În concursul „Comorile Neamţului” iniţiat de Parcul Natural Vânători Neamţ și Asociația Mioritics s-au angrenat şi două clase de la Şcoala Gimnazială Grinţieş. Dacă cei de-a VII-a au pornit în căutarea tritonilor carpatici, cei de clasa a IV-a şi-au dorit să descopere tradiţiile locale. Şi au apelat la doi meşteri populari şi la muzeul de istorie şi etnografie din comună. Cei doi meşteri au fost Ilie Alexandru pentru industrie casnică, ţesătorie, şi Viorel Gheorghiu pentru tâmplărie.
Domnul învăţător Ilie Alexandru a învăţat să ţeasă de la mama lui, de altfel el a fost cel care a instalat şi le-a făcut funcţionale pe cele două stative de la muzeu, iar despre ciobănie a învăţat de la tatăl său, vestit în această îndeletnicire pe vremuri. S-a băgat la stative, a pus mâna repede pe sucală, s-au auzit vatalele şi călcătorii şi a continuat o muncă începută mai demult pentru un covor de pus pe jos în camera de curat. A urcat împreună cu cei mici în podul casei unde popii de susţinere au fost transformaţi în prepeleci precum cei de la stână pentru pus la zvântat vasele trebuitoare: doniţe, ciubere, coveţi, găleţi etc. Şi povestea s-a închegat pe dată. Iar întrebările nu au lipsit: Ce e asta? Unde trebuie? De ce e aşa? Câţi ani are? Şi răspunsurile au venit pe dată, completat fiind domnul învăţător de doamna de la a IV-a, doamna Corina Cruşitu, şi ea crecătoare fruntaşă de animale.
S-a coborât apoi la atelierul de tâmplărie, unde i-a întâmpinat Viorel Gheorghiu, meşter popular, care printre altele a creat troforurile pentru muzeu, pentru cerdacul şi prispa largă a unei case munteneşti, după cum spunea învăţătorul Ilie Alexandru, a unei familii de buni gospodari. La strungul de lemn vechi de vreo sută de ani, care foloseşte în loc de curea o bandă de mitralieră, domnul Viorel a strunjit un sucitor pentru gospodinele ce mai fac încă plăcinte, iar apoi a luat un şpan de lemn de draniţă şi cu cârneciul a despicat câteva pentru a le înflori apoi cu cuţitoaia. Le-a arătat apoi cum se geluieşte (cu gealăul sau rindeaua), cum se fac traforurile cu fierestrăul subţire (firezul), le-a arătat un sicriu făcut de-un meşter popular, o roată, o ladă de zestre înflorată.
Copiii au ieşit apoi pentru poza de grup sau şi-au iţit căpuşoarele în locul anume creat ca să se transforme în haiduci sau haiduciţe. Urmează crearea filmului, a poveştii şi a colajelor foto şi participarea la concurs. Şi, de ce nu, poate şi vreun premiu… (D. DIEACONU)
