
Primul loc la Medicină

„Povestea a început de timpuriu. De când eram copil am fost atras de domeniul medical, cu atât mai mult cu cât mama lucrează într-un laborator de urgență, unde se fac analize doar pentru terapie intensivă. Bunica a fost asistentă medicală la psihiatrie, iar bunicul a fost medic, dar, din păcate, nu l-am cunoscut. Mi s-au povestit însă foarte multe despre el. Am fost atras de biologie și chimie, am participat și la olimpiade, iar domeniul acesta mi-a plăcut tot timpul. Când eram mic mergeam la mama la serviciu și vedeam ce se întâmplă. Iar acasă aveam seringi și, ca orice copil, făceam injecții și puneam perfuzii jucăriilor de pluș. Când terminam «tratamentul», trebuia să storc plușurile de apă. În timp, mama povestea despre diverse cazuri de la spital și mi se părea absolut fascinant. Eram uimit de capabilitățile medicilor și de modul în care se comportau cu pacienții”, rememorează medicul.
Astfel, traiectoria sa a fost conturată încă din copilărie. Nu a avut un plan de rezervă, iar singura facultate la care a candidat a fost Medicina.
„M-a influențat mediul în care am crescut și, când am ajuns în clasa a XII-a, știam că medicina este singura opțiune. La bacalaureat am ales biologia, am avut o medie foarte bună și am depus actele la Facultatea de Medicină și Farmacie «Nicolae Testemițanu» din Chișinău. La acel moment, admiterea se făcea pe bază de dosar, iar eu am intrat primul la medicină generală, cu media 9,8”, spune Denis Demcenco.
„Dacă nu-ți place, nu reziști, mai ales în primul an”

„Eram cu toții de aceeași vârstă și aveam aceleași preocupări. Colegul meu de cameră era foarte implicat, învăța mult, iar asta ne-a motivat reciproc. Nu a fost neapărat o competiție, dar am fost determinați și am mers umăr la umăr. Am fost o grupă foarte bună și fiecare a dat ce a avut mai bun. Notele erau, în general, mari. Mi-a plăcut foarte mult, pentru că, dacă nu-ți place, nu reziști, mai ales în primul an”, spune medicul ATI.
După finalizarea facultății, a ales rezidențiatul la Iași, atât datorită colegilor care au mers pe același traseu, cât și pentru a evita o eventuală repartizare într-o zonă unde nu și-ar fi dorit. Între timp, s-a căsătorit cu o colegă medic, iar perspectiva de a lucra în orașe diferite a contat în alegerea făcută. Familia a venit la București pentru echivalarea studiilor, după care a susținut examenul de rezidențiat.
Piatra Neamț a devenit „acasă” după o călătorie în Harghita
Adaptarea la sistemul din România nu a fost dificilă, însă a existat o perioadă de acomodare. A ales specializarea ATI, unde, spune el, rezultatele se văd mai repede.
Alegerea orașului Piatra Neamț a venit însă neașteptat:
„Abia începusem rezidențiatul la Iași și, într-un week-end, am decis să mergem în Harghita. Am trecut prin Piatra Neamț și ne-a plăcut foarte mult, așa că am luat în calcul să ne stabilim aici. Nici nu știam spitalul când am luat această decizie.
În anul IV de rezidențiat aveam deja colegi care veniseră la Piatra Neamț. Am ținut legătura cu ei și, când a apărut oportunitatea unui contract de gărzi, am venit cu inima deschisă. Și la fel am fost primit.
Îmi place colectivul, ne înțelegem bine, suntem uniți și ne consultăm mereu. Am avut contract de gărzi din 2023, timp de doi ani, iar după finalizarea rezidențiatului am susținut concursul pentru post. L-am promovat anul trecut, în luna mai, și pot spune că sunt pietrean”, spune medicul.
„Toți ne temem de ceea ce nu știm”

„Uneori interacționezi direct cu pacientul, alteori cu familia. Și aparținătorii pot fi nerăbdători, dar și noi suntem la fel – vrem rezultate. Este foarte important cum comunici. Indiferent cât de grav este cazul, trebuie să explici clar, astfel încât oamenii să înțeleagă. Pentru că ne temem de ceea ce nu știm. Comunicarea este un capitol la care mai avem de lucrat”, spune acesta.
Nu critică tendința pacienților de a căuta informații pe internet, dar subliniază importanța filtrării corecte a acestora și a consultului medical. În același timp, consideră normal ca pacienții să ceară o a doua opinie.
„Și noi, medicii, uneori devenim pacienți. Și noi cerem o a doua părere”, afirmă dr. Demcenco.
În opinia sa, principalele probleme ale sistemului medical sunt lipsa de personal și nivelul investițiilor, care afectează atât pacienții, cât și cadrele medicale. Cu toate acestea, speră ca situația să se îmbunătățească. În plan personal, familia este prioritară. Este tată a doi băieți, de 4 ani și jumătate și 7 luni. Cel mare este la Piatra Neamț, iar cel mic împreună cu mama, la Iași, unde aceasta își finalizează rezidențiatul în gastroenterologie. Planul este ca familia să se reunească la Piatra Neamț. Îl bucură cazurile rezolvate cu succes, iar cel mai mult îl afectează nedreptatea. Îi place să călătorească și să petreacă timp în natură, iar astăzi spune că Piatra Neamț este locul pe care îl numește „acasă”.
Gabi SOFRONIA


Piatra Neamț a devenit „acasă” după o călătorie în Harghita

