Indiferența naște monștri. ”Talibanul” de la Bârgăuani: și-a lovit nevasta cu hârlețul, și-a bătut copilul cu furtunul și…e liber

România femeilor bătute, care nu îndrăznesc să-și părăsească bărbații pentru că știu că nimeni, niciodată nu le va putea apăra de ei 24 de ore din 24, este România copiilor care cresc în teroare. Fetița care-și vede mama plină de sânge, dar își iubește tatăl pentru că pe ea nu o bate, va deveni femeia care va crede că este normal să fie agresată și va considera că soțul ei este un tată bun doar pentru că nu-și bate și copiii. Băiatul, care-și vede tatăl lovindu-i crunt mama, va deveni bărbatul care va considera că este capul familiei numai dacă-și snopește nevasta ca să-i știe de frică, pentru că altfel nu-l respectă. Iar aceste modele defecte se perpetuează pentru că răspunsul societății nu este niciodată destul de rapid și de ferm, iar reacția comunității se rezumă, adesea, la opinii și comentarii, paradoxal, unele în defavoarea victimei. Conceptul ”casa omului” este limitat la nivelul se spațiu personal, în care nimeni nu are ”de ce să se bage”, fără a conștientiza că societatea în general și comunitatea, în particular, sunt suma acestor ”case”. Un individ agresiv în familie nu va fi blând nici cu vecinii, nici cu colegii de serviciu, nici cu animalele și nici cu mediul. Violența lui va afecta, întotdeauna, un spațiu mult mai larg decât propria-i casă. Și totuși, sancțiunea apare greu și, adesea, tardiv, iar corectarea derapajelor, în ideea ”mai bine previi, decât să vindeci” nu este aplicată aproape niciodată. Și asta pentru că sistemul, acel sistem construit pentru protecția victimei, este latent, bazat pe oameni care n-au niciun fel de pregătire în domeniu (mulți asistenți sociali din primării, de exemplu, au ajuns din întâmplare în aceste posturi, la fel de bine puteau lucra la urbanism sau la fond funciar), oameni fără inițiativă, fără empatie și fără cea mai mică dorință de a-și face treaba dincolo de limita unor tipare.

Violență în familie cu ”voie” de la instanță

Ionuț Tabacaru, un băiat de 10 ani, din satul Dârloaia, comuna Bârgăuani, a devenit un ”caz”, pentru că Poliția l-a dat dispărut. A fugit de acasă după o bătaie încasată de la tată. A stat mai bine de 30 de ore în podul bunicilor lui, din satul învecinat, în frig, fără să mănânce, fără să bea apă și fără să se miște, de teamă să nu fie auzit. Și a fost găsit, datorită vigilenței membrilor unui club de off-road care au observat un câine sărind din fânărie și s-au gândit că băiețelul poate fi acolo. Din prima clipă, Ionuț le-a spus că merge oriunde cu ei, numai acasă nu. Acum este într-un centru al DGASPC Neamț și va fi încredințat unui asistent maternal, pentru că între timp a devenit un ”caz” și pentru Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Neamț. Iar cele 4 surori ale lui, cu vârste de 3, 4, 6 și 8 ani, au devenit al doilea caz și se fac demersuri pentru a fi luate și ele din familie. O familie defectă, constituită dintr-o mamă (Gabriela Costache) cu retard mental, bătută constant, timp de 12 ani, un tată (Ioan – Damian Tabacaru) despre care tot satul spune că a fost implicat în furturi, că a comis violuri, că amenință sau chiar lovește orice om cu care are vreo dispută, și 5 copii. Copii care cresc în scandaluri, în violență, într-un mediu în care pumnul valorează întotdeauna mai mult decât cuvântul, iar educația și școala nu au loc în preocupările părinților. Copii care au fost subiectul a numeroase anchete sociale, în vederea acordării alocației de susținere, dar nimeni nu a sesizat că trăiesc într-un mediu în care abuzul este prezent în toate formele sale. Și dacă Ionuț nu ar fi fugit de acasă bătut, familia Tabacaru-Costache (părinții nu sunt căsătoriți) ar fi trăit exact în același fel, până s-ar fi întâmplat ceva foarte grav. Deși, toată lumea știa ce se întâmplă în acea casă.

