După fumul alb al grătarelor postelectorale, na, că se vede fumul negru din creierii partidelor istorice, zdravăn pocnite de prostie și incompetență, bașca oarece trădări bine ținute la dos, dar ieșite la văz, de îndată ce nemulțumirea a atins masa critică. Deși nu s-a predat de tot, Marcel nu cred că doarme foarte confortabil, blatul cu suveranismul nefiind aidoma ceaiului de valeriană ori celui de tei. O aritmetică simplă, cunoscută de cine trebuie, în ipoteza că nu se spărgea căruța cu voturi în bătătura lui Simion, îl menținea premier, dacă nu chiar președinte, pentru că n-am auzit că-i musai bacalaureatul pentru prima funcție în stat. Și nici doctorat, că Ponta-i la fel de vioi ca înainte de divorț. Așa că, era loc. Reinventarea executivului tehnocratic, aprig propagată de cei salvează România, după zero-ul absolut marca Cioloș, pănă la comprimarea deficitului de nouă procente pus stindard ca morcovul din fața măgarului, are o lipsă majoră. Tehnocrații. Politizarea excesivă, repartiția incorectă și deseori hazardată a funcțiilor nu a redus criza de cadre din spatele logo-urilor de partid, dovada vie fiind lipsa prezidențiabililor din recentele alegeri. Ori cei ce ar fi completat lista scurtă au fugit ca necuratu` de tămâie pe motiv de schelete din dulap și evoluții cu sincope, ori sunt cu sacii în căruță și n-au chef să deconteze, ceva asemănător cu „după mine potopul“.
Ce avem? O cvasi surpriză sau o consecință a celebrei zicale „când doi se bat, al treilea …“. Telenovela Lasconi, habarnismul lui Simion, dar mai ales prestația celor din spatele lui Crin au fost aducătorii succesului actualului alfa de la Cotroceni, care a început deja să dea bătăi de cap SPP, prin refuzul de a locui în spațiile dedicate primului om din stat. Misia lui e departe de a fi ca a precedentului, mai cu seamă că acel „de mâine, la treabă“ din fericita duminică, îl plasează în bula de lider jucător, calitate ce trebuie probată alături de un premier de același calibru. Se vorbește despre un binom câștigător Nicușor – Bolojan, care ar trebui să scoată căruța din șanț, oarecum asemănător pomenirii din urmă cu un deceniu al primarului de Sibiu, ce a schimbat municipiul din temelii. Numai că lumea uita atunci de conjunctura capitalei culturale a Europei, care a adus pe malurile Cibinului nume mari ale culturi contemporane, dar și bani cu nemiluita, pentru că nu era tocmai cușer să fi primit atenția întregii Europe cu borduri ciobite, fațade scorojite ori asfalt cu găuri. Așa că, ar fi trebuit să privim cu oarece rezervă capacitatea managerială a primarului acelor vremuri, ce a fost probată în agoniseala imobiliară a insului, declarată ca rod al … meditațiilor. Fără a se pomeni de vreo taxă, ori declarație conformă.
Excelența în matematică, garantată de o universitate în fața căreia se scoate pălăria, nu este și garanția unui management cât de cât. Precedenții profesori aflați la timona nației au cam dat cu oiștea-n gard, semn clar că nu tot ce poartă barbă este și popă. Actualul ales vine pe un făgașul, aproape obișnuit, al primăriei Bucureștiului, asemeni jucătorului Băsescu, care înainte de faptele ce l-au făcut celebru, a condus colective în condiții nu tocmai liniștite, a făcut de toate și nu a fost ușă de edificiu sfințit. Ar fi de bun gust să ni se prezinte și echipa de consilieri, și atunci am putea structura o părere despre ce ne așteaptă. Dincolo de fișa postului din Constituția României, avem imaginea unui bărbat cumsecade care stă la semafor cu puiul de mână, în drum spre școală și apoi spre serviciu, ca orice om normal, unde va trudi între 8 și 16. Sincer, nu mă dă pe spate.
G.D. Patraucean
