri. A fost adus tocmai din PoianaTeiului, cu ambulanța, desigur. Omul se declară băutor de coniac și recunoaște că a băut mai multe zile. Dr. Carp îl dojenește și pe el că a sunat la salvare doar pentru că-i era rău de la băutură.

Este aproape ora 18. De la 7 dimineața până acum, la CPU s-au prezentat, 55 de pacienți. Și mai e mult până la finalul turei!

Apar alte două cazuri: un copil care trebuie cusut la sprânceană și o pacientă cu vărsături și dureri de stomac. După nici trei minute, în camera de gardă, intră un pacient, diabetic, ”cu săgeți la inimă”, după cum i-a explicat medicului. A fost adus de soție și fiica sa. Nu a apelat la Ambulanță, spre bucuria dr. Carp, care îl și felicită pentru asta.

Ora 19. Se face și schimbul de tură la asistenți. Dr. Carp e chemat în blocul operator, pentru a face anestezie înaintea unei operații laparoscopice în abdomen. Operează sunt dr. Caesar Lucachi și dr. Tatiana Ciocoiu, medic rezident din Iași. Mi se permite să asist la operație. O întreagă echipă stă în jurul pacientului de 59 de ani. După operație, dr. Caesar Lucachi explică: ”Este vorba de un pacient care a fost operat acum șase ani de colecist. Fierea a fost scoasă laparoscopic la spitalul Sf. Spiridon din Iași. Ulterior, s-a simțit bine, după care, de vreun an, a acuzat dureri. Prezumția mea a fost că durerea ar putea veni de la niște aderențe formate dintr-o operație anterioară. S-au format niște țesuturi între organe, între intestine și peretele abdominal. Aceste aderențe pot stânjeni digestia. Când stomacul începe să digere mâncarea, pacientul poate resimți durere, prin efectul mecanic. Am depistat laparoscopic niște aderențe abdominale. Am explorat abdomenul cu o cameră video”.

După 15 minute, dr. Carp revine la CPU și ia în primire un caz suspect de comă. Pacient, adus cu Ambulanța, după ce a căzut cu capul de ciment, fiind în stare de ebrietate. Intră pe mâinile asistentelor, pe care dr. Carp le instruiește în privința tratamentului.

Ora 19,30. Ambulanța mai aduce trei cazuri. Unul grav: aflat în stare de ebrietate, omul a căzut de pe bicicletă și s-a lovit cu capul de asfalt. A fost adus în stare de inconștiență.

Ora 20. Mai apare un caz. Un tânăr cu probleme psihice s-a automutilat cu lama. Va fi transportat la Psihiatrie la Piatra. Între timp, are loc o a doua operație, unde dr. Carp trebuie să fie prezent pentru a efectua anestezia.

A doua operație a fost făcută la un pacient cu icter, numită gălbeneală în popor sau gălbinare. În cazul acesta, s-a datorat obstrucției căii biliare, astfel încât bila nu se poate evacua din ficat în tubul digestiv, inundă ficatul și trece în sânge. Operația a fost făcută clasic, cu incizie mediană, pe mijlocul abdomenului. Am scos colecistul cu pietre și am făcut o derivație între calea biliară și duoden, altul decât cel natural. Am făcut o nouă legătură, astfel încât bila să aibă un drenaj eficient”, explică același chirurg Caesar Lucachi.

Ora 22: 40 de pacienți au ajuns la CPU de la ora 15, când s-a schimbat tura de gardă.

* ”Suntem jigniți de pacienți”

Dr. Carp mă invită în Secția de Pediatrie. O luăm prin spatele birourilor, pe o alee, și dăm nas în nas cu o haită de câini. ”Din cauza unui război juridic între primărie și un ONG, avem aceste probleme cu câinii. Vă dați seama că medicii și asistentele sunt nevoie să meargă pe aici noaptea, dacă e vreun caz grav și trebuie ajuns la o urgență”. Ajunși la Pediatrie, medicul și asistenta de gardă se află deja în plină activitate. O mamă cu un copil care plânge de mama focului îi pune la mare încercare.

Întors la CPU, stau de vorbă cu un asistent: ”Ne nemulțumește atitudinea unor pacienți față de noi. Suntem doi asistenți la 60 de pacienți pe tură. E greu și pentru noi. În zona salariilor, suntem mulțumiți. Suntem motivați în privința asta. Dar suntem jigniți de pacienți. Chiar și în afara serviciului am fost jignit de o pacientă, pe stradă. De ce presa nu scrie și când salvăm vieți? În cei 20 de ani ai mei de muncă aici, poate am salvat și eu vreo 100 de vieți. Nimeni nu scrie despre asta. Dar, dacă ridicăm un pic vocea, toți ne sar în cap și ne critică”.

Un brancardier intervine: ”Suntem 6 brancardieri pe tot spitalul. De multe ori, noi facem toate muncile care nu sunt în fișa postului”.

Dr. Carp continuă: ”Pot veni pe zi și 100 de pacienți, că am face față. Dar să fie civilizați și să aibă răbdare”.

Ora 23: din cei 50 de pacienți ajunși la CPU de la ora 15, doar 5 au fost cu adevărat urgențe.

