A fost o vreme când la sintagma „vin turcii“, se pârjoleau grânele, se otrăveau fântânile, se ascundeau femeile și copii și ceva mai încoace … se ocupau gările. Acuma nu se mai pomenește așa ceva, între regimul lui Erdogan și cel postdecembrist de la noi fiind relății cu duiumul, și de la noi la ei ( fetele știu ce și cum), dar și vițăvercea, urbele noastre fiind bine garnisite cu locante de profil, bașca negoț cât încape, că este cu ce. De când cu smintelile de la ei, când erau să-l deie jos pe actualul prezdent, regimul s-o apucat de făcut curățenie și o seamă de inși, deloc pe placul liderului de la Ankara, au trebuit, fie să plece în pribegie, fie să suporte măsurile deloc netede ale pomenitului, asupra lor fiind suspiciuni întemeiate că dau bani la tereoriști ca să facă deranj și agitație unde le convine lor. Și altora, dar asta-i altă poveste. Și de câteva luni povestea s-antețit, oamenii ăștia au și niște bani, dar care nu pot face pui acolo, că vine regimul cu grebla și … nema bani, nema valuta. Singura șansă, schimbat locul, schimbat traseul. Așa se face că s-au apucat inșii de transferat banii spre țara lui Ștefan, unde deja făceau mulți comerț subțire, cu valori vandabile, nu tocmai cușere, dar suficiente de luat ochiul dacă au și ceva aur prin ele. Daravela nu-i chiar nouă, oamenii legii fiind sensibili la metale prețioase și altele conexe, așa că, mai trebuia să se facă ceva. Mai sigur, mai dosnic, mai cinstit. Pe filonul ăsta, au apărut turci cu accente de Dărmănești, care scanează tot ce se scoate la vânzare de pe la Fisc sau lichidări gheboase, fiind în primele rânduri la strigări și lăsând bietul întreprizătoriu autohton cu buzele umflate și elanul dezumflat. Și cum spațiile scoase la mezat sunt atrăgătoare din certe puncte de vedere, să nu ne mire dacă o seamă de instituții fără domițil or să plătească chirii demne de luat în seamă, taman unde nu trebuie. Adică la cei ce-o dat banu să se cumpere, oameni obidiți de rejimul lui Erdogan ăsta. Adică banu băgat, face pui. Mai sigur, mai dosnic, mai cinstit. Acuma să nu credeți că săgețile de la noi sunt buni samaritieni. Nu. Au parte de … partea lor și de care nu se atinge nimeni. Ar fi și culmea la ce protecție știm că au.