Comuna Tazlău a avut, mai bine de 100 de ani, un monument în mijlocul străzii, chiar în fața sediului vechi al primăriei. Un obelisc închinat eroilor, care era un simbol al localității. Deși poziționat atipic, pe un soclu în mijlocul părții carosabile, obeliscul n-a ”deranjat” pe nimeni până în seara de 23 mai 2019, când un autoturism a intrat, cu viteză, direct în blocurile din piatră, pe care le-a risipit pe asfalt. Vulturul din vârful obeliscului n-a rezistat impactului. La volan se afla un tânăr de 30 de ani, din localitate, care n-a avut permis de conducere niciodată.
Autoturismul aparține unui prieten de-al lui, care stătea pe locul din dreapta, și-i încredințase mașina celuilalt, deși știa că băuse și nu avea permis. În ciuda faptului că impactul (înregistrat de o cameră de supraveghere) a fost foarte violent, cei doi ocupanți au scăpat cu leziuni minore, ceea ce nu se poate spune nici despre mașină, și nici despre monument. Imediat după accident, bărbatul care a condus autoturismul a plecat în Anglia. Nimeni nu știe dacă poate fi tras la răspundere în vreun fel pentru că a stricat monumentul. Cert este că problema a rămas în sarcina primăriei. Iar de aproape un an, monumentul se odihnește, așezat orizontal, lângă sediul vechi al administrației locale. Fiind, 
practic, format din două blocuri, care doar trebuie puse pe un soclu – un alt soclu, orice om gospodar cu un utilaj la îndemână ar fi putut face demult acest lucru. Statutul de monument istoric, însă, complică foarte mult situația. Primăria a venit cu ideea de a cere mutarea monumentului, doar câțiva metri, spre parcul din fața sediului vechi, pentru a nu se repeta vreodată accidentul din 23 mai 2019. Comisia Zonală a Monumentelor Istorice de la Suceava – forul care ia decizii și pentru obiectivele de patrimoniu din județul Neamț-, nu și-a asumat responsabilitatea unei astfel de strămutări și a trimis chestiunea, spre rezolvare, la Comisia Națională a Monumentelor Istorice, care ține direct de Ministerul Culturii. Șansele să se obțină un refuz sunt destul de mari, deși aceeași comisie a avizat cu ușurință modificări mult mai importante în cazul unor clădiri. Cert este că, deocamdată, nu există niciun răspuns al Comisiei Naționale, iar obeliscul așteaptă, cuminte, lângă temelia primăriei vechi. Și nu este singura problemă. Indiferent unde va fi amplasat, lucrările de restaurare nu pot fi executate decât conform legii. Iar legea spune: ”Toate intervenţiile care se efectuează asupra monumentelor istorice, altele decât cele de schimbare a funcţiunii sau a destinaţiei, de întreţinere sau de reparaţii curente, indiferent de sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate a imobilului, se fac cu specialişti şi experţi atestaţi şi sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, respectiv ale serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, în condiţiile legii”.
Iar din câte au reușit să afle reprezentanții primăriei lucrările făcute de experți pentru obeliscul de la Tazlău costă cel puțin 15.000 de euro, sumă pe care, în mod normal, ar trebui să o achite autorul accidentului.
”Cât de ușor s-a dat cu piciorul la niște informații istorice”
În afară de impactul cu mașina care l-a culcat la pământ, monumentul mai are o problemă. Este sculptat în 1908, dar figurează, în Lista Monumentelor Istorice din județul Neamț, ca fiind închinat memoriei eroilor din războiul din 1916-1918. Vasile Manolachi, șeful Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență Tazlău, un pasionat de istoria meleagurilor pe care trăiește, consideră, pe bună dreptate, că această eroare trebuie corectată. Și are toate argumentele necesare. Unul din cele mai demne de luat în seamă este lista Oficiului Național Cultul Eroilor. În acest document, obeliscul figurează ca fiind ridicat în 1908, nu în 1925 ca în Lista Monumentelor Istorice, și descris astfel: ”Este format din două volume diferențiate – primul corp din gresie așezat pe un soclu în scări; al doilea corp din marmură albă cuprinde inscripția cu numele eroilor. În partea superioară se află vulturul cu aripile desfăcute, așezat pe o semisferă”. Inscripția de pe monument are următorul conținut: ”În amintirea vitejilor din comuna Tazlău morți pentru patrie în războiul de independență”, iar pe fațadă ”ÎN AL 42-LEA AN DE GLORIOASĂ DOMNIE, M.S. CAROL I REGELE ROMÂNIEI, MARELE CĂPITAN AL ARMATEI ROMÂNE, 24 AUGUST 1908”.
”Forurile în drept, nu neapărat Direcția pentru Cultură Neamț, pentru că obligația este și a primăriei și a consilierilor locali, ar trebui să facă demersurile necesare pentru corectarea datelor, atât timp cât Lista Monumentelor Istorice se actualizează o dată la 5 ani”, consideră Vasile Manolachi. ”Din câte am văzut eu, din 1991 apare în listă ca fiind obelisc închinat eroilor din războiul din 1916-1918. Și dacă nu credem ceea ce este pe hârtie, în arhiva Oficiului Național Cultul Eroilor sau în cartea colonelului Octavian Mancu ”Monumente și însemne memoriale din județul Neamț”, ar trebui să credem în ”semnătura” sculptorului, gravată pe corpul obeliscului: N. Renieris, Galatz 1908. 
Totuși ceea ce este gravat în marmură, nu pe o placă adăugată pe blocul de marmură, nu ar trebui pus la îndoială. De ce în alte părți monumentele au un panou explicativ în care se spune ”acest monument a fost ridicat în anul cutare, în memoria următorilor” și noi nu? În sursa oficială de informare spunem ”închinat eroilor de la 1916-1918”, și cel care citește pe monument vede că e închinat eroilor de la 1877. 
Pe monument sunt doar eroii din 1877, care sunt trecuți în pomelnicul de la mănăstire, dar în lista oficială și în alte surse de informare scrie altceva. Și așa vedem cât de ușor s-a dat cu piciorul la niște date istorice”.
În monografia Băncii Populare ”Păstrarea” din Tazlău, figurează precizarea că ”din fondul de rezervă de 350 de lei, 250 de lei s-au dat la suma adunată pentru ridicarea monumentului în amintirea celor căzuți pentru apărarea țării la 1877”.
Pe monument sunt trecuți toți cei care au făcut parte din comitetul la inițiativa căruia a fost ridicat. Președintele comitetului a fost Teodor Dornescu, primarul orașului Piatra, vicepreședinte era Esra Dinerman, iar membri preotul Grigore Stupcanu – primul învățător al satului, Ionaș Beiner, Constantin Mitescu, Dimitrie Dagianu, Ioan Mironescu – al doilea învățător din sat, Gheorghe Olteanu, preotul Grigore Costea, cuscrul lui Ioan Mironescu, și Victor Costea.
Iar numele eroilor în memoria cărora a fost ridicat obeliscul sunt: caporal Costea Gheorghe, Ungureanu Alexandru, soldat Barnat Gheorghe, Coboroșanu Vasile, Cucu Costache, Durac Ioan, Mornăi Toader și Sârmă Mihai. Un lucru mai rar întâlnit: pe obelisc sunt inscripționate și numele veteranilor care se aflau în viață la momentul ridicării monumentului, ei neavând calitatea de eroi. Dar toți au luptat în război, 8 dintre ei pierzându-și viața. Chiar nu este un semn de respect din partea nimănui, nici al prea ocupatei Comisii Naționale a Monumentelor Istorice, ca acest obelisc să stea, de atâta timp, într-un loc în care simbolurile și eroii n-ar trebui să ajungă niciodată.
Cristina MIRCEA
