
”În momentul în care mi s-au recoltat probe pentru test, eu nu aveam simptome, abia după 3-4 zile au apărut simptomele – tuse, febră, greață. Între timp aflasemn că sunt pozitivă. Am stat internată 3 săptămâni. Două, trei zile au fost grele, cu tratamentul cu Kaletra, care este destul de agresiv, eu așa l-am simțit. Băiatul meu, care are 13 ani, a fost asimptomatoic și nu a avut nici reacții adverse la tratament, el a fost un copil normal de la început până la sfârșit, fără niciun semn. Toți 3 am fost spitalizați, eu cu o săptămână înaintea lor. Aveam momente când nu mai puteam să vorbesc din cauza tusei. Și am avut o formă medie. Copilul a avut o formă ușoară, iar soțul tot formă medie, dar și cu probleme digestive, pe care eu nu le-am avut. Însă sunt persoane care, în afară de starea de rău generală, au amețeli, leșin, dispnee. Noi am aflat de abia după o săptămână că avem pacienți pozitivi în secție, confirmați, mai mult ca sigur de la ei am luat și, treptat, când s-a făcut ancheta epidemiologică s-au descoperit mai multe cazuri. Primul pacient confirmat, care a fost internat la noi avea ciroză, a fost transferat la contagioase, apoi la Iași și a decedat. Dar am avut o colegă care, ca și mine, avea și soțul și copilul infectați, soțul a ajuns în ATI direct, deși nu avea alte boli. Întâi s-a internat soția, el a rămas cu băiatul acasă, nu s-a mai alimentat și din cauza dificultății de a respira, a ajuns în ATI. Dar a stat vreo 5 zile în ATI, pe urmă la contagioase și s-a negativat înaintea soției și a copilului. Celor care nu cred în epidemie le spun că există coronavirusul, pentru că am simțit pe propria mea piele, având totuși o formă medie a bolii”.
În spitalul din Piatra-Neamț au fost, însă, internați și pacienți în stare critică. Unii n-au supraviețuit.
C.M.





