Incinta Seminarului Veniamin Costache de la Mănăstirea Neamț a fost locul unde înalți prelați și credincioși au participat miercuri, 5 august 2026, la prăznuirea Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul, manifestare cuprinsă în calendarul Zilele Sfinților Nemțeni. Au fost prezenți aproximativ 1.500 de pelerini, care au asistat la slujbele ce-au durat peste 6 ore.
Acestea au fost susținute de părintele Chariton, Mitropolit de Kananga (Republica Democratică Congo), ierarh al Patriarhiei Alexandriei, părintele Macarie, episcopul ortodox român al Europei de Nord și Nichifor Botoșăneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.
La finalul ceremoniei, ierarhii au susținut cuvinte de învățătură, subliniind rolul sfinților în viața spirituală a creștinilor, punându-se accent pe cei care s-au nevoit prin Neamț, sau care au plecat din acest ținut spre alte lavre. A impresionat o poezie rostită de episcopul Europei de Nord, care a fost scrisă de Sfântul Ioan Iacob.
Și au fost destui creștini care au plâns la auzul versurilor. Poezia a fost compusă în memoria bunicii care l-a crescut de la vârsta de 6 luni, când Ilie (prenumele de botez al sfântului), a rămas orfan de mamă și de tată la 3 ani. Este evocat chipul blând al bunicii, traiul trudit și dorința acesteia de a se călugări, lucru care nu s-a împlinit pentru că și-a crescut nepotul. Iată și poemul intitulat „În amintirea bunicii mele care se chema Maria”.
„Te văd cu ochii minții/
Așa precum erai,/
Cu chipul blând ca sfinții,/
Cu farmecul în grai.
Cu-al vieții sac în spate,/
Cu umbletul domol,/
Vădindu-ți des în lacrimi/
La inimă un gol.
Era dorința sfântă/
Ce nu s-a împlinit,/
De-a-ți mântui valeatul/
Ca maică la un schit.
Și pricina cea mare,/
Bunică, eu o știu:/
Îs numai eu mișelul,/
Acela care scriu.
Căci eu ți-am fost povara/
Pe umerii slăbiți,/
Fiind rămas în lume/
De mic fără părinți.
Purtatu-m-ai în cârcă/
Pe drumul spre ogor/
Și-ai privegheat alături/
De micul tău «odor».
Eu dragostea de mamă/
La tine am aflat/
Și temerea de Domnul/
Mereu m-ai învățat./
Cu pace odihnește/
La cer, bunica mea,/
Acolo unde mintea/
Adeseori zbura”.
Ioan Iacob s-a născut pe 23 iulie 1913, la Horodiștea – Botoșani. A urmat primii ani de școală în satul natal, apoi gimnaziul la Lipcani (Hotin) și liceul la Cozmeni – Cernăuți. În obștea Mănăstirii Neamț a intrat în anul 1933, fiind tuns in monahism în 1936. În 1939 a plecat în mai multe locuri sfinte, trăind o perioadă în pustiul iordanian.
În 1953, s-a retras împreună cu un ucenic, Ioanichie, într-o peșteră din apropierea Mănăstirii Sfântul Gheorghe din Hozeva și a decedat pe 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani, în grota unde s-a nevoit. A fost canonizat de Biserica Ierusalimului în 1992, iar de Biserica Ortodoxă Română în 2005. Moaștele sale au fost descoperite în 1980 și mutate în Biserica Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din Cisiordania, unde se află și astăzi.
Dan Sofronia
Parteneri
Mesagerul Bacău
Atenție la rovinieta „ieftină” de pe internet: poți plăti cu aproape 200% mai mult decât tariful legal
ZCH
Neamț. Incendiu puternic la Ghigoiești: patru anexe au ars, iar flăcările au ajuns la acoperișul casei
NewsEdge
Proiectul „Piațete Libere” din Sectorul 2 și filosofia „celui de-al treilea spațiu”. Urbanistul Samuel Stancu explică cum zece locuri neglijate din București vor fi dedicate comunității
BusinessEdge
Val de scăderi pe bursele asiatice după declinul din tehnologie. Acțiunile producătorilor de cipuri coboară cu aproape 10%
