Platforma chimică Săvinești. De la ”ruine” de închiriat, la firme recunoscute internațional

Despre ruinarea Platformei chimice Săvinești s-a scris și s-a vorbit în diverse moduri, cu analize și opinii, din 1999 încoace, de când, sub bagheta de ministru de finanțe a lui Decebal Traian Remeș, acțiunile combinatului Fibrex au fost scoase la bursă și cumpărate de Grupul Radici. Evident că după `89 platforma nu a însemnat doar Fibrex, dar dacă intri spre platformă pe drumul de acces dai prima dată de intrarea principală de la ceea ce acum se numește Radici. A urmat un declin accentuat pe diverse conjuncturi, iar astăzi, după mai bine de 20 de ani, Fibrex a devenit o expoziție de ruine, de altfel bine păzite.

Lângă o clădire care pare abandonată de mulți ani, după aspect, este sediul Arabesque: mașini inscripționate, oameni care se mișcă de colo, colo, un șef amabil care ne-ar permite să intrăm să facem fotografii, însă firma are statut de chiriaș. Ne indică poarta principală, unde să întrebăm de directorul Marius Zavada. Între timp, întâlnim un muncitor, care ne spune direct că s-a furat masiv de pe platformă, până și canalele subterane care făceau legătura între diverse hale au fost golite de toate echipamentele. N-a vegheat nimeni să nu se întâmple asta.

Acum, la poarta principală, există un paznic extrem de vigilent. Ne-a avertizat că ruinele unei clădiri principale, fără ferestre și cu fațada căzută, constituie un ”obiectiv” și nu avem voie să-l fotografiem. Altfel, riscăm să ne fie confiscată camera. Cât de bine ar fi prins o astfel de atitudine acum 20 de ani…

Bineînțeles, directorul nu ne-a primit, sătul probabil de desele descinderi ale presei în zonă. Așa că am fost obligați să ne rezumăm la explicațiile de pe site-ul firmei. Triste, în fond: ”După anul 2000, din cauza nedoritului declin al industriei chimice românești precum și marilor fluctuații de pe piața internațională de profil, activitățile productive ale Diviziei Chimice au fost oprite și instalațiile au fost conservate pentru o repornire ulterioară. Când a devenit foarte clar faptul că situația industriei chimice nu se îmbunătățește, instalațiile chimice precum și cele adiacente producției au fost definitiv oprite, activitatea de producție a firelor și fibrelor sintetice fiind transferată companiei nou create YARNEA S.R.L., companie dedicată exclusiv producției de fire textile, fire industriale și rețele cord. Astfel, după o perioadă de reorganizare și restructurare, au rezultat terenuri, spații industriale, spații de producție, spații de depozitare și spații pentru birouri care nu mai sunt utilizate de către S.C. FIBREXNYLON S.A. pentru activitățile sale curente. Aceste spații diverse – terenuri, platforme betonate, depozite, clădiri – sunt disponibile pentru închiriere, aflându-se într-o stare bună și beneficiind de toate utilitățile necesare”. Și urmează o listă lungă de oferte, cu energie electrică, apă potabilă&industrială, servicii de canalizare&epurare ape uzate, conectare la rețeaua de gaz metan, telefonie și I.T. incluse. Utilități care nu ne îndoim că (mai) există. Dar una este să trăiești din închirieri de spații și cu totul altceva din producție. Rămân ca repere ale zonei o gheretă de paznic la un colţ de gard, cu două scaune lăsate pregătite pentru o revenire care nu s-a mai întâmplat niciodată, și o stână ”industrială”, amenajată pe terenul de vizavi, numai bun de pășunat. Ceea ce a însemnat Fibrex pe piața internațională a rămas în arhive și în planurile unora de distrugere a concurenței. Care s-a făcut cu multe complicități, locale sau centrale.

Partea optimistă: Rifil, Comes, Kober

Un indicator, necesar pentru necunoscătorii locului, arată că undeva, după colțul din stânga drumului uzinal, de altfel plin de denivelări, există producție. Firme care au pornit de la același ”declin al industriei chimice românești”, dar au reușit. ”Rifil SA, înființată în 1973, cu capital integral privat, produce şi comercializeazã fire pieptănate tip lână HB şi fixate, fire tip bumbac fixate acrilic şi în amestec, filate pe ringuri şi OE”. Pentru specialiști, această simplă descriere este suficientă. Pentru nespecialiști și, pentru toată lumea în general, Rifil este un reper.

Comes este o companie recunoscută internaţional, înfiinţata în anul 1977, sub denumirea de Uzina Mecanică a Combinatului Chimic Săvinești, creată ca furnizor de echipamente și piese de schimb pentru Platforma Chimică, s-a reorientat după ”decesul” industriei. S-a privatizat, în 2003, și produce schimbătoare de căldură, recipiente sub presiune (rezervoare, reactoare, economizoare, boilere), răcitoare de aer cu țevi cu aripioare, coloane, cazane de apă caldă&fierbinte şi abur pentru industria chimică, petrochimică și nucleară. Produsele Comes se vând în Europa, dar şi în spaţiul ex-sovietic (Belarus, Rusia, Lituania), şi în Orientul Mijlociu (Emiratele Arabe Unite, Qatar, Oman, Iordania, Egipt). Iar firma este în continuă dezvoltare, anul acesta finalizând construirea unei hale care permite producerea unor echipamente cu greutate de până în 200 de tone. Evident, aspectul clădirilor, al curții și, mai ales, al halelor Comes este în conformitate cu renumele firmei. Aceeași preocupare, până la nivel de detaliu (delimitarea spațiilor de parcare este făcută cu pavele colorate diferit, de exemplu) se vede la Kober – producător important de lacuri, emailuri și vopsele. Iar o clădire nouă, cu fațada ”veselă” schimbă nu doar peisajul local, ci și idea de spațiu industrial anost și cenușiu. În concluzie, astăzi, Platforma Săvinești este un loc al contrastelor accentuate, doar că supraviețuirea își etalează ruinele, în timp ce prosperitatea este oarecum ascunsă după colț.