COPII CU CARE NE MÂNDRIM. Teodor Ioan Băltoi, șef de promoție la real la Colegiul „Roman Vodă”: „Îmi place foarte mult ideea de comuniune între om și mașină”

Cu media generală 10, Teodor Ioan Băltoi este șeful promoției 2021 la profil real de la Colegiul Național „Roman Vodă” Roman. După ciclul primar la Școala Gimnazială „Mihai Eminescu” a optat pentru a continua gimnaziul la „Roman Vodă” și, după evaluarea națională, a fost admis cu 10 la liceu. Olimpic la matematică și informatică, Teodor își va urma pasiunea pentru Informatică la una din cele 4 universități din Anglia care l-au acceptat. Mai are un frate mai mic, Matei, elev în clasa a VII-a tot la „Roman Vodă”, cel care a „moștenit” umanismul de la părinți: mama, profesoară de română la colegiu și tatăl, preot în Roman.

– Cât de mult a contat în evoluția ta faptul că mama este profesoară?

Mie mi-a plăcut mereu să învăț lucruri noi și mi-am dat interesul la fiecare disciplină. Faptul că mama este profesoară la același colegiu unde am învățat m-a făcut să fiu mai atent și să tratez totul mai cu seriozitate. Pentru mine, clar a fost un avantaj, pentru examene am avut în casă un ajutor foarte mare și am fost îndrumat de aproape. Atmosfera de acasă e poate puțin diferită, mama pune accent pe învățat și datorită ei am vrut să învăț la fiecare materie. Am vrut să îmi fac părinții mândri în primul rând și după pe mine. Am făcut pregătire la matematică mai mult pentru olimpiade, din clasa a V-a, o dată pe săptămână. Am fost la olimpiade și concursuri ce țin de științe exacte, mie îmi plac foarte mult. Mai ales matematica și din asta a derivat și informatica. Am mers la olimpiada de mate din clasa a V-a și până anul trecut, când s-a sistat din cauza pandemiei și de fiecare am ajuns la olimpiada națională, cu cel mai bun rezultat în clasa a IX-a: locul 10 cu al 6-lea punctaj. La informatica am participat din clasa a VI-a și în fiecare an m-am calificat la olimpiada națională. Am câștigat medalie de argint în clasa a IX-a, bronz în clasa a X-a și argint în clasa a VII-a. Am fost și la olimpiada de fizica în clasa a VI-a și a VII-a, dar am abandonat ca să mă pot pregăti mai bine la celelalte două. Mereu am sacrificat câteva zile din măcar o probă, pentru că, în mod normal, etapa națională ține cam 5 zile, din care o zi sau două sunt probele și dacă mergeam la mate prima dată, după plecam la olimpiada de informatică, de exemplu.

– Nu te-a copleșit acest ritm, uneori?

Mi-a plăcut să stau în mediul ăsta competitiv. Mereu mi-a plăcut spiritul competitiv, să concurez cu alți colegi din țară. În primul an am fost ca să văd cam pe unde mă aflu și după în fiecare an am încercat să fiu pe o poziție mai bună. Mi-am făcut foarte mulți prieteni în țară. Am și vizitat foarte multe orașe din țară.

„Eu am învățat, pentru că mi-a plăcut, nu fiindcă a trebuit”

– Timp pentru tine ai mai avut?

Eu am dedicat timp învățării, dar am și participat la fiecare eveniment, petrecere, la fiecare zi de naștere, la orice eveniment care m-a adus împreună cu prietenii și colegii mei. Am avut timp și pentru filme, pasiunea mea. În special SF și fantasy, pentru efectele speciale și acțiunea în sine. Prefer și filmele vechi cu samurai, mă fascinează istoria veche japoneză. Eticheta de tocilar mi se pare ofensatoare. Eu am învățat, pentru că mi-a plăcut, nu fiindcă a trebuit. Când cineva crede că ești tocilar, este pentru că nu cunoaște povestea din spate. Dacă ai ghinionul să nu-ți placă o materie, da, atunci trebuie să înveți pe de rost, mai ales când nici nu înțelegi. Mie, din fericire, mi-au plăcut până și biologia, chimia, muzica. Fiecare materie are importanța ei și frumusețea ei, pe care le vezi sau nu, le agreezi sau nu. Contează foarte mult startul: dacă pleci de la ideea că nu-ți place, că nu-i de tine, deja îți pui o piedică pe care nu o realizezi, la nivelul subconștientului și asta face ca totul să fie dificil. Dacă se suprapune și cu varianta în care ai un profesor de la care nu înțelegi, atunci este un chin. Cred că mai întâi trebuie să înțelegi ceea ce înveți, așa totul devine mai firesc. În fond, școala ne asigură cultura generală și este păcat să fii foarte bun la ceva anume, iar în rest… să nu poți purta o discuție, de pildă.

