Paraclisul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe de la Patriarhie a găzduit luni, 3 august 2016, slujba de sfințire a raclei în care vor fi așezate moaștele sfintelor Olimpiada, Nazaria și Elisabeta (Safta) de la Mănăstirea Văratec. Ceremonialul religios a fost oficiat de PF Daniel, fiind prezentă Iosefina Giosanu, stareța așezământului nemțean, însoțită de mai multe maici și alți clerici.
Slujba a fost o etapă din cadrul vine a avut loc în cadrul pregătirilor pentru proclamarea locală a canonizării celor trei sfinte, care va avea loc pe 16 august la lăcașul din Munții Stânișoarei. Racla confecționată din argint a fost realizată la Atelierul de Cizelură al Mănăstirii Pasărea, din cadrul Atelierelor Patriarhiei Române, fiind împodobită cu emailuri reprezentând icoanele cuvioaselor și scene din viața lor.
Cuvioasele de la Văratec au fost canonizate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2025. La finalul slujbei, stareța Iosefina Giosanu a primit în dar din partea PF Daniel cele șase volume ale Mineielor Sfinților Români, volumul Păstorul cel bu”, recent apărut la Editura Basilica, precum și mai multe cărți de predici ale patriarhului. Conform Doxologia.ro, patriarhul a rostit și un cuvânt de binecuvântare, subliniind și rolul celor trei sfinte în demonstrarea continuității tradiției isihaste din România:
„Aceste prime două maici, Nazaria și Olimpiada, au fost ucenice ale Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț și ale Sfântului Iosif de la Văratec, mari isihaști. Sfânta Nazaria a fost din părțile Brașovului, s-a născut în prima jumătate a secolului al XVIII-lea și s-a călugărit în părțile Vrancei, având duhovnic pe alt mare isihast, Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului. Apoi a venit în Moldova, unde a avut duhovnici foarte mari, iar acești duhovnici au îndemnat maicile să viețuiască în rugăciune neîntreruptă, să practice rugăciunea inimii și viețuirea creștină. Astfel, Cuvioasa Nazaria a fost o vreme și la Schitul Durău, unde a adunat maici în apropierea Muntelui Ceahlău, care a devenit o vatră de rugători isihaști, așa cum spune Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae, că în jurul Muntelui Ceahlău, în secolul al XVIII-lea, foșneau pădurile de mulțimea sihaștrilor.
Ea a întemeiat Schitul Văratec, a fost stareță o vreme a acestui așezământ monahal și a adormit în Domnul în anul 1814. Cuvioasa Olimpiada de la Văratec s-a născut la Iași, în 1758, în familia preotului Mihail de la Biserica «Sfântul Nicolae» Domnesc. A organizat Mănăstirea Văratec între anii 1771 și 1778, a fost stareță a Mănăstirii Văratec în anii 1822–1828 și 1834–1842 și a trecut la Domnul în anul 1842. A fost o maică foarte evlavioasă.
Ea s-a considerat prea tânără ca să fie stareță a acestei mănăstiri pe care a organizat-o, dar a cerut maicii Nazaria să fie ea stareță pentru o vreme. Și așa a fost, o parte din vremea respectivă, stareță maica Nazaria, până la trecerea sa la Domnul în 1814, după care a devenit stareță maica Olimpiada. Cuvioasa Elisabeta, numită și Safta Brâncoveanu, s-a născut tot la Iași, ca și Sfânta Olimpiada, în anul 1776, și a trecut la Domnul în 1857, la Mănăstirea Văratec. Ea a fost fiica marelui logofăt Teodor Balș și a soției sale, Zoe Rosetti, și s-a căsătorit cu stră-strănepotul Sfântului Constantin Brâncoveanu, marele ban Grigore Brâncoveanu, ultimul descendent pe linie bărbătească al familiei Brâncoveanu.
După moartea marelui ban, ea a hotărât să facă o lucrare filantropică deosebită și a organizat Așezămintele Brâncovenești de lângă Biserica «Domnița Bălașa» din București și anume o școală, un azil pentru văduve, dar mai ales Spitalul Brâncovenesc, care a fost foarte renumit, cu doctori buni, dar a fost dărâmat în timpul regimului comunist. Aceste Așezăminte Brâncovenești au fost inaugurate în 1838, iar doi ani mai târziu, în 1840, Safta Brâncoveanu a devenit monahie la Mănăstirea Văratec, unde a viețuit 17 ani, până în 1857.
A fost o femeie foarte evlavioasă; când nu putea să meargă la biserică din cauza bătrâneții, citea toată pravila în chilia sa. Dar a fost, în mod deosebit, o femeie foarte darnică; a ajutat Mănăstirea Văratec cu multe daruri liturgice care se află și acum în patrimoniul mănăstirii. Ea a ajutat și alte mănăstiri și, mai ales, mai multe așezăminte din Sfântul Munte Athos, încât este cunoscută nu numai ca fiind foarte evlavioasă, ci și foarte milostivă. Aceste trei sfinte maici cuvioase de la Mănăstirea Văratec ne arată continuitatea isihasmului în Biserica Ortodoxă Română”.
Dan Sofronia
