Sfântul Pitirun a trăit în secolul al IV-lea d.H., undeva în Egiptul de Sus. Se cunosc puține despre viața acestui sfânt. O relatare despre el apare în ”Istorie lausiacă” (Lavsaicon) a lui Paladie (sec. IV-V d.H.). În această carte se povestește cum avva Pitirun a descoperit-o, printr-un miracol, pe Sfânta Cuv. Isodora cea nebună după Hristos (celebrată pe 1 mai în sinaxar), în mânăstirea Tavenisi. Sfântul Pitirun a fost îndrumat de un înger către acea mânăstire și i-a spus să o descopere pe slujitoare de Hristos care viețuia acolo, neștiută de nimeni. Spre spaima și neînțelegerea surorilor, Pitirun a făcut atunci metanie înaintea ei și i-a cerut binecuvântarea. Cuvioasa s-a plecat la rândul ei înaintea pustnicului, cerând și ea binecuvântare. Stareța și surorile au stăruit că nu se cuvenea ca avva Pitirun să se plece în fața unei femei nebune, însă el le-a mustrat, arătându-le că ele erau cele nebune, întrucât Isidora era, după cum îi descoperise îngerul, amma, maică duhovnicească și mai presus decât el. Surorile, primind cuvântul avvei, și-au mărturisit atunci urâtele purtări față de sfânta Isidora.