Duţu Apostoia, economistul care şi-a îndeplinit visul de a deveni poliţist la 36 de ani

Pe 15 martie a depus jurământul și a devenit, oficial, ofițer al Poliției Române, în structura proaspăt înființată pentru protecția animalelor. A îndeplinit astfel nu doar visul lui, ci și visul mamei sale, care a murit în 2013, fără să apuce să-l vadă polițist. Primul drum, după ce-a ieșit de la proba scrisă a examenului, l-a făcut la cimitir.

9,50 la română la bacalaureat, după o noapte „petrecută” cu un pui de câine

Vasile Apostoia, căruia toată lumea îi spune Duţu, s-a născut pe 19 noiembrie 1984, în Piatra-Neamț, într-o familie în care părinții, mai ales mama – laborantă chimistă de profesie – vorbea des despre diferența dintre a ține un pix în mână sau o lopată.

Cred că mi-a prins bine, m-a ținut din scurt să învăț. Sora mea, mai mare cu 2 ani decât mine, este asistent de farmacie, a făcut facultatea de chimie alimentară. A învățat la Liceul Calistrat Hogaș și toată lumea știa că este fata care merge la olimpiadă la chimie. Mama era laborantă la liceu, sora deja avea rezultate extraordinare, eu eram nevoit să mă ridic la un anumit nivel. Am învățat foarte multă fizică și foarte multă chimie, dar la facultate m-am dus la management, am absolvit Academia de Studii Economice. Imediat după facultate am făcut masterul în psiho-sociologia securității informațiilor private. Am intrat 35 și am terminat 9 sau 11 din toată țara, nu mai știu exact, dar eu eram singurul care veneam din facultate, restul lucrau deja în diferite structuri și veniseră la specializare. Mi-a plăcut foarte mult și cred de acolo mi s-a reactivat dorința de a îmbrăca haina de poliție. Am fost în practică la penitenciar la Iași, am participat la simpozioane internaționale, a fost foarte interesant.

Prima profesie a lui Vasile Apostoia a fost complet diferită de tot ceea ce-a studiat de-a lungul anilor: a administrat o firmă de comercializare a produselor naturiste. Nu s-a regăsit în domeniu și a decis să se angajeze la Poliția locală, având un fel de teamă de a face pasul direct către Poliția națională. A lucrat 3 ani și jumătate în stradă, și la ordine publică, și la siguranța rutieră, iar când a auzit că se înființează poliția animalelor a perceput acest lucru ca pe o oportunitate. Mai ales că dragostea pentru animale făcea parte din viața lui încă din copilărie. Bunicul patern a fost baci, a avut în Dobreni o stână cu vreo 600 de oi, pe lângă care erau și alte animale, în special câini. O întâmplare legată de un câine a avut chiar cu o seară înainte de a da examenul de bacalaureat la limba română, când s-a oferit să găzduiască pentru o noapte un pui de cocker, care a plâns continuu după mama lui. N-a prea a reușit să doarmă, dar a reușit să ia 9,50 la examen. Acum are propriul lui câine, un ciobănesc de Bucovina, care are o poveste frumoasă și este o bucurie pentru toți cei 3 copii.

Veneam de la Iași de la control cu soția, care era însărcinată cu fetița, al treilea copil al nostru. La castelul de apă este un loc în care se vând câini și băiețelul a spus să cumpărăm unul. I-am spus că oprim când ne întoarcem,  și am ales o femelă de ciobănesc de Bucovina, pentru că este foarte protectoare cu copiii, are instinct de mamă.

Familia – cel mai prețios dar

Spirit competitiv, capabil să urmeze orice program strict și să-și atingă obiectivele indiferent de efort, Vasile Apostoia s-a înmuiat total când s-a născut primul copil, care are acum 10 ani. Era foarte tânăr, după primul an de master, și în clipa aceea s-a activat în el sentimentul de părinte.

Mi-era frică să-l ating ca să nu-l stric. Mi s-a părut cel mai important din tot ce realizasem până atunci.  Același sentiment l-am avut la al doilea băiat și nu mai spun la fetiță. Nu am crezut, dar o fată schimbă tatăl. Și când avem acțiuni și ajung acasă după 10 ore, rupt de oboseală, ea îmi dă refresh total numai dacă strigă tata de două ori.

De fiecare dată, copilul care a apărut în viaţa noastră, a fost perceput ca un dar.

Odată cu apariția copiilor, care s-a întâmplat din 4 în 4 ani, Duțu Apostoia a realizat cât de mult au contribuit la formarea lui jocurile de echipă cu care a crescut. Era elev la Școala nr. 3 şi era unul dintre cei 20-30 de copii, care se adunau în spațiul din spatele magazinului Petrodava. Jucau fotbal, 9 pietre, hoții și vardiștii, prinsa și ascunsa, și asta face acum cu copiii lui, pe care nu-i vrea statici în fața unui calculator. Pe de altă parte, îi învață cu mici recompense, pentru că fac ordine sau îşi pun farfuria în chiuvetă, iar cu banii strânși de ei, îi duce în drumeții și în vizite la grădina zoologică – un loc care le place foarte mult.

Grădina zoo de la Târgu Mureș este un exemplu. La noi, la Piatra-Neamț, am fost și în control, nu doar cu copiii. Administratorul nu știa că venim, l-am luat pe nepusă masă, s-a trezit cu noi  la poartă. M-a impresionat căsuța unde ține hrana pentru animale. În momentul în care a deschis frigiderul și am văzut ouă, banane, carne, salată, toate proaspete, m-am gândit că alimentele multor oameni nu arată la fel. Era foarte afectat pentru că se desființează parcul, pentru că făcea totul din pasiune și se vedea asta. În momentul controlului avea avizele la zi, noi trebuia să verificăm dacă animalele sunt schingiuite, bătute, nemâncate, dar arătau foarte bine. Și știam un lucru pe care mi l-a spus un medic veterinar cu experiență de 20-30 de ani: un animal care se înmulțește în captivitate nu este stresat și se simte ca în mediul lui natural. Iar la zoo Piatra-Neamț aproape toate animale s-au înmulțit.

„Cine crede că se pot truca examenele din poliție, probabil că mai crede și în Moș Crăciun”

Încă de când ministriul Vela a anunţat înfiinţarea Poliţiei animalelor, Duţu Apostoia s-a apucat de învăţat. A început cu Codul penal, Codul de procedură penală, Legea 360 privind statutul poliţistului, codul de conduită, tot ce trebuie să știe orice polițist.

În săptămâna dinainte de Crăciun au apărut posturile scoase la concurs. M-am luminat când am văzut că îndeplinesc condițiile de ofițer, pe urmă am scos bibliografia şi am văzut că jumătate știam deja de prin septembrie-octombrie de când m-am apucat de învățat. Mi-am făcut dosarul şi din momentul acela am devenit foarte sigur pe mine, dar chiar şi aşa întreaga perioadă de pregătire a fost o luptă cu mine. Fără susţinerea soției și a copiilor, care au înţeles cât de important era pentru mine acest examen, nu cred că aş fi făcut față. A venit Crăciunul, eu învățam, a venit anul nou, eu învățam, dar aşa am simțit, că e ultimul tren. La concursul de depuneri dosare au fost 23, după probele eliminatorii am rămas singur. Cele mai grele au fost probele sportive, pe care le-am susţinut  la Ploiești şi au fost aceleași pe care le dau și cei care intră la Academia de Poliție. Am făcut antrenamente la sala sporturilor înainte, dar la Ploiești mi se părea totul îngust, parcă şi culoarul era mai mic și riscam să fiu depunctat dacă atingeam ceva. Toată lumea pica la săritura în lungime, eu am făcut o cruce mare şi m-am arcuit gândind acum ori niciodată. Mi s-a părut că toată proba a durat doar o secundă. Dintre candidaţi, mulți erau sportivi și mult mai tineri decât mine și au picat. După probele eliminatorii, când am rămas singur pe post, mi-era o frică enormă şi mi-am făcut program cu pixul pe hârtie, pe ore. Învăţam o lege azi, pe urmă repetam legea pe care o învăţasem ieri, nu cred că a fost zi în care să învăț mai puţin de 10 ore, iar când luam pauză aveam impresia că nu mai ştiu nimic. La un moment dat, i-am spus soției să plece undeva cu copiii și săraca de ea, pleca de acasă dis-de-dimineaţă, ca să am eu linişte să pot învăţa. La examen am luat 8,20. Am greşit la cele mai uşoare subiecte, iar pe cele grele le-am făcut foarte bine. Totul a fost foarte strict şi înregistrat audio-video. Cine crede că se pot truca examenele din poliţie, probabil că mai crede și în Moș Crăciun.

Poliția animalelor este un pionierat. La Neamţ, echipa, care include şi doi tineri medici veterinari, s-a închegat foarte repede şi are deja 6 dosare penale în lucru. În principiu, tot ce depăşeşte cruzimea faţă de animale se înscrie în categoria infracţiunilor. Iar Poliţia animalelor intervine oricând este sesizată, indiferent de oră sau de zi a săptămânii. Animalul chinuit sau aflat în pericol este plasat într-un adăpost şi monitorizat până la eliberarea lui în mediul natural. În cazul câinilor şi pisicilor, efortul merge mai departe şi include tratament, sterilizare şi încercarea de a le găsi stăpâni. Iar poliţiştii care se ocupă cu ocrotirea lor, inclusiv Duţu Apostoia ştiu foarte bine că, spre deosebire de oameni, animalele nu fac niciodată rău fără a fi provocate.

Cristina MIRCEA

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 490, săptămâna 20-26 mai.

One comment

  • Joker

    mai 22, 2021 at 9:24 am

    Dacă a vrut sa fie polițist putea să facă o școală (Academie,Subofiteri). La 36 de ani este un pic târziu pt. cariera,pt a performa. Maine, poimaine vom face din economiști și medici….azi ii facem polițiști.

    Răspuns

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *