Legile nu-s făcute pentru Maricel Anton
Cînd îi vezi pe unii cît sînt de fraieri, de multe ori uiți că ei nu ar fi „puși în valoare” niciodată dacă n-ar exista exploatatorii lor: șmecherii cu patalama, escrocii talentați și alții asemenea. Este uluitor cum se pot descurca cei din urmă, netulburați, nederanjați de ani și ani de zile. Maricel Anton este doar unul dintre ei.
Necazurile vieții au îndreptat-o pe Eugenia Negru din Bicaz, în urmă cu 4 ani, spre Piatra Neamț, să caute de lucru. Era văduvă, la 60 de ani, dar nu și resemnată. Un om de bine o îndrumă spre Maricel Anton de la Societatea Națională a Handicapaților Fizic – copii și adulți cu nevoi speciale. Cum de i-a cîștigat încrederea femeii, ce i-o mai fi promis „peste”, e greu de reconstituit. Cert este că, pe 12 iulie 2007, E.N. îi împrumută lui Anton fix 11.450 de euro pentru o lună de zile. În contractul de împrumut (facsimil 1), contrasemnat de un martor scrie așa: „Acest împrumut îl fac pentru ca domnul Anton Maricel să efectueze o serie de investiții personale”. Suma ar fi rezultat din veniturile personale ale văduvei. Numai că traducerea corectă e alta: E.N. a făcut l-a rîndul ei un împrumut de la altă persoană, garantînd cu locuința din Bicaz pe care însă nu se făcuse succesiunea după decesul soțului.
Scadența împrumutului trece și Anton nu mