Ideea unui robot care să lucreze în casă, alături de oameni, nu mai aparține viitorului îndepărtat. În ultimii ani, mai multe companii au trecut de la prototipuri de laborator la modele bipede capabile să îndeplinească sarcini simple: să aducă un obiect, să deschidă o ușă sau să transporte un pachet dintr-o cameră în alta.
Compania norvegiană 1X Technologies lucrează la robotul NEO, un asistent autonom de dimensiunea unui adult. Construit pentru a interacționa cu mediul casnic, NEO poate merge, recunoaște persoane și muta obiecte ușoare. Potrivit interviurilor acordate publicației Freethink, unele exemplare sunt deja testate în apartamente reale, unde se analizează modul în care se descurcă printre obstacole și mobilier.
Compania americană Figure testează robotul Figure 02, capabil să recunoască comenzi verbale și să execute sarcini precum plierea hainelor sau încărcarea mașinii de spălat. Sistemul său de control, numit Helix, combină viziunea computerizată, înțelegerea limbajului și controlul motric într-un singur model AI. În demonstrațiile recente, Figure 02 a fost filmat mutând prosoape și manevrând electrocasnice, demonstrând potențialul roboților de uz casnic.
În China, grupul UBTech a prezentat Walker S, un robot umanoid conceput special pentru locuințe, care transportă obiecte și interacționează cu dispozitive din casă. Demonstrațiile publice au inclus acțiuni precum servirea unui pahar de apă sau curățarea unei mese. Compania estimează un preț de aproximativ 20.000 de dolari, vizând o piață de utilizatori privați cu venituri ridicate.
China a devenit în ultimii ani principalul producător mondial de roboți, beneficiind de investiții de stat de peste 1,4 miliarde de dolari în programe dedicate humanoizilor. Pe lângă UBTech, companii precum Unitree, Agibot și Engine AI testează modele capabile de mers biped, dans sau activități demonstrative.
În SUA, Tesla dezvoltă robotul Optimus, prezentat inițial ca proiect experimental, dar deja folosit în spații controlate. Elon Musk a declarat că versiunile următoare vor putea executa activități casnice simple: plierea hainelor, organizarea obiectelor sau transportul alimentelor. În filmările recente, Optimus a fost prezentat luând gunoiul, ștergând suprafețe și manipulând vase. Sistemul de învățare al robotului folosește date colectate de la angajați Tesla echipați cu costume de mișcare, iar fiecare robot contribuie la „învățarea de flotă”, adică îmbunătățirea continuă a modelelor de control.
Compania canadiană Sanctuary AI urmează aceeași direcție cu robotul Phoenix, antrenat prin inteligență artificială să învețe sarcini noi prin observare. Deocamdată, testele au loc în centre de cercetare, dar obiectivul este un robot care să poată ajuta la treburile zilnice și să ofere sprijin persoanelor cu mobilitate redusă.
Deocamdată, capacitățile acestor roboți sunt limitate la sarcini demonstrative: se mișcă încet, au autonomie de aproximativ o oră și pot manipula doar obiecte ușoare. Mobilitatea reprezintă o altă problemă, multe dintre sarcinile demonstrative desfășurându-se în spații perfect plane, controlate. Pentru a evita accidentele, dezvoltatorii testează senzori de presiune, camere 3D și algoritmi de echilibrare, însă reacțiile sunt încă lente. În privința dexterității, dificultatea este la fel de mare. Un robot trebuie să poată prinde un obiect fără să-l strângă prea tare sau prea slab. În fabrici, brațele robotice pot fi calibrate la milimetru, dar într-o bucătărie reală, variațiile de formă, greutate și textură fac controlul mult mai complex. Majoritatea roboților de testare pot muta doar obiecte standard, precum cutii, sticle de plastic sau prosoape.
Pentru a fi utili în gospodărie, roboții trebuie să combine mișcarea fizică cu înțelegerea mediului. Modelele actuale folosesc inteligență artificială pentru recunoaștere și planificare, dar tot au nevoie de supraveghere umană. O greșeală de interpretare – un obiect confundat, o mișcare prea bruscă – poate duce la pagube materiale sau la accidente.