”Nu am știut că este agresiv cu băiatul, doar cu ea”, ne-a spus asistenta socială de la Primăria Bârgăuani. ”Trebuie să mă duc zilele viitoare să le iau declarații bunicilor paterni, care sunt recalcitranți, trebuie să merg și la fratele tatălui și la surorile mamei. Așa este procedura, pentru ca băiatul să fie încredințat unui asistent maternal. Pe fetițe nu le agresează, dar probabil vor fi luate și ele din familie. În comună se știa că este violent cu concubina, nu și cu băiatul. Dar îl punea să mulgă vacile, toate treburile din gospodărie știe să le facă copilul ăsta. Atunci a dat foc la ceva, eu am văzut o cutie de carton, arsă puțin. Tatăl a declarat că s-a temut că-i dă foc la casă. Și i-a aplicat o corecție. Acum are dosar penal pentru rele tratamente aplicate minorului. Are dosar și pentru că și-a agresat concubina. Ea e încadrată în grad de handicap accentuat. Cât a avut ordin de restricție a stat la părinții lui, la Vlădiceni, dar nu e distanță mare, e cam aceeași localitate”.  

Ordinul de protecție pe care Cristi Tabacaru a fost obligat să-l respecte, după ce i-a dat femeii lui cu hârlețul în cap, cu șanse mari să o ucidă, a fost unul provizoriu, pentru 5 zile, eliberat de polițiști. Procurorul, care a preluat dosarul de violență în familie a solicitat instanței un ordin de protecție pe termen mai lung. Și absolut inexplicabil, în condițiile în care femeia agresată are totuși un handicap mental și 5 copii minori, instanța a decis: ”Respinge, ca nefondată, cererea formulată în numele reclamantei Costache Gabriela în contradictoriu cu pârâtul Tabacaru Ioan-Damian, având ca obiect emitere ordin de protecţie. Dispune încetarea măsurilor de protecţie luate prin ordinul de protecţie provizoriu emis de Secţia nr. 6 Poliţie Rurală Ştefan cel Mare, sub nr. 627033/02.12.2020, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ sub nr. 1429/III-13 din 02.12.2020, de la data pronunţării prezentei hotărâri, ora 14:00. Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunţare”.

Parchetul nu a mai atacat hotărârea, iar Tabacaru s-a întors acasă să se pregătească de sărbători. Și nu l-a deranjat nimeni, până acum, când și-a bătut fiul. Dar nici acum nu a fost nici măcar reținut. Are un picior în ghips, după un accident rutier și, în plus, se află în carantină, pentru că băiatul a fost diagnosticat cu Covid, după ce-a fost dus în centrul de ocrotire al DGASPC.

” Copilul ăla a luat foc și cineva l-a stins cu apă, era ud când a fugit de acasă și a stat bietul de el, noaptea în pod, în frig”

”E om rău, nu e de crescut copii. Astă vară așteptam vaca și l-am văzut cum fugărea băiatul cu biciul pe stradă. Copilul a luat-o pe aici și s-a ascuns în capătul grădinii la mine. O bate și pe soție, i-a tăiat urechea cu hârlețul, îl știe toată lumea cine este. A violat o fată de pe la Vlădiceni, este sub orice critică”, ne-a spus primul bărbat pe care l-am întâlnit în satul Dârloaia.

Al doilea localnic a fost mai vorbăreț, după ce l-am asigurat, ca pe toți ceilalți, că nu-i vom face publică identitatea: ”Eu sper ca autoritățile să-și facă treaba, nu ca până acum. Întrebați și la poliție de câte ori a fost chemată salvarea și de câte ori a bătut-o pe nevastă-sa. Iar copilul nu e prima dată când e bătut. El este argat acolo, taică-su stă pe Facebook și el duce vacile, dimineață la prima oră. Sunt multe de spus. Copilul ăla a luat foc și cineva l-a stins cu apă, era ud când a fugit de acasă și a stat bietul de el, noaptea în pod, în frig. Îl caută poliția pe băiatul ăla care l-a stins, să dea declarație. El știe mai bine ce s-a întâmplat acolo. Taică-su e o brută. A violat o tânără bolnavă, cu grad de handicap, de la Vlădiceni, și din câte am auzit a violat-o de mai multe ori. Și a mai fost o fată de aici din sat, Dumnezeu s-o ierte că a murit! A murit maica-sa întâi, ea era bolnavă, tot așa cu retard, și după ce-a murit maică-sa, s-a spânzurat. Era bolnavă, nu avea cine să mai aibă grija ei și s-a spânzurat. Dacă ar sta cineva să vă povestească despre satul ăsta, ați face un roman. Câte dosare au mai fost pe la poliție, pe care nu le-a verificat nimeni, câte reclamații de furt care au legătură numai cu familia asta. El are doi frați, iar nevasta unuia dintre ei este implicată într-un furt de 80.000 de euro, de la un cetățean moldovean. Sunt multe de povestit, dar acum contează să nu rămână numai scris pe hârtie și să-i aducă copilul înapoi”.

La magazinul sătesc – o construcție austeră, cu beton pe jos, o masa de biliard în mijloc și un bar într-un colț, am găsit două femei. Amândouă cunosc foarte bine situația din familia lui Cristi Tabacaru.

”Știe toată lumea cât este de rău, știu și cei de la postul de poliție. Pe băiat îl punea la treabă de la 7 ani. Nu fac eu treaba pe care o face el. Eu, ca femeie, fac treabă în casă, mâncare, curățenie, dar nu mă duc la fân, la arat, cu calul, cu vacile și să-l mai și bată. Și totuși cazul lor este de ani de zile cum de nu a știut primăria, că doar asistenta socială se ocupă să le facă alocația, complementara, nu? Normal trebuie să facă anchetă socială tot timpul, și trebuia să facă și atunci când și-a bătut rău femeia. Când a dat atunci cu hârlețul în ea, a venit multă lume, erau mașini de poliție, era asistenta socială, a venit salvarea. Au venit, au plecat toți, și ea tot cu nebunul a rămas. Nu știu cum de nu fuge afară când o bate, doar are telefon, să sune și să spună ”Domnul polițai luați-mă de aici că ăsta mă omoară!”. Mai fuge pe câmp, nu se duce la vecini s-o primească, știe că el e răzbunător”, spune una dintre ele.

”Nu e ea vinovată, ea nici nu știe să dea un telefon cred. Îi este frică, a băgat teroarea în ea, nu degeaba i se spune Talibanul”, completează cealaltă. ”La toată familia lui, lumea le spune talibanii. Sunt obișnuiți cu poliția, că au făcut mai multe, furturi, amenințări, scandaluri. Eu mă gândesc că Cristi ăsta a tot făcut copii ca să nu-l ia la pușcărie. Zice că nevastă-sa n-o duce capul și numai el poate să aibă grijă de copii. După părerea mea, eu i-aș lua toți copiii la stat. Și s-o ajute cineva și pe femeia aia, săraca. De bătăi, a plecat de multe ori de acasă și a stat și ea pe unde a apucat. El a știu cum este și nu trebuie să-și bată joc de ea. Eu am înțeles că în casă e curat, face mâncare, nu știu ce are cu ea. Oamenii n-au spus tot ce-au văzut, pentru că nu vor să se pună cu el”.

Din câți oameni am întâlnit în sat, toți știau despre calvarul Gabrielei Costache, despre mediul în care cresc copiii, despre bătăile pe care le ia Ionuț și despre felul în care este pus să muncească, dar nimeni nu s-a dus să spună vreodată ceva la primărie sau la poliție. Nici când copilul a fugit, sătenii nu s-au implicat cum se întâmplă în astfel de situații. Nici măcar n-au vrut să le spună voluntarilor de la asociația de off-road pe unde sunt ulițele sau unde cred ei că s-ar fi putut duce băiatul.

”Eu l-am crescut, eu l-am șters la fund și acum să-l ia la stat?”

