În lipsa unor subiecte cât de cât, media autohtonă a scornit încă un personaj de origine necontrolată, nu neapărat de regiune superior, dar suficient de bine luat în seamă încât Untold-ul din urbea lui Boc s-a pomenit subiect de discuție într-o anvergură care a depășit și cele mai îndrăznețe vise ale marketingului pus în operă de organizatori. Gheboasă. Cine e, de unde vine, câți ani are, naiba știe. Fără preocuparea mai multora din presă în a-i demola anonimatul, eroul acestor zile rămânea nemuritor și rece, fără a avea ceva în comun cu Luceafărul. Cazul său, îmi aduce oarecum aminte de rugămințile aleșilor postdecembriști, care implorau ziariștii să-i bage în seamă. Nu conta cum. Înjurați, lăudați, oricum, numai să nu fie ignorați. Așa se face că la o foiletare a edițiilor din urmă cu două decenii și ceva, primarul avea cel puțin o apariție pe zi, pe prima pagină, de două ori pe săptămână și în materialul deschizător de ediție. Parlamentarii aveau grijă să arunce opinia publică-n aer cu teme atent alese în conferințele de presă săptămânale, care au mâncat zilele libere ale destul de multor jurnaliști de profesie sau de conjunctură. Politica era vie, avea o brumă de cheag.
Sigur, vremurile s-au schimbat, presa a dat de sânge (a se citi bani) și aparițiile au început să se restrângă cantitativ, mai mult acestea fiind plasate în zona surselor de venit pentru truditorii celei de a patra puteri. Numai că, orice sac are și un fund, politicul s-a cam săturat să cotizeze, așa că a adoptat managementul ardeleanului neaoș. E bine să ai lucru tău. Cum, necum, titluri grele din peisajul central și regional au trecut sub aripa ocrotitoare a diferitelor constructe politice, ori prin interpuși, ori pe de-a dreptul, că tot zice lumea – câinii latră, caravana trece. Poți face ceva? Nu. E treaba lor.
Măsura în care reprezentarea publică a ideilor politice mai poate fi de actualitate, ține de preț. Perioada post rotativă este doldora de vorbe goale și reclame la hipermarketuri, nu că n-ar fi cunoscute, ci pentru a-și plăti cumva politica de a nu mai ieftini produse care, prin lege, ar fi trebuit să fie simțitor mai ieftine. Toată lumea știe că importăm mâncare la greu. Cum s-o ieftinești? Producătorul e la dracu`-n praznic, tu ești aici. Îl doare în cot pe spaniol, pe ungur, pe cine o mai fi, că tu ai dat lege să se ieftinească. Nu-mi dai banu`, ciu-ciu marfa. E simplu. Așa că, ce s-a ales de marea măsură a ieftinirii produselor de așa zisă bază? Știți ce.
Au început rușii să spargă exportul de grâne din Ucraina, pac, a crescut prețul la grâu, implicit și la noi se pune de o scumpire a pâinii. Dar, stați un pic. Din declarațiile mai multor miniștri perindați pe la agricultură, producem cât ne trebuie, ba mai avem de dat și la alții. De ce ar trebui să plătim mai mult? Nu avem și depindem de importul de la ucraineni? Nu. Dar noi înghițim zi de zi găluștele actualului cârmaci de la Victoria, care a dat iama în afacerea azilelor, urmează niște spitale, dar uită de căi ferate și de drumurile făcute praf de transportul supraponderal în tranzit pe la noi. Cică nu se cade.
Dar trebuie să ne bucurăm că suntem contemporani cu fel de fel bazaconii slobode la neuron, de parcă alaltăieri am descoperit pâinea și circul de pe vremea romanilor. Ne fălim cu sutele de mii de plătitori la evenimente de dat din cap și nu găsim oșteni pentru paza a cea mai rămas pe la noi, bașca, constatăm destul de surprinși, că suntem cu un milion mai puțini, milion ce și-a luat probabil lumea-n cap să scape de izvorul nesecat de vorbe goale și de managementul românesc cu iz de Dardanele, în caz că ați uitat originea bacșișului și a peșcheșului, ce din Istanbul au venit.
Fără a fi neapărat retorici, ne mai întrebăm cât de seducător poate fi Gheboasă, de-a convins-o pe ditamai dama liberală, pre numele ei Gorghiu și ministru al Justiției, să se afișeze la un astfel de eveniment, unde se trage pe nară, prin venă și pe unde se poate tot ceea ce este interzis în lumea asta? Pentru că în cazul domniei sale nu putem vorbi despre sindromul Stockholm, ca să avem un picior de analiză cât de cât diferit de cel al pieselor de mobilier obișnuit folosite pentru repausul de după ori șampania inițială. A?
Pe mai încolo.
George Patraucean
Foto: Facebook / Gheboasă