Vine ăsta den dreapta, se proptește în capătul pixului și ne zice: „Mare om, dom’ prifect care o fost. Și gospodar.“ Că atunce când o vinit pă fotelul județului, o văzut că mobila era de când microfoanele mergeau la 220 și mintenaș o dat un telefon să se facă ceva mai de Doamne-ajută, cu iz de boierie multinațională, adică ștaif. Unde mai vezi așa ceva?
Aha, deci de asta n-o tămâiat vechiturile alea, că n-avea rost să strice bunătate de rugăciuni, plus substanță, pe ceva din vechiul regim. Nu-i rău, am zis, mai cu seamă că le-o făcut pe socoteala personală, că buget ioc pentru investiții în confort. Nu mai punem la socoteală că cel ce le-o făcut nu și-o primit firfireii nici azi, dar asta-i din alt film.
Una peste alta, s-o schimbat calimera și dom’ prifect o plecat în pribegie, dar și-o luat cu el și cele ale lui, printre care și mobilierul. Că-i a lui. El o dat telefonu, el o ales coloarea și mai ales, el s-o gândit la treaba asta, deci propritar mie-n sută.
Și vine doamna, de care am făcut vorbire mai zilele trecute, să se instaleze în birău, pune-te dacă ai pe ce. Masă ioc, scaun ioc, dulap ioc, altele și mai ioc. Și cum doamna Dana nu știe decât de lege, pac, depeșă, a se ceti sesizare la Poliția de la județ, cum că o dispărut prin lipsă tot ce înseamnă mobilier din birăul ce trebe să-l ocupe. Acuma, aici doamna n-o fost chiar de fier, că altu mai chitros punea de-o plângere în toată regula ș-atunci ieșea circ, dar așa, mai e loc și de întors.
Cei de la Poliție ar întoarce-o, dar cum să facă cu procedurili? Că numai propretaru poate face așa o reclamație și doamna Dana nu-i propretar, governu, nici atât, dom Panaite, nici el, că nu le-o plătit, așa că o rămas cel ce le-o făcut să facă ceva. Acuma și nenea ăsta o pus cruce la sumă și dacă aude că mai trebe să umble pe drumuri, sigur se lasă păgubaș, că s-o vedea cu dom Panaite la vreo pomenire și-o să-l tragă de naretă să-i deie banu’.
Așa că, și governu, și doamna prefect și poliția o rămas cam ca cei de la partidoi, când ș-o luat dom Liciu jucăriile den birău și l-o lăsat abandonat de desfrunzit, c-o trebuit convins un membru cu lemne de prisos să facă altele. S-o râs de treaba asta, nu-i un capăt de lume, că și acuma o să se spună că s-o speriat așa de tare instituția de doamna Dana, că o fugit până și birăul de frica ei. Dar, na, lume rea, dom’le, și-al dracu’ pe deasupra.