– Totuși, este ceva ce te nemulțumește din viața ta de elev?

Nu am nici o amintire neplăcută din anii de școală. Dar regret că nu am învățat mai multe limbaje de programare. Vara trecută, pe lângă C++ pe care l-am învățat la școală, am mai învățat două – C Sharp și Pyton – și mi-au plăcut foarte mult. Am creat și un joculeț, în Unity, asemănător cu jocurile de pe mobile: un obiect mobil, cu care trebuie să eviți anumite obiecte. Dacă aș fi început mai devreme, poate studiam și Java, dar n-am mai avut timp. Cu siguranță o să-l învăț la facultate. Aș fi vrut să fac mai mult sport. Am făcut 4 ani de înot de performanță, când eram mai mic. Vreo 2 am practicat tenis, dar nu mi-a plăcut. În rest, fotbal cu prietenii, când am timp, îmi place mult fotbalul. Am renunțat la sport din clasa a V-a, pentru că nu prea am mai avut timp. 

– De ce-ți place atât de mult informatica?

Îmi place foarte mult ideea de comuniune între om și mașină. Asta vreau să fac pe viitor. Am aplicat și am fost admis la 4 facultăți mari din Anglia: Imperial College London – e prima mea opțiune, Warwick University, University of Saint Andrews și University of Bath. Acum 2-3 săptămâni a trebuit să aleg doar două și am optat pentru Imperial College și Warwick. Pentru prima trebuie să iau 9,80 la mate și 9,60 la info, la bacalaureat. La Warwick e mai ușor. Cursul e de 3 ani și un an master. Eu aș vrea, deocamdată, să merg pe inteligența artificială, software engineer. Apoi, după facultate, probabil voi munci câțiva ani la companie mare ca să capăt experiență. Și sper să dețin propria companie în IT, visul oricărui informatician!

– E posibil să te întorci în România?

Da, e o posibilitate foarte mare, depinde de compatibilitatea cu Anglia. Îmi place mult  cultura lor și țara. Limba este foarte prietenoasă. Iar la facultate, este diferit nivelul de studii. De asta optez pentru Imperial College, pentru că în 3 ani poți alege să pleci oriunde în lume, au sedii în foarte multe țări, îți faci legături cu diverse companii și așa îți garantezi jobul. Am în plan și o a doua facultate, după ce voi acumula câțiva ani de experiență.

– Ai o anumită relație cu Dumnezeu? Te-a influențat mult faptul că tatăl tău este preot?

Am crescut într-un mediu religios, dar n-am făcut nimic din obligație. Credința mă definește ca român, ca personalitate. M-am simțit ajutat de multe ori. În rest, sunt sociabil și mă bucur să pot spune că m-am înconjurat de oameni diferiți, care mă completează și-mi conferă un echilibru, eu fiind un tip realist. Pot spune că învăț lucruri noi destul de repede, sunt adaptabil. Cred că principalul meu defect este procrastinarea, ce vine mai degrabă din comoditate. Când fac ceva ce-mi place, nu las niciodată pe ultimele zile. Dar când știu că mă descurc, chiar și sub presiunea faptului că am amânat pentru ultima clipă, prefer să îmi ocup timpul cu altceva și de aceea îmi permit să mai amân. În ultimul timp m-am organizat mai bine și nu mai las lucrurile pe ultimul moment.

A consemnat Cristina IORDACHE

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 497, săptămâna 8 – 14 iulie.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *