Perioada interbelică este considerată una de prosperitate pentru români și în care a funcționat un regim democratic. Istoriografia străină punctează cu termenul de „democraţie sud-est europeană”, cumva tributară metehnelor vechi orientalo-bizantine. Cu siguranţă în această democraţie şi-au făcut loc componente de autohtonitate. Să remarcăm faptul că regele numea întâi prim-ministrul şi acesta organiza alegerile, beneficiind de aparatul de stat, la Interne fiind numit de obicei un om de mână-forte. Fără prim-ministru în funcţie partidele scoteau scoruri paradoxal de mici. Se recurgea la îmbătarea alegătorilor, la organizarea de carantine acolo unde erau comunităţi ce nu prezentau siguranţă. Nu lipsea jandarmul rural şi șpanga. Sau slaba cunoaştere politică a săteanului sau a locuitorului din mahalale, care a început să vrea și altceva. Nu e de mirare, deci, că au putut apărea şi mişcări şi organizaţii deosebite în peisajul politic interbelic, care încălcau limitele impuse de partidele vechi: comuniste sau naţionalist-creştine (cuziste sau legionare), care au fost considerate de istoriografia de după 1990 ca fiind extremiste, de stânga și respectiv dreapta. Asupra lor ne concentrăm în acest studiu și asupra evoluției lor în Neamț.
Comunismul are un oarecare succes în Neamţ. După congresul din mai 1921, în județul Neamț a apărut secțiunea locală a Comitetului de ajutorare de pe lângă P.C.R. În 1922 această asociație a strâns bani și ajutoare pentru deținuții politici și familiile lor, precum și pentru ajutorarea materială a victimelor secetei de pe Volga. Din conducerea acesteia făceau parte: Iancu Iliescu, Vasile Ciontu, Ion Căciuleanu și alții. Acest comitet local și-a încetat activitatea în anul 1924, odată cu interzicerea P.C.R., dar și-a continuat activitatea sub alte forme. La 26 octombrie 1925 s-a înființat, la Piatra-Neamț, Blocul Muncitoresc Țărănesc, ca o formă organizată a luptei politice unite a muncitorilor și industriașilor. În afară de Piatra-Neamț, existau organizații ale B.M.Ţ. în comunele Podoleni, Roznov, Zănești, Broșteni, Bicaz, Târgu-Neamț, Războieni, Tulgheș, Bălțătești, Buhuși, Hangu. Într-o adresă a Inspectoratului de poliție și siguranță Iași, către prefectul județului Neamț, la 30 octombrie 1926, se cerea urmărirea mai operativă a plutașilor și susținerea organizării acestora într-o obște numită ”Valea Bistriței”, pentru a-i feri de sindicatele comuniste. B.M.Ţ. a crescut foarte mult în perioada crizei economice dintre anii 1929-1933, manifestul său, publicat și în ziarul ”Deșteptarea”, fiind extrem de bine răspândit și bine primit de masele de muncitori și țărani. În 1936 este înființată la Piatra Neamț organizația ”Tribunalul muncitoresc”, având în fruntea sa muncitori: Silvestru Teodorescu, Ștefan Covrig etc., dar și intelectuali ca de exemplu avocatul Ion Mătasă şi ziaristul Vasile Dorneanu. În urma dezordinii create la una dintre întâlniri, „Tribunalul muncitoresc” este scos în afara legii de autorități însă, spre sfârșitul anului 1936, această organizație revine, sub numele de “Sfatul muncitoresc”, având în frunte pe muncitorii Ion Lascăr, Ion Căciuleanu, Vasile Ciontu sau intelectuali ca Ion Mătasă şi Emil Constantinov. În perioada interbelică însă comuniştii nu au putut trimite reprezentanţi din Neamţ în Parlamentul României, dar activiştii zonei şi-au continuat activitatea aşteptând cu speranţă schimbarea vremurilor şi regimurilor.
Legionarismul are mai mult succes în Neamţ, liderul mişcării, Codreanu fiind ales deputat aici la parţialele din 1931. Legionarismul are de înfruntat cerbicia vechilor partide cu reprezentanţi puternici în judeţ şi, de asemenea, lupta împotriva fraţilor de doctrină, cuziştii, care au avut în Neamţ aleşi la mai multe candidaturi. „Legiunea Arhanghelul Mihail” se desprinsese chiar din cuzism, din „Liga Apărării Național Creștine”. Iar A.C. Cuza fusese co-fondator al Partidului Naţionalist-Democrat de la 1910. Tovarăşul său: Nicolae Iorga. Dar Iorga l-a părăsit pe Cuza, acesta acuzându-l de „sorbonizare”.
În 1931, în luna august, se declară vacant un loc de deputat la Neamţ prin moartea unui parlamentar liberal şi sunt anunţate noi alegeri. La Neamţ, Codreanu obţinuse 4,23% şi 1.200 voturi, iar L.A.N.C. – 8,31%. Totuşi, Garda îşi îndreaptă campania şi toţi militanţii activi spre Neamţ, unde puteau spera la ajutorul mănăstirilor nemţene, unde liderii legionari poposiseră de multe ori sau duseseră turişti şi pelerini cu camioneta numită „Căprioara“. Preoţii din judeţ nu acordă un sprijin deosebit; la această dată ei sunt fie liberali (C. Matasă, A. Romanescu) sau cuzişti (Gervescu, Teodorescu) etc.
