Tradiții de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril

Sfântul Arhanghel Mihail este cel care veghează la căpătâiul bolnavului, iar când acesta moare, îi conduce sufletul în „Lumea Cealaltă”. Ţăranii spun că ţin sărbătoarea ca să aibă o moarte uşoară, iar drumul sufletului lor să fie cel al Raiului. Despre Sfântul Arhanghel Mihail se spune că locuiește în Rai doar în Vinerea Mare și de Paște, restul anului fiind cu treburi pe Pământ. În ziua de Sfinții Arhangheli, finii merg în vizită la nașii de cununie și le oferă daruri. Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavril sunt considerați sfinți protectori ai Bisericii creștin-ortodoxe.

Cu o săptămână înainte de Lăsata secului Postului Crăciunului, în calendarul ortodox și cel popular data de 8 noiembrie este marcată ca fiind o mare sărbătoare. Prima zi, 8 noiembrie, este denumită popular „Capul Arhanghelului”, a doua zi „Mijlocul” şi a treia – „Coada Arhanghelului”. Se spune că cine va lucra în acest interval sacru de timp va muri în chinuri grozave. În tradiția populară, în sâmbăta de dinaintea sărbătorii Sfinților Arhangheli, femeile împart de pomană, aprind lumânări, împlinesc rânduiala cuvenită „Moşilor de Arhangheli”. Este perioada în care se aduc rugăciuni şi ofrande celor morţi în condiţii violente. În imaginarul popular, Arhanghelul Gavril este cunoscut drept vestitorul Naşterii Mântuitorului Iisus. Împreună cu Sf. Haralambie, acești doi slujitori de Dumnezeu sunt considerați protectorii oamenilor de ciumă. Țăranii de altădată credeau că Arhanghelul Mihail este cel care veghează la căpătâiul bolnavului, iar când acesta moare, îi conduce sufletul „pe cealaltă lume”. Țăranii spuneau că ţin această mare sărbătoare ca să aibă parte de o moarte uşoară, iar drumul sufletului lor să fie cel al Raiului.

Cine sunt Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril

Arhanghelul Mihail, după încercarea la care au fost supuşi toţi îngerii înainte de Facerea Lumii, a rămas credincios lui Dumnezeu. El a fost răsplătit pentru credința sa cu rangul îngeresc de Căpetenie peste oştile cereşti. În ebraică, numele Mikael înseamnă „Cine este ca Dumnezeu” sau „Puterea lui Dumnezeu”. Sf. Mihail apare în iconografie cu uniformă de soldat, ţinând în mână sabia de foc cu care apără legea lui Dumnezeu şi biruie puterea răului. Numele arhanghelului Gavril se traduce prin sintagma „Dumnezeu este puterea mea” sau „Apărătorul meu este Dumnezeu” şi este considerat mesagerul veştilor bune. Tradiția creștină spune că el a vestit nașterea Fecioarei Maria, apoi tot el îi apare în vis de Buna Vestire, aducându-i vestea Întrupării Mântuitorului.

Sfinții Arhangheli, protectorii oamenilor

Sfântul Mihail este protectorul direct al călugărilor, al armatelor creştine, al voievozilor, care purtau cu ei pe câmpul de luptă icoana Marelui Arhanghel. Sfântul Arhanghel Mihail, Apărătorul Credinţei, este cel mai invocat în slujbele bisericeşti pentru a ne păzi de război, precum şi pentru a obţine victoria în cazul unei lupte. Sfântul Gavril este considerat protectorul fecioarelor creştine, al familiei creştine, protectorul mamelor care nasc copii, precum şi protectorul copiilor şi al călugăriţelor iubitoare de feciorie şi iubitoare de Hristos.

Obiceiuri de Sfinții Arhangheli

În ziua de Sfinții Arhangheli se obișnuiește ca finii să aducă daruri nașilor. Acest lucru se explică prin simbolistica celor două lumânări ținute de către nași la cununia mirilor: acestea semnifică prezența Sfinților Arhangheli Mihail şi Gavril. În tradiția creștină, dar și în cea populară, Arhanghelul Mihail este văzut drept un sfânt războinic. El se află încă de la începuturile existenței în luptă cu necuratul. În special din ziua în care unii îngeri au ales să nu Îl mai considere pe Dumnezeu Creatorul a „toate ce sunt” și s-au autointitulat autocreații. Astfel, au părăsit Raiul, iar Dumnezeu i-a poruncit Sfântului Arhanghel Mihail să închidă porțile Raiului în fața acestor îngeri decăzuți. În Sfânta Scriptură se menționează că această misiune a Sf. Arhanghel Mihail se va încheia la sfârşitul lumii, aspect menționat în Apocalipsă. Atunci, Arhanghelul Mihail va suna din trâmbiță, iar morţii vor ieşi din morminte. Până atunci, are grijă ca diavolii să nu fure sufletul omului, atunci când îi iese din trup, şi tot el este responsabil să păzească Luna şi Soarele, în caz de eclipsă.

Se spune că Sfântul Arhanghel Mihail stă în ceruri numai de Vinerea Mare şi de Paşte, restul anului fiind mai tot timpul plecat cu treburi pe pământ.

De ce sunt pictați Sfinții Arhangheli pe ușa altarului

Sfântul Arhanghel Mihail este conducătorul cetelor îngerești. Este Arhanghelul ce ține sabia de foc, având misiunea să păzească intrarea în Rai. Numele Sfântului Arhanghel Mihail este invocat de bolnavi şi de cei aflaţi în suferinţă. Sfântul Arhanghel Gavril este îngerul ce poartă veşminte albe. El a răsturnat piatra de pe uşa Sfântului Mormânt, fiind martor al Învierii Domnului. De aceea, Arhanghelul Gavril este zugrăvit în icoane ca purtător al unui semn divin – crinul alb.

În biserica ortodoxă, chipurile celor doi Arhangheli sunt zugrăvite pe uşile altarelor bisericeşti. Icoana Sfântului Arhanghel Mihail se află pe uşa dinspre nord, iar cea a Sfântul Gavril pe ușa dinspre sud. În Apocalipsa scrisă de Sf. Apostol Ioan, Arhanghelul Mihail conduce cetele îngereşti împotriva diavolului. Uşile diaconeşti, respectiv uşile de nord şi de sud sunt cele două uşi situate de o parte şi de alta a iconostasului din bisericile ortodoxe, situate spre marginile iconostasului. Aceste uşi sunt frecvent folosite de diaconi atunci când aceştia intră şi ies din altar. Uşa de sud este de obicei folosită ca intrare liturgică în altar, care în arhitectura bisericii reprezintă Cerul. De obicei pe această uşă este zugrăvită o icoană a Sf. Arhanghel Gavril, întrucât acesta este „Vestitorul”, cel care a adus Sfintei Fecioare Maria vestea Întrupării. În concluzie este ușa intrării noastre în Împărăţia Cerurilor. Uşa de nord este uşa folosită pentru „ieşirea” liturgică din Altar, iar pe aceasta este zugrăvit de obicei Sf. Arhanghel Mihail, „Paznicul” uşilor Împărăţiei cereşti.

Filonul luptătorilor din Carpați

Adrian Păunescu

Adrian Păunescu s-a născut la 20 iulie 1943, la Copăceni, în raionul Sîngerei, Moldova și s-a stins la 5 noiembrie 2010, la București. Lăudat și criticat deopotrivă, Păunescu a fost un autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și om politic român. Adrian Păunescu a organizat „rezistența” culturală sub numele de Cenaclul Flacăra în perioada comunistă. În perioada 1973-1985 Cenaclul Flacăra a constituit rampa de lansare pentru foarte mulți artiști din România. Cântecele patriotice fredonate de mii de tineri prezenți la concertele Cenaclului au ajutat în acea perioadă grea de epurare culturală păstrarea unei identități naționale. Tinerii de atunci sunt seniorii de astăzi și ei încă mai cred în România. Păunescu a încurajat cultura de masă îndrăgită de publicul tânăr, fiind tolerat până la un punct de puterea comunistă, care l-a băgat la închisoare în cele din urmă. El a inventat sintagmele „generația în blugi” și „muzică tânără” și, în același timp, a fost acuzat că a fost colaborator al securității. Folkistul Emeric Imre declara: „Cenaclul era iubit de toată lumea. Acolo, ca şi la Europa Liberă (post de radio anticomunist), auzeai şi adevăruri spuse în anumite cântece şi chiar de către Adrian Păunescu. Se spunea că nu aveam apă în ţevi sau căldură, de exemplu şi asta te făcea să speri că se putea schimba ceva. Era libertate de exprimare, chiar dacă Păunescu avea în program şi cântece patriotice cu care închidea gura nomenclaturii”. Adrian Păunescu poate fi trecut pe lista luptătorilor anticomuniști, deoarece a menținut treaz spiritul românesc în generațiile tinerilor de după 1973. Astăzi, fiul său, Andrei Păunescu, colindă țara pe urmele tatălui său, încântându-ne cu melodii ale Cenaclului Flacăra, precum și cu compoziții proprii.