
Ca să vedem ce au de analizat „părțile” trebuie să menționăm că art. 1 din Constituția României vorbește depre „demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic” drept valori supreme garantate de stat. Articolul 41 spune că „dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă”, iar articolul 45 garantează „accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora”.

Articolul de lege menționat de inspectorii de integritate prevede: “Consilierii locali (…) care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar său asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective”.
Curtea Constituțională, care se pare că va avea un cuvânt greu de spus în acest proces, abia s-a pronunțat acum trei zile vizavi de conflistul de interese, pe care l-a declarat neconstituțional, așa că n-ar fi de mirare dacă ar constata că toate contractele încheiate de Vasile Ouatu se încadrează perfect sub umbrela dreptului său la muncă. Și așa, distinsul ales local poate scăpa și cu „integritatea” nepătată și cu banii „munciți” în buzunar.




