Rug aprins la Schitul Cărbuna în memoria unui preot-martir

Astăzi și mâine, 7 decembrie, la Schitul Cărbuna, care ține de Mănăstirea Neamț, are loc a IX-a ediție a manifestării Zilele ”Daniil Sandu Tudor”. În debut, astăzi, la ora 18, se va citi ”Imnul Acatist la Rugul Aprins”, iar mâine, de la ora 10 sunt în program evocarea ”Daniil Sandu Tudor: scriitor, monah, martir” și colocviul ”Modelul Rugul Aprins pemtru societatea românească de azi”.

În rândul invitaților se vor găsi scriitori, profesori și studenți de la Fcultatea de Teologie Ortodoxă Iași și profesori și elevi de la Seminarul Teologic ”Veniamin Costachi” de la Neamț, iar comunicările vor fi susținute de scriitorii Adrian G. Romilă, Nicolea Corlat, Gheorghe Cîrstian și Gheorghe Simon.

Alexandru Teodorescu s-a născut la 24 decembrie 1896 în Bucureşti. A urmat liceul în Ploieşti, pentru ca în 1916 să fie incorporat şi trimis pe front, cu gradul de sublocotenent. Este demobilizat în 1920 şi se întoarce în Bucureşti pentru studiile universitare. Din cauza greutăţilor materiale, tânărul Teodorescu renunţă la studii şi în 1922 pleacă la Constanţa, unde intră în Serviciul Maritim Român, pe un post de ofiţer-asistent. Face lungi şi dese călătorii, dobândind astfel o solidă cultură tehnică. În 1924 revine la Bucureşti, unde un an mai târziu intră în gazetărie cu numele de Sandu Tudor. Se apropie de revista „Gândirea”, condusă de Nichifor Crainic. Mai târziu, George Călinescu îl va considera pe Sandu Tudor „poetul oficial al Gândirii”.

Însă la 29 iunie 1950 este arestat de Securitate, pentru presupuse „ilegalităţi pe frontul de est”. Este condamnat la 2 ani închisoare corecţională. Cunoaşte penitenciarul de la Jilava (iulie 1950), apoi coloniile de muncă de la Poarta Albă (mai 1951) şi Culmea (1951). Virgil Maxim l‑a întâlnit pe Sandu Tudor la Jilava, de la care ne‑a rămas o mărturie: „Cel mai deosebit om pe care l‑am întâlnit, în perioada cât am stat pe Reduit, a fost părintele Agaton Teodorescu, Daniil după numele de schimnic al Rarăului, fost magistrat şi poet, cu pseudonimul Sandu Tudor. După eliberare, părintele Agaton se întoarce în Oltenia. Pentru că are stigmatul de fost deţinut politic, este nevoit să plece în altă mănăstire. În septembrie 1952, merge la Sihăstria Neamţului, de unde la 15 noiembrie 1953 ajunge la Slatina, respectiv la Schitul Rarău. În iulie 1956, la Mănăstirea Slatina, vechiul participant al conferinţelor de la Antim, Andrei Scrima, primeşte tunderea în monahism, avându‑l ca naş pe Benedict Ghiuş. Părintele Andrei Scrima urma să plece în India la bursă de studii şi ca mesager al Patriarhului Justinian pentru a arăta Bisericilor din Occident situația din România. În august 1956, nucleul format din tinerii studenţi cercetează Schitul Rarău timp de 10 zile. Aceştia sunt introduşi în tainele credinţei ortodoxe, după un program iniţiat de ieroschimonahul Daniil, care consta în: evitarea pe cât posibil a primirii educaţiei politice în facultate, prin limitarea la activitatea strict ştiinţifică; o pregătire spirituală intensă prin practicarea constantă a rugăciunii inimii; participarea activă la slujbele religioase; primirea sfaturilor duhovniceşti; lectură teologică; meditaţii şi dialoguri pe teme de spiritualitate. Egumenul Daniil dorea ca aceştia să devină „oameni spirituali”, pentru ca după absolvirea studiilor superioare să facă faţă ofensivei ateiste.

În noaptea de 13 spre 14 iunie 1958, ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor era arestat din locuinţa profesorului Alexandru Mironescu. A fost acuzat de „activitate subversivă”, însă el refuzând în mod categoric să recunoască. Ulterior, anchetatorii l‑au acuzat de „activitate intensă contra clasei muncitoare”, pentru activitatea publicistică din perioada interbelică. Prin Sentinţa nr. 125 din 8 noiembrie 1958, părintele Daniil a fost condamnat la 25 ani de temniţă grea pentru „uneltire contra ordinii sociale” şi 15 ani pentru „activitate contra clasei muncitoare”. După condamnare a fost transferat la Jilava (noiembrie 1958), apoi la Aiud (martie 1959). La Aiud, Virgil Maxim l‑a reîntâlnit pe părintele Daniil, despre care spunea: „Părintele Agaton (Daniil) Teodorescu de la Rarău, pe care‑l mai întâlnisem la Jilava, după multe peripeţii, a ajuns la Aiud (unde compusese un Acatist al Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, pe care‑l ştiau mulţi băieţi) şi fusese izolat pe una din laturile scurte ale T‑ului, spre administraţie. Se cereau declaraţii din care să reiasă compromiterea Bisericii şi ierarhilor ei. Primind hârtia şi cerneala, în loc să facă plăcerea adversarului, părintele [Daniil, n.n.] a făcut un rechizitoriu detaliat concepţiei materialiste şi guvernării comuniste, deconspirând lucrarea satanică. […] Aproape o lună de zile a scris întruna şi a aşteptat din zi în zi să fie chemat la confruntare. Într‑o dimineaţă însă, s‑a zvonit în tot Aiudul că a fost găsit mort în celulă”. Pe 16 noiembrie 1962, părintele Daniil a trecut la Domnul. Potrivit documentelor Securităţii, cauza morţii a fost „hemoragie cerebrală”. (C.M.)

Informații preluate din ziarul ”Lumina”.