Un vechi club românesc de fotbal: Ceahlăul Piatra-Neamț

Ceahlăul Piatra-Neamț a fost unul dintre primele cluburi de fotbal moldave (cel mai vechi al regiunii – 1919), rezultat al unui meleu entuziast de liceeni şi militari (ultimii atraşi după venirea lor de pe frontul războiului de întregire). Fervoarea „rareşiştilor” sprijinită de profesori şi ofiţeri aduce rezultate clubului în perioada interbelică. După război, al doilea mondial, Ceahlăul nu a fost fan ABBA, vorba lui Jean Constantin, ci a fost echipă de B. Reprezentanta unui oraş de circa 100.000 de oameni în perioada comunistă, cu oarece putere economică, tindea spre podium, dar fără promovare. Cercetând scrierile dedicate clubului (Gelu Crăcană, Marius Mihăilă, Nicolae Marcu) am urmărit zbaterile clubului şi nu a fost greu de înţeles: promovarea şi rezultatele s-au datorat unirii unor oameni cu putere economică şi cu dragoste de fotbal. Este o realitate impusă de capitalismul zilelor noastre, o realitate ce trebuie înţeleasă. Sunt necesare fonduri, sprijin din partea tuturor nemţenilor care îl pot oferi. Şi din partea politicului, după încă liniştirea ambiţiilor şi patimilor. Şi pe Borzoghean s-ar aduna lume, nu numai orăşeni, ci şi din sate, până şi cei din munte ar coborî la capitala de judeţ pentru meciuri de liga a doua, dar cu dorinţe clare. Şi apoi de prima ligă, bineînţeles.

Echipa de fotbal Ceahlăul s-a făcut la Liceul „Petru Rareş”, după cum s-a spus şi la semicentenarul liceului, când au fost prezenţi inginerul Octav Lecca, inginerul Vasile Bălănescu şi inginerul Nicolae Stati. Ca elevi, cei trei au fost printre fondatorii Asociaţiei Sportive Ceahlăul, alături de alţi elevi: Traian Blaj, Marcel Stati, Nicolae Chelsoi şi Nicolae Coroban şi profesorul Gheorghe Gheorghiu-Jucu, împreună cu directorul Mihai Stamatin. Comitetul de conducere avea în frunte pe profesorul de gimnastică. Jocuri sportive se ţineau pe Borzoghean încă din 1915-1916, inclusiv cu încasări de 987 lei, după cum au scris Gligor Aldea şi Mircea Ionescu, într-o carte din 1971.

În 1917, Regimentul 15 Infanterie a revenit la Piatra-Neamţ de pe front şi ofiţerii au început să joace fotbal pe maidanul de pe Borzoghean: căpitanul Ţicleanu, locotenenţii Săvulescu, Mareş, Nicolae Secăreanu (bas al Operei Române, unul dintre fondatorii în 1913 a echipei de la Sf. Sava, „Colţea”), locotenentul Coşarcă, maistrul tehnician Mavrişka-Weiss de la Fabrica de Hârtie.

În toamna lui 1917, o minge de fotbal a adus elevul Truşculescu care a venit la Liceul „Petru Rareş” din Craiova, care a înlocuit mingile improvizate din băşici de porc umplute cu cârpe. Profesorul de gimnastică Gheorghe Gheorghiu-Jucu, fiul scriitorului C.D. Gheorghiu (autor al „Dicţionarului geografic al judeţului Neamţ”), a iniţiat fondarea unei asociaţii sportive. La 20 octombrie 1919, în Amfiteatrul Liceului „Petru Rareş” s-a fondat Asociaţia Ceahlăul Foot Ball Club. Preşedinte de onoare a fost ales directorul Mihai Stamatin şi preşedinte executiv profesorul Gheorghiu. Vicepreşedinte – Marcel State, elev de clasa a VIII-a, casier Octav Lecca, clasa a VII-a, secretar N. Stati, clasa a VI-a, şi membri au fost numiţi C. Mihăilescu, V. Bălănescu, Traian Blaj.

Primăria oraşului, după îndelungi intervenţii a oferit terenul Asociaţiei Sportive „Ceahlăul”. În 1921, limitele terenului au fost trase cu plugul. Comitetul Şcolar, condus de Mihai Stamatin, a reuşit să strângă 10.000 de lei pentru echipament. Antrenori erau M. Weiss şi Gheorghiu-Jucu

În perioada 1922-1926, a fost perioada de aur a clubului din interbelic, susţinut de elevi de la „Petru Rareş”, dar s-a încheiat când aceştia au plecat la facultăţi. În 1925 a participat la campionatul iniţiat de CFA şi au luptat pentru calificare, încercând să câştige regiunea.

În 1961, după baraje succesive, a promovat în Divizia B, terminând pe locul 10. În sezonul 1963-1964 a retrogradat. În 1984, a sosit la Piatra-Neamţ şi a jucat cu echipa locală naţionala României condusă de Lucescu.

În sezonul 1999-2000, Ceahlăul s-a calificat în Cupa Uefa Intertoto şi a eliminat succesiv pe Ekranas Paneveziys din Lituania şi Jedintivo Bihac din Bosnia. A urmat duelul cu Juventus şi pe arena din Piatra-Neamţ a fost 1-1, cu golurile lui Scânteie şi Tachinardi, în faţa a peste 10.000 de spectatori. Italienii au aterizat cu un charter la Bacău, în frunte cu renumitul Carlo Ancelotti. Au coborât Van der Saar, Iuliano, Tacchinardi, Zambrotta, Pessotto, Amoruso. Un număr impresionant de ziarişti au fost. Juventus a venit cu un întreg arsenal de echipamente necesare pentru pregătirea meciului, inclusiv cu bucătar şi alimente. La Piatra Neamț , tot oraşul trăia cu intensitate acest eveniment. Fotbalul nemțean avea atunci una dintre cele mai valoroase echipe din istoria sa: Lefter, Câmpeanu, Alistar, Atomulesei, Grozavu, Perjă, Enache, Ionescu, Marc, Pantazi, Scânteie, Baldovin sau Botez. În tribune a fost un „vulcan”. Scânteie a deschis scorul în minutul 28. 12 000 de oameni se aflau în delir, dar după pauză, italienii au egalat în minutul 57, dar nu au putut învinge. În retur, lupta a fost aprigă, dar niciuna dintre formații nu a marcat. După aceste două egaluri, Juventus s-a calificat în faza următoare, datorită golului marcat în deplasare. Vasile Arhire, prezent la Piatra-Neamţ la meci, nota pentru o carte a sa: „Legat de aceste confruntări, în unele publicații s-a vehiculat ideea ca Gheorghe Ştefan, zis Pinalty, şeful Ceahlăului, ar fi aranjat cu patronii italienilor rezultatele, în aşa fel încât să se califice Juventus, dar formația din România să nu piardă! Cel în cauză, la auzul acestei speculații, a râs sănatos şi mi-a spus: Uite aşa afli cât de puternic eşti! E bine de ştiut”. (D. DIEACONU)