Între timp, pare că s-a mai liniștit afluxul de pacienți. Trecem la povești. Întrebat de vreun caz care l-a marcat în tură de noapte, dr. Carp se emoționează: ”La Pediatrie, la urgențe, la spitalul din Târgu Neamț, a venit un copil înecat. Am fost să-l intubez. Am încercat să-l resuscitez, dar era deja mort. M-a marcat enorm suferința părinților și moartea copilului”.

De la ora 19 până la miezul nopții, 15 pacienți au fost aduși cu ambulanța. Numai într-o oră au ajuns 10 ambulanțe. Acum, la ora 24, e adus un tânăr. Îl aduce un echipaj SMURD de la un bar din Boboiești, Pipirig. A fost bătut. Are amețeli.

Jumătate de oră mai târziu, un bărbat, cu criză hepatică, acuză vărsături cu sânge, probabil de pe esofag. Va fi trimis la Piatra.

Când prin câteva minute libere, unii din personalul CPU se reped până afară, la o gură de aer proaspăt sau, dimpotrivă, un fum de țigară. Nu au mâncat nimic de 10 ore, dar, cu toate astea, încă sunt în priză. Dacă mai apare vreo ambulanță cu un caz grav? Mai în glumă, mai în serios, un asistent spune: ”Cred că ați vorbit cu cineva să vină azi atât de mulți la urgențe. Că niciodată nu a fost așa, într-o tură de miercuri spre joi. Ați vrut să ne testați și să ne puneți la treabă, ca să ne dați la ziar!”.

* ”Peste tot este același act medical, și aici, și la Târgu Mureș sau Iași”

La final, stau de vorbă cu medicii George Carp, Caesar Lucachi și Tatiana Ciocoiu. Înainte să intre la o a treia operație, de apendicită acută. Care chiar e urgență

Dr. Caesar Lucachi: ”Eu fac voluntariat aici, de multe ori, dar important este că operăm urgențele, că facem medicină la Târgu Neamț, că facem operații, că nu mai trimitem cazurile la alte spitale, că populația poate beneficia de un act medical aproape de casă, că avem un spital funcțional, la standarde bune. Pentru mine, a fost o provocare să vin la spitalul din Târgu Neamț, un pariu cu mine însumi, că și aici se poate face chirurgie. De când am venit aici prima oară și până la momentul de față, este o diferență uriașă în ceea ce privește actul medical și dotările. Aparatele laparoscopice din Iași au o vechime de mai bine de 30 de ani, deci sunt expirate până și moral”.

Dr. George Carp: ”Săptămâna trecută s-au realizat trei operații de colecist. Foarte mulți din zona Târgu Neamț nu știu că la noi se fac operații laparoscopice. Mulți preferă să se ducă în marile centre medicale, crezând că acolo e mai bine, dar vă asigur că aparatul nostru este performant. Dna dr. Ciocoiu este la noi de doi ani și face între 4 și 8 gărzi pe lună. Asta înseamnă 8 nopți care nu stă noaptea acasă, alături de copil și soț. Plus naveta. Este un sacrificiu pe care îl face! Dr. Lucachi a operat și astăzi peste program. Și nu este plătit. Are și dânsul familie. Iar nemulțumirea mea ar fi că foarte multe patologii, care ar putea fi operate aici, sunt îndrumate de medicii mai vechi către alte spitale, dintr-un orgoliu personal. 80% din patologia care se prezintă la noi ar putea fi operată la spitalul din Târgu Neamț”.

Dr. Tatiana Ciocoiu: ”Aparatul de aici este mult mai performant decât cel de la spitalul Sf. Spiridon din Iași, care este făcut mai mult din bucăți. Vin aici la gărzile care mi se dau și trebuie să îmi asigur pontajul de la spitalul Sf. Spiridon, din norma de bază, eu fiind într-un proces de învățare momentan. După ce termin programul acolo la ora 5, plec spre Târgu Neamț. Dimineață, la ora 6, se încheie garda mea aici, la 7,30 trebuie să fiu la raport la spitalul Sf. Spiridon și stau până după-amiază.  Naveta este decontată de Primăria de la Târgu Neamț, o dată la trei luni, doar că, în acest an, nu a mai fost decontată din luna ianuarie. Este fizic imposibil să ajung în timp util. Eu nu pot opera fără supraveghere și, deci, trebuie să fiu alături de un medic specialist, respectiv primar. Așa că, de câte ori vin aici de gardă, dl dr. Lucachi vine de acasă și face voluntariat cu mine. Comparat cu alte spitale, spitalul de la Târgu Neamț este la standarde bune. Peste tot este același act medical, și aici, și la Târgu Mureș sau Iași. La UPU la Iași, aștepți și șase ore, chiar dacă ai o patologie acută care trebuie neapărat operată. Iar aici, și pentru 10 minute de așteptare, te înjură”.

Pe la ora 1, mă retrag de la CPU. La mine, oboseala își spune cuvântul. Pe chipul acestor oameni, în schimb, printre toate urmele de oboseală, licărește o brumă de satisfacție, că și în această zi au mai rezolvat niște urgențe. (Ciprian Traian STURZU)

GALERIE FOTO:

pietricica turism

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.