Încă o tură. Tot pe zero!

A doua descălecare a fostului comisar european pe agricultură vine la pachet cu o porție zdravănă de tupeu, mizând pe memoria scurtă a contemporanilor, orbiți de relieful sânilor Prodancei și a vulcanilor noroioși din media colorată, care ne bântuie neuronul zi de zi. O simplă analiză a prestației tehnocratice de la Bruxelles îmi scormonește revolta vremilor când rafturile națiunii erau pline de mere poloneze, zarzavaturi turcești, cireșe bulgărești și pepeni grecești. Ceapa venea din Spania, iar pătrunjelul … mai bine-l căutai la o mamaie pe stradă. A suflat vreun cuvințel careva? Prea puțin. După asta, cu CV-ul ornat de o astfel de aventură, investirea ca premier care să treacă căruța după nefericitul „COLECTIV“, a venit pe fondul emoției mulțimii , domnia sa fiind perceput aidoma celui ce vine pe cal cu sabia în traiectorie ascendentă, numai bun să ne scoată din nevoi și criză, fără o psihanaliză cu cifre umflate și promisiuni deșarte. Rezultatul? Zero. Dar nu simplu, ci tăiat în patru.

Să ne mai amintim apoi de o platformă în 100 de puncte, gramatical mai corectă decât a similarei mov emise de DD în direct. Dincolo de bazaconiile politically correct , un cititor cât de cât cu dioptriile reglate la zi descoperea că cele scrise acolo nu-s pentru secolul ăsta și nici pentru țara asta, fractura dintre ceea ce exista și ceea ce ni se afișa fiind colosală. Ce avem azi? Tot o criză cu un Cioloș investit să aprindă luminița de la capătul tunelului, alta decât a locomotivei ce se apropie din sens contrar uniform accelerat. Lista potențialilor, dată pe surse mai întâi, denotă, și-n cazul formațiunii ce vrea să salveze România, o acută lipsă de cadre. Și dacă pe vremea lui Napoleon bastonul de mareșal putea fi găzduit de rucsacul oricărui răcan în uniformă pentru anumite merite, plus fapte de arme, azi portofoliile ministeriale pot fi lesne dobândite pe baza experienței administrării unei scări de bloc și cu studiile finalizate pe unde o înțărcat mutu iapa, dar musai cu ceva management în titlu. Altceva nu se există. Vesel, nu?

Dar și mai vesel mi se pare curajul lui Cioloș de a oferi așa ceva spre obținerea încrederii legislativului. La o judecată mai aplecată, putem vorbi despre două căi de urmat. Una prin care un partid mare cuplat la vehiculul USR îl trece iarna, iar după asta îl fagocitează la răsăritul mugurilor și alta prin care lista este aruncată din fașă la recycle bin-ul parlamentului, lăsându-l pe Cîțu să se dea cu freza de asfalt și de boiandrugii din Victoria, poate, poate va rămâne la butoane și nu va fi spulberat în urma unor anticipate peste rând. În ambele scenarii, liberalii o iau în freză, cu toate eforturile de a ieși din siajul descendent al momentului politic. Debarcarea lui Orban nu a erodat numai partidul de baștină, ci și instituția bine făcută din Dealul Cotrocenilor, marja de încredere în cei aflați la putere luând-o binișor la vale. Pe de altă parte, asumarea guvernării vine și ca o palmă pentru Ciolacu și compania, care au preferat o opoziție la care să participe, dar să nu se bage, aidoma tărăniștilor înainte de `96 sau al gonadei masculine în exercițiile extraconjugale.

Tot în sectorul opoziției constatăm că țara noastră AUR poartă, doar că restul colegilor fuge de `mnealor ca necuratu` de aghiazmă, nu cumva să se păteze de fascism, antisemintism și alte grozăvii neplăcute Bruxelles-ului, ignorând dublarea procentului acestora în măsurarea preferințelor la vot. Dacă mai durează starea de lucruri prezentă, cu bâjbâieli și „ba, pe-a mă-tii“, presimt că formațiunea în discuție ar putea miza pe resursele proprii în a face o majoritate, ceea ce ar fi un deranj major pentru Dâmbovița, nevoită să schimbe Dior-ul cu bundița, Gucci-ul cu opinca și icra neagră cu brânza de burduf. Atunci să vezi opoziție!

Pe mai încolo.

GD Patraucean

*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 511, săptămâna 21 – 27 octombrie.

Parteneri