
Nu întotdeauna tăcerea e de aur
Totul a început în iunie 2019 când, prin hotărâre de Guvern a fost suplimentat bugetul Ministerului Apelor și Pădurilor din Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, pentru realizarea în regim de urgență a unor lucrări de investiții de prevenire și înlăturare a efectelor calamităților naturale produse de inundații în perioada februarie-mai 2019, pe cursuri de apă din mai multe județe, inclusiv Neamț. La nivel național, a fost vorba de fonduri care depășeau suma de 194 milioane lei, pentru 49 de obiective. În Neamț, finanțările au vizat amenajarea albiei râului Albuia, din localitatea Rotunda, comuna Doljești și a albiei râului Țiganca, din comuna Ion Creangă. Pentru primul obiectiv s-au alocat 3,3 milioane de lei, iar pentru celălalt au fost 7,7 milioane lei, în total în județului nostru fiindu-i alocate peste 11 milioane de lei ce aveau menirea de a-i proteja pe localnici de inundații. ABA Siret, la conducerea căreia era Mihail Popescu, în calitate de autoritate contractantă, a derulat procedura de achiziție publică, iar în urma licitației organizate a fost desemnată câștigătoare firma Transilvania Grand Construct SRL. Operatorul economic nu a declarat subcontractori în cadrul ofertelor depuse. Dar, după câștigarea licitației, nu a executat în mod direct nici un fel de lucrări la cele două obiective. Mai mult, a subcontractat ambele obiective de realizat către societatea Mavgo Holding SRL. Practic toate lucrările urmau a fi executate de subcontractant, iar înlocuirea executantului a însemnat încălcarea prevederilor legii achizițiilor publice care interziceau expres acest lucru. Cercetările au stabilit că Mihail Popescu ar fi cunoscut încă de la început că executantul lucrărilor a fost schimbat și nu a dispus rezilierea contractelor, așa cum ar fi trebuit și îi cereau normele legale în vigoare, procurorii considerând că nu și-a îndeplinind atribuțiile de serviciu. În fața judecătorilor, atât Popescu, cât și celelalte acuzate s-au prevalat de dreptul la tăcere și nu au dorit să dea declarații. În ce-l privește strict pe director, acest lucru a cântărit greu în aplicarea unei pedepse în regim de detenție.
ABA Siret nu a identificat un prejudiciu cuantificabil
Termenul de executare al ambelor contracte era 10 decembrie 2019, dar încă de la început de octombrie cei trei acuzați știau că firma contractoare nu are capacitatea să execute lucrările calitativ și în termenul asumat. Chiar și așa, rezilierea contractelor nu a avut loc decât pe 18 noiembrie 2019. În condițiile în care lucrări ce valorau 11 milioane lei nu au fost executate, partea vătămată din procesul penal, respectiv Administrația Națională ”Apele Române”, conform portalului instanțelor judecătorești, în mod absolut uluitor nu s-a constituit parte civilă în procesul penal și nu a avut pretenții materiale de la cei trei funcționari. Instituției i s-a solicitat un punct de vedere de către instanță, iar răspunsul a fost că nu a fost identificat un prejudiciu cuantificabil care să fie susținut de dovezi împotriva acuzaților.

Nici o circumstanță atenuantă, nici măcar lipsa antecedentelor penale
În cauză au fost audiați mai mulți martori, inclusiv funcționari de la ABA Siret care inițial au fost suspecți în dosar. Cu toate probele administrate, judecătorii au apreciat că nu poate fi reținută nici o circumstanță atenuantă legală sau judiciară, stabilindu-se că lipsa antecedentelor penale nu poate fi luată în considerare în condițiile în care o comportare corectă, licită, este una normală, și nu invers. Totul în condițiile în care Popescu și cele două funcționare au avut o atitudine procesuală de nerecunoaștere a faptelor de care au fost acuzați de procurorii anticorupție. S-a avut însă în vedere modul concret de comitere a infracțiunii, iar în cazul directorului judecătorii au apreciat că sancțiunea pentru Mihail Popescu ar putea fiu un exemplu de „așa nu”.

Astfel, raportat la pericolul social concret, la funcția, la sarcinile de serviciu pe care le-a avut, și spun judecătorii, le-a ignorat, precum și atitudinea directorului, instanța a apreciat că este necesar să aplice o pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim de detenție. S-a apreciat că faptele comise de Mihail Popescu denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale ocrotite de lege, astfel încât decizia instanței de fond a fost aplicarea, doar pentru el, a unei condamnări la închisoare cu executare. Simultan, aceeași judecători au arătat că reeducarea celor două subordonate, ce nu erau persoane care să ia decizii la nivelul ABA Siret, se poate realiza fără executarea pedepsei în penitenciar, astfel că s-au aplicat pedepse cu suspendarea executării. Decizia instanței de fond nu este definitivă și cei trei acuzați au uzat de calea de atac și au declarat apel. Cauza se află acum pe rolul Curții de Apel Bacău, primul termen urmând a avea loc aproape de jumătatea lunii martie. Instanța de apel va pronunța o hotărâre definitivă.
Apropiat al lui Arsene
Mihail Popescu a fost întotdeauna considerat un apropiat al fostului președinte al CJ Neamț, Ionel Arsene. Condamnarea lui la o pedeapsă privativă de libertate, una cu executare, a venit la scurt timp după ce mentorul a avut parte de același tratament, în cazul lui Arsene fiind vorba însă de o decizie definitivă a judecătorilor. Șeful achizițiilor din CJ Neamț, omul fără de care nu se făcea nici o achiziție importantă în județ, a avut la un moment dat o evoluție profesională surprinzătoare. Brusc a ajuns la conducerea Asociației de Dezvoltare Intracomunitară „Eco Neamț”. De ce a fost ”retrogradat de la județ la un ADI? Probabil achizițiile din zona respectivă ar putea să dea un răspuns la întrebare. Nu a durat mult după ce a preluat funcția, ca mai apoi să ajungă la conducerea Administrației Bazinale de Apă Siret. Care, se știe acum clar, a ajuns în zona de decizie a lui Ionel Arsene, care a populat instituția cu o mulțime de nemțeni în funcții de conducere. Foștii angajați spuneau că totul semăna cu o preluare forțată a unei instituții. ABA Siret reprezenta o miză datorită investițiilor mari în zone greu de controlat, cu mulți bani veniți de la fondul de rezervă, după diverse calamități. Ori investițiile acestea trebuiau atent controlate/direcționate de cineva specializat în achiziții publice. Ionel Arsene se pare că a găsit omul. Rămâne de văzut dacă instanța de apel va menține sentința sau va asculta cu atenție ce au de spus avocații celor implicații sau dacă Miki Popescu, ca un abil jucător de bridge, va considera că dreptul la tăcere nu-l avantajează la cărțile pe care le are în mână.
Gabi SOFRONIA