De aceea, marile companii introduc limite stricte: viteză redusă, forță controlată și oprire automată la contact neașteptat. IEEE Spectrum nota că „siguranța este cea mai mare provocare a roboților domestici. Într-o casă, o eroare de un milimetru nu e doar o problemă de precizie, ci de încredere”.
Confidențialitatea este și ea o temă delicată. Roboții casnici colectează imagini, sunete și hărți ale locuinței. Aceste date sunt folosite pentru orientare, dar pot ridica întrebări privind stocarea și transmiterea lor. Unii producători oferă moduri offline, fără conexiune la cloud, însă acest lucru reduce performanța în recunoaștere.
Cu toate acestea, progresele din ultimii ani sugerează că primele modele casnice ar putea apărea pe piață înainte de sfârșitul deceniului.
Roboții specializați – cum sunt aspiratoarele automate sau brațele de bucătărie – sunt mai eficienți la sarcini unice. Totuși, interesul pentru forma umană are o explicație pragmatică. Lumea fizică a fost construită pentru oameni: întrerupătoarele sunt la înălțime, scaunele, sertarele și mesele respectă proporțiile umane. Un robot cu aceleași dimensiuni poate folosi mediul existent fără modificări costisitoare. Un robot biped care poate urca trepte, manipula tacâmuri și deschide o ușă ar putea lucra în aproape orice locuință, fără mobilier special.
Primele aplicații practice sunt așteptate în domeniul îngrijirii persoanelor vârstnice sau cu mobilitate redusă. În Japonia, unde populația îmbătrânește rapid, companii precum Toyota și SoftBank testează roboți care pot ajuta la ridicarea obiectelor, aducerea medicamentelor sau menținerea companiei. Modelele de tip ElliQ sau Nadine nu au mers biped, dar ilustrează direcția spre asistență empatică și interacțiune naturală.
În viitor, un robot cu aspect simplificat – două brațe, senzori vizuali și voce – ar putea îndeplini o parte din activitățile unui îngrijitor: aducerea unui pahar cu apă, monitorizarea programului de medicamente, transmiterea alertelor medicale. Pentru persoanele singure, ideea unui „ajutor mereu prezent” devine tot mai atractivă, mai ales dacă siguranța și prețul vor deveni acceptabile.
Raportul World Robotics Service Robots 2025 publicat de Federația Internațională de Robotică (IFR) estimează o creștere constantă a segmentului de roboți de servicii, care include și modelele de uz casnic. Potrivit IFR, categoria „humanoid domestic assistants” este abia la început, dar investițiile masive indică o direcție clară: integrarea roboților mobili în viața de zi cu zi. Piața globală a roboților umanoizi ar putea depăși 38 miliarde de dolari până în 2035, datorită extinderii producției de masă în SUA și China.
Pe termen scurt, utilizarea lor va rămâne limitată la demonstrații și proiecte-pilot. Pe termen mediu, este probabilă apariția unor servicii de închiriere – un model economic deja testat în Japonia și Coreea de Sud. În loc de achiziție, utilizatorii ar putea plăti un abonament lunar pentru un robot care ajută la treburile casnice de bază.
Producătorii afirmă că următoarea generație, cu baterii îmbunătățite și motoare mai ușoare, ar putea deveni accesibilă până în jurul anului 2035. Atunci, un robot umanoid de uz casnic ar putea costa cât o mașină electrică de gamă medie, având funcții precum transportul obiectelor, organizarea spațiului și asistența vocală.
Deocamdată roboții umanoizi nu pot înlocui îndemânarea sau adaptabilitatea unei persoane, dar pot prelua sarcini repetitive, riscante sau solicitante fizic. Primele versiuni comerciale vor fi scumpe și limitate, însă marchează începutul unei tranziții de la aparate specializate la ajutoare mobile, capabile să învețe din experiență.
În prezent, cel mai realist scenariu este acela al unui robot casnic care adună obiecte, deschide uși și comunică vocal, fără intervenții constante din partea omului. Cât timp va rămâne sub supraveghere și în zone controlate, acest tip de ajutor mecanic are șanse reale să devină parte a vieții cotidiene.
Sandu MUNTEANU
