Parcurgem niște vremuri nu tocmai vesele, cu ochii cam bulbucați, care pe computere, care pe televizoare, să fim printre primii care află dacă au intrat rușii peste ucrainieni, ca după aceea să înceapă puhoiul de opinii, mesaje, comentarii și tot ce poate scoate mintea omului mai mult sau intens înfierbântată de emoția momentului. Pentru că nu știu cum se face, dar de‐o bucată de vreme și geopolitica este la același rang al competențelor civile în materie de fotbal, politică plus femei, domenii în care majoritatea ar participa, dar nu se bagă, pentru simplul motiv că nu se pricepe. Dar de comentat, comentează. Cam așa‐i și cu geopolitica, care împarte contemporanii în tabere pro și contra a ceva ce nu e definit, dar el există acolo, că de n‐ar fi, n‐ar vorbi la televizor. Oriunde întorci capul, auzi analize și comentarii din zona militară de la mulți oameni care n‐au ținut o pușcă‐n mână, dar l‐au văzut pe Rambo ori Bruce Willis, deci au habar cum e cu astea. E normal?
Da ‐ pentru o mulțime care înghite pe nemestecate tot ceea ce le oferă displayul la modă din sufragerie, nu ‐ pentru cei ce judecă și care sunt conștienți că noi suntem deja într‐un război mult mai perfid. Uităm că suntem angrenați într‐o luptă, hai să nu‐i zicem perpetuă, între venituri și cheltuieli, care la rândul lor sunt consecințe ale dinamicii macroeconomiei regionale, continentale și, de ce nu, globale. Strănută o bursă pe undeva, stropește la mii de kilometri, printr‐un mecanism complicat și întins pe meridiane. A găsi un dușman pe care să‐l sudui cum trebuie sau măcar să‐l treci pe toacă este greu de găsit, pentru că în ciuda faptului că avem televizoare și‐n fundul curții, nu suntem informați. Dar în timpul ăsta vin facturile la energie și ne zboară banii de pe noi de parcă ar fugi de râie. Că s‐a scumpit gazul, lumea‐l înjură pe Putin. Și drept degeaba, pentru că liberalizarea pieței energiei de la noi este produsul unor minți nu tocmai ortodoxe, care, mai nou, s‐au trezit să conteste ceea ce taman ei au promovat. Veți spune că e culmea tupeului. Păi este. Și ce folos? Noi tot cu nasul în televizoare stăm în așteptarea știrii că se va ieftini ceva sau se dă ceva de pleașcă. Stăm la căldurică și mestecăm.
Gradul de preocupare sau măcar minimul efort de a ne informa despre ce ar trebui făcut lipsește. Luați de val nu băgăm de seamă că cei ce ne conduc încearcă să dreagă busuiocul cu niște ajutoare pentru facturi, bani care se duc tot la cei ce ni‐I iau și pe cei din facturi. Unde‐i dușmanul? Lângă noi și nu ne împușcă, ci ne aburește cu politică de doi lei și o groază de call‐center‐uri menite să filtreze un eventual asediu. Seduși de breaking news‐urile care vin fluviu am uitat de geografia națională, conform căreia avem gaze să dăm și altora, ape pentru turbine, uraniu și petrol, zestre care, la prima vedere, ne‐ar face să stăm în pantaloni scurți la minus jde grade, în case încălzite normal. Cu toate astea, cumpărăm gaze de la ruși, benzină de la unguri, austrieci, țări care nu au gram de petrol în subsol, dar au băieți deștepți ce știu să profite de cei tâmpiți de la noi, care, culmea, reprezintă statul.
Și cu toate astea, suntem fierți de grija ucrainienilor. Aproape necondiționat. Pe mai încolo. (GD PATRAUCEAN)