Lucreţiu Pătrăşcanu, lider comunist, scria despre campania legionară din vara lui 1931 din Neamţ: „Câţiva legionari duceau patul cu muribundul, din sat în sat, iar nenorocitul de Bicleanul (acesta era numele bolnavului) horcăia cu limbă de moarte: Votaţi pe Codreanu! Şi caravana asta lugubră pleca mai departe. Bicleanul a murit apoi“. Acest fragment, după cum spune autorul, este preluat din „Broşura lui Corbea”, dar nu am reuşit să descoperim o altă variantă a acestui fapt, nicio menţiune în ziarele locale. Printre şefii de cuib legionari din Neamţ este menţionat şi un Mihai Bicleanu, alături de Herghelegiu, Tărâţă, Platon, Loghin, David, Nuţă, Ungureanu, Olaru V. Ambrozie, Macovei şi alţii. Neamţul era un judeţ în care predominau zonele montane cu o densitate mică a populaţiei. Aici L.A.N.C. obţinuse mai mult decât L.A.M. – 8,31%. Campania Gărzii de Fier repetă scenariile exersate până acum. Beneficiază de faptul că era vară şi poate concentra mulţi militanţi, care vin cu ce pot şi-şi stabilesc centrul de comandă la Piatra-Neamţ, unde se împart pe zone. Liberalii şi ţărăniştii care vin să sprijine campania se prezintă rutinaţi de alegeri, vin cu maşini luxoase şi prezintă discursuri „sforăitoare”. Prefectul judeţului este un om caracterizat ca fiind leneş, inactiv şi nepopular, care nu ia nici un fel de măsuri. De altfel, guvernul nu prezenta nici un candidat. Lupta se va da între liberali, P.N.Ţ. împreună cu Partidul Poporului, P.N.L. – George Brătianu şi Garda de Fier. La 25 iulie începe campania. Garda se înscrie cu ajutorul familiei Ieşanu şi adună 100 de oameni ce sunt trimişi în diferite colţuri de judeţ. Vin Banea, Ventonic, ing. Blănaru, Ifrim, Ilie Crânganu, Ţocu, Totu, Silaghi, H. Solomon. D. Belimace. S. Teodorescu, ce pleacă spre 
Broşteni, Răpciuni, Bicaz, Bălţăteşti, Roznov, Crăcăoani, Războieni. Tinerii legionari ajută la fân, la munci, stau cu ţăranii, merg şi cântă la slujbe, mâncau pe unde puteau, erau harnici şi plini de vioiciune. Marşurile şi cântecele lor impresionau pe tineri. Ion Z. Codreanu şi fiul său făceau legătura între secţii, încurajându-şi oamenii. Şi modul lor de propagandă place muntenilor, oameni simpli şi aprigi. Mult mai mult impresionau legionarii, tineri şi harnici ce băteau pe jos drumurile Neamţului, decât cei şapte foşti miniştri ţărănişti ce coborau din maşini scumpe spre a-şi rosti discursurile, debitând aceleaşi promisiuni pe care le uitau destul de repede (mitul despre „ardelenii cei cinstiţi” apusese). Constantin Argetoianu descria astfel campania electorală a lui Codreanu şi a legionarilor săi: „Grupuri de studenţi se răspândeau prin sate, ajutau în tăcere oamenii la muncile lor, reparau drumurile şi podeţele prin sate, săpau scursori la apele stătute sau câte o fântână în locurile lipsite de apă, apoi plecau vestind că în zilele următoare va veni în sat cel care trebuie să vie. Venea Căpitanul călare pe cal alb, însoţit de câţiva flăcăi; se oprea în mijlocul satului, descăleca, îngenunchea, săruta pământul, încăleca din nou şi pleca fără să spună un cuvânt”. Nemţenii, în marea lor majoritate oameni de munte, au fost impresionaţi de propaganda electorală a legionarilor, ce le apăreau ca haiducii de odinioară. Sunt spusele mai multor bătrâni care au trăit acele vremuri.
Rezultatele sunt pe măsură:
- Garda – 11.176 voturi;
- P.N.L. – 7.214 voturi;
- P.N.Ţ. şi P.P – 6.120 voturi;
- P.N.L. – G. Brătianu – 3.448 voturi;
- P.C.R. – 255 voturi;
- Liga Vlad Ţepeş – 65 voturi.
Rezultate foarte bune au fost obţinute la sate, cel mai slab fiind de 32%, iar cel mai bun scor electoral s-a înregistrat în circumscripţia Ceahlău – 58,2%. Şi la alegerile ce au urmat, legionarii au obţinut rezultate bune în Neamţ. În 1937, judeţul Neamţ a fost în alegeri unul dintre fiefurile legionare care confirmau dezvoltarea deosebită a mişcării, transformând-o în a treia putere politică a ţării. Carol al II-lea intervine însă brutal suprimând partidele politice, curmând cursul democraţiei, aşa cum era, cu carenţele ei. Începeau dictaturile şi dacă dreapta nu are zile lungi, stânga instituie un regim totalitar ce-a durat mai mult de patru decenii şi a definit dezvoltarea ulterioară a României.
Prof. dr. Daniel Dieaconu
*Material apărut în paginile ziarului Mesagerul de Neamț, nr. 544, săptămâna 14 – 21 iulie.