Cristi Tabacaru știa deja că suntem în sat și întrebăm de el, când l-am sunat. Semn că duplicitatea rurală funcționează la parametri optimi la Dârloaia. Ne-a primit dornic să vorbească despre ”necazul” lui. Și-a trimis nevasta la poartă să ne aștepte. Gabriela este o mână de femeie, slabă și cu un singur dinte în partea de sus a gurii. Restul or fi rămas pe lopețile de prin gospodărie. Are 33 de ani. Vorbește puțin și încearcă să zâmbească. Nu are școală, nu are părinți, surorile își văd probabil de viețile lor. Viața ei se consumă între două bătăi și munca de fiecare zi. Nu e ușor cu 5 copii mici.

Cristi Tabacaru e un munte de om. Nu e înalt, dar e masiv și are aerul unui tip pe care nu-ți dorești să-l superi. Vorbește atât de repede că aproape se intersectează cuvintele. Gesticulează, se agită și are răspuns pentru orice întrebare. Este revoltat: ”Hoții ăștia vor să-mi ieie fetele cu japca, au venit de două ori aici să le dau actele. Eu le-am spus: cu ce drept? Și cu băiatul e o înșelătorie în general. Nu trebuia să-i dau alea două la fund, eu am vrut să-i dau la fund, dar am nimerit pe spinare. Aveam 6 kg de benzină, 3 kilograme i-am dat unui vecin cu împrumut și 3 kilograme au rămas în magazie. A venit omul care mă ajută pe la lighioi, că eu cu piciorul în ghips nu pot, și a venit copilul și mi-a spus ”A zis Costică să-mi dai bricheta să dau foc la ciocleji”. Eu, dacă am umblat cu el la treabă toată vara prin tot locul, aveam bază în el. El a pus benzină pe niște hârtii și o cutie din magazie și a aprins bricheta. A luat foc și sticla, a luat foc și haina de pe el și l-a stins omul ăla cu găleata cu apă, dar nu cred era ud când a fugit de acasă că avea geacă din aia de fâș Nu l-am bătut înainte și nici n-am aruncat cu drujba după el. Urmele mai vechi de le-au găsit doctorii sunt  de la accident, că era cu mine în căruță, când a dat duba aia peste noi. Eu am văzut moartea cu ochii, vă spun drept în față. Nu sunt de acord să-l dea la un asistent maternal, să-mi dea copilul înapoi! Am greșit acuma față de el și gata? Eu l-am crescut, eu l-am șters la fund și acum să-l ia la stat? Cu ce drept? Condiții am, stăm în două camere, am făcut și baie. Despre femeie, na lumea vorbește și uscate, și verzi, dar n-am bătut-o niciodată! Am avut ceartă cu ea, ne-am împăcat înapoi, suntem de 12 ani împreună. Eu am sunat la Protecția Copilului, am vorbit cu o doamnă de acolo, și nu vrea nimeni să-mi dea voie să vorbesc cu copilul. Eu sunt sigur că băiatul vrea să vină înapoi acasă. Eu l-am luat și la arat și la fân, de mititel de când avea 7 ani, l-am pus să aibă grijă de lighioi, să-i placă munca. Și el a fost vinovat, și eu am fost vinovat, că dacă dădea foc la magazie, ardea tot și rămâneam vai de capul meu. A mai făcut prostii, nu e prima dată. Ba se bătea cu copiii prin sat, ba se ducea cu bicicleta și nu-mi spunea unde, a mai făcut, că nu e nici el cuminte”.

Fetițele, toate 4, au ieșit la ușă, în șosete, lângă tatăl lor și au asistat la toată discuția. Toate sunt frumoase, cu ochii albaștri și părul blond, cârlionțat. Alexandra, cea de 6 ani, spune că-l iubește pe tata, chiar dacă l-a bătut pe Ionuț. Am întrebat-o dacă tata o bate și pe ea. S-a uitat în ochii lui și a răspuns zâmbind: ”cam așa”. Apoi a alergat spre poartă, așa cum era, doar în șosete. Trecea microbuzul școlar. Singura ei legătură cu o altfel de lume!

Cristina MIRCEA

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 478, săptămâna 18-24 februarie.