Consultările organizate de Camera de Comerț și Industrie a Județului Neamț cu diferite segmente ale mediului de afaceri din județ au continuat în 10 martie, când a avut loc reuniunea firmelor din agricultură și industria alimentară, scopul declarat fiind identificarea problemelor cu care se confruntă acestea, dar și soluțiile pe care le întrevăd ei, cei care se confruntă zi de zi cu greutăți, într-un domeniu esențial pentru economia românească. La întâlnire, au participat 32 societăți din județ și a impresionat discuția aplicată, pe probleme concrete. Și de această dată, din discuții, a reieșit că activitatea firmelor este îngreunată de probleme de ordin general, cu care se confruntă toți operatorii economici, dar și de foarte multe probleme specifice, care s-ar putea constitui într-un îndreptar pentru autoritățile locale și centrale, dacă cineva ar fi cu adevărat interesat să le rezolve.
* Probleme…
• Fluctuațiile de personal la direcțiile agricole și Ministerul Agriculturii, unde nu mai sunt specialiști. Angajările sau numirile se fac pe criterii politice, astfel încât nu sunt înțelese problemele din teren și nu sunt transmise corect mai departe, către decidenți.
- Există organe care, ca tematică, dublează controlul efectuat deja de o altă instituție. De exemplu, o fermă este controlată din punct de vedere al siguranței alimentelor de DSVSA, iar din punct de vedere fiscal de ANAF. La direcția agricolă, există un compartiment antifraudă, care controlează aceleași aspecte, deja verificate de DSVSA și ANAF. Se dublează astfel timpul acordat acestor verificări, dar și sumele cheltuite de statul român cu persoanele angajate să controleze aceleași firme și aceleași aspecte.
- Contribuabilul verificat de organele cu competențe de control este privit ca un infractor, nu ca un colaborator sau ca o persoană care contribuie la bugetul consolidat al statului, din care sunt plătiți cei care fac controlul.
- Birocrație foarte mare. APIA, din punctul ei de vedere, a simplificat procedura de accesare a subvențiilor, dar, de fapt, a transferat birocrația către primăriile comunale, care nu au personalul necesar, nici ca număr, nici ca specializare necesară.
- Forța de muncă, în general, este necalificată și cu competențe apropiate de nivelul zero. Sunt persoane care se prezintă pentru a fi angajate, care au diplome emise de Ministerul Educației, dar care abia știu să citească și să scrie.
- Nu există un sistem care să fidelizeze personalul calificat de către firme sau prin care aceste firme să fie recompensate pentru calificarea personalului care a migrat la altă firmă sau în altă țară.
- Este impus un salariu minim pe economie, fără ca acesta să fie corelat cu productivitatea muncii, în funcție de sectoarele de activitate.
- Se măresc salariile bugetarilor, la fel, fără o corelare a lor cu productivitatea muncii în economia națională și fără să existe o scală de evaluare a performanțelor obținute de respectivii funcționari.
- Angajații statului au un aer de superioritate, întărit de salariile mult mai mari pe care le au față de persoanele cu aceeași pregătire, dar care lucrează în producție.
- Ajutoarele sociale sunt foarte mari, astfel încât încurajează nemunca.
- Starea precară a infrastructurii rutiere face costurile să crească, atât în agricultură, cât și în industria alimentară.
- S-au mărit accizele la combustibili, cu motivația că sumele se vor direcționa pentru repararea și construirea drumurilor, dar nu s-a întâmplat așa, banii pierzându-se, probabil, în protecție socială cu iz electoral.
- Instabilitate legislativă, supra-legiferare a unor domenii sau lipsa de legiferare pe altele. Legi care apar fără norme de aplicare și norme de aplicare care schimbă sensul legii în momentul apariției.
- Subvențiile pentru motorină, cele care vin să ramburseze producătorului agricol o parte din acciză, întârzie foarte mult, câteodată depășind 6 luni, producătorul agricol fiind cel care subvenționează statul român.
- Se limitează, în timp, lucrările agricole, fără să se țină cont de vreme, fiind foarte greu să se obțină derogări.
- Prețuri mari la utilități și la carburanți, tolerate de stat, pentru că încasează de pe urma lor sume mari din accize și TVA, care duc la înregistrarea de profituri uriașe la furnizori acestora, dar care diminuează semnificativ profitul producătorilor agricoli și a celor din industria alimentară.
- Există programe informatice pentru agricultură, dar care nu funcționează sau funcționează defectuos.
- Registrul agricol electronic trebuia să funcționeze încă din 2010, dar nu funcționează nici până în prezent.
- În industria alimentară, în special în ceea ce privește panificația, prețurile sunt date de economia la negru, este generalizată practica gramajului redus, iar piața este plină de procesatori neautorizați. Investițiile necesare unui producător de pâine, pentru a putea să se autorizeze, prin alinierea la normele europene, depășesc 100.000 euro.
* … și soluții
- Este imperios necesar să se facă odată cadastrarea terenurilor. În primul rând pentru că România s-a angajat să finalizeze acest lucru până în 2020 și nu mai e mult până atunci, dar și pentru că se va elimina, astfel, haosul actual din evidența terenurilor, se vor cunoaște foarte clar drumurile din câmp, care vor ajuta producătorul agricol la minimizarea costurilor de deplasare a utilajelor agricole.
- Producătorii agricoli așteaptă legea care să impună supermarketurilor să se aprovizioneze cu cel puțin 50% marfă produsă în România, cu condiția ca această origine să fie strict controlată, astfel încât să se evite introducerea mărfurilor care sunt doar ambalate în țară.
- Pentru cota de motorină stabilită, de 78 l/ha, producătorul agricol nu ar trebui să plătească acciza, nici ca această motorină să fie colorată, eliminându-se astfel blocajele financiare la nivelul producătorilor agricoli, în așteptarea subvenției.
- Dezvoltarea informatizării sectorului agricol, pentru micșorarea birocrației și accesul mai ușor la subvenții și programe pentru agricultură.
- Simplificarea acțiunilor de control ale organelor statului și eliminarea suprapunerii verificărilor pe aceeași tematică.
- Dezvoltarea structurilor asociative și întărirea relațiilor cu alte organizații ale mediului de afaceri.
- Simplificarea accesării și implementării proiectelor cu finanțare de la bugetul statului sau cu fonduri europene.
* O problemă vitală: recuperarea ambalajelor
Una dintre problemele ridicate de cei din industria alimentară este recuperarea ambalajelor. Potrivit legislației în vigoare, producătorii din industria alimentară, dar și importatorii au la dispoziție două metode prin care se pot achita de obligațiile ce le revin pentru protecția mediului, adică să reintroducă în circuitul economic 60% din ambalajele pe care le produc. Prima metodă e să încheie un contract cu o Organizație de Transfer de Responsabilitate (OTR) licențiată, care să valorifice și să recicleze deșeurile de ambalaje. A doua – să achite 2 lei/kg de deșeu, pentru 60% din totalul ambalajelor pe care le produc. Anul trecut, șase din aceste OTR-uri au fost amendate, pentru că au raportat cantități de deșeuri colectate și reciclate mai mari decât în realitate. Astfel, producătorii din industria alimentară s-au văzut în situația de a avea de plătit către Administrația Fondului pentru Mediu cei 2 lei/kg de deșeu nereciclat în fapt de OTR. Anul acesta, din cele 10 OTR-uri licențiate au mai rămas doar 4, care au mărit excesiv tarifele de preluare a colectării și reciclării ambalajelor.
În plus, producătorii cer modificarea legislației, în sensul în care, odată cu semnarea contractelor între producători și organizațiile de transfer, acestea să preia cu adevărat obligațiile ce le revin prin contract; în prezent, nu există sancțiuni pentru OTR-uri dacă acestea nu respectă contractul.
* Concluzii
Din discuții a reieșit foarte clar un lucru: este obligatoriu ca agricultura să fie declarată ramură strategică a economiei naționale, cu toate avantajele care decurg din acest lucru pentru operatorii economici, dar cu certe beneficii care vor rezulta, pe termen lung, pentru România.
Unul dintre participanți declara, amar, că, ”în prezent, nu există o strategie privind agricultura, dar există o viziune cum s-o lungească, ca să nu facă treabă”, referindu-se la Ministerul Agriculturii.
O legislație în sprijinul producătorilor ar fi una și în sprijinul consumatorilor, cetățenii români în primul rând. Iar de asta ar profita numeni altul decât statul român.
Dana OSTAHIE
