În istoria producerii „luminii” din apele Bistriţei sunt câteva momente cu semnificație deosebită, mai ales că edificarea barajului a fost „școala” la care s-a format elita hidroenergeticienilor. Specialiști care în deceniile viitoare aveau să ridice construcții monumentale pe alte râuri din țară. La Bicaz, una din datele de referință este 1 iulie 1960, zi în care porțile colosului de beton s-au închis pentru a forma cel mai mare lac de acumulare de pe râurile interioare. Au urmat trei luni de așteptare pentru ca nivelul apei să ajungă la nivelul optim, iar producţia de energie electrică a început la 1 ocombrie acelaşi an.
„Bicazul este ca şi copilul meu. El s-a născut în 1908. Forma, obiectul lucrării mele de diplomă la Şcoala Politehnică din Charlottemburg. Atunci am fixat şi locul unde se află astăzi barajul, locul unde s-a construit tunelul de aducţiune şi clădirea hidrocentralei. Pentru mine, lucrarea reprezintă ani de muncă, de cercetări şi studii şi o luptă uneori dramatică pentru înfăptuirea ei. Lucrarea aceasta putea fi realizată încă din 1927-1928, dar s-au pus piedici inimaginabile ca să nu se înfăptuiască. Eram numit visător, un om care nu trăieşte cu picioarele pe pământ“. Aceste cuvinte erau rostite pe 30 noiembrie 1960, pentru presa vremii, de către Dimitrie Leonida, proiectantul barajului, la festivitatea de inaugurare a Hidrocentralei Stejaru.
Cifre edificatoare despre baraj
Chiar dacă a fost construit în anii 1950, barajul de la Bicaz este sigur, fiind unul de „greutate“, rezistând presiunii apei prim masa sa eneormă. Numai fundaţia are circa 40 de metri lăţime şi este turnată în stâncă. Specialiştii susţin că nici seisme de peste 8 grade pe scara Richter, cam imposibile în ţară, nu-l „mişcă“, ar putea apărea fisuri sau mici scurgeri, dar atât. Un alt „secret“ al colosului este cel al materialului folosit. Betonul este unul de tip special, care la contactul cu apa se impermeabilizează. Lacul este cel mai mare de pe râurile interioare ale României, ocupând o suprafaţă de 3.300 hectare.
Volumul acumulării este de 1.230.000 metri cubi, are o lungime de 35 de kilometri şi o lăţime maximă de 2 kilometri. Barajul este înalt de 127 metri, lăţimea la bază fiind aproximativ cât înălţimea. Volumul de beton turnat este de 1.625.000 metri cubi, fiind excavaţi 1.312.000 metri cubi de stâncă. A fost gândit ca un lac cu folosinţe complexe: irigarea, împreună cu Siretul, a 300.000 ha de teren arabil, atenuarea viiturilor de pe Bistriţa, alimentarea cu apă a complexelor industriale de pe Valea Bistriţei până la Piatra Neamţ şi Bacău, pentru dezvoltarea turismului şi a exploatărilor forestiere.
Dan Sofronia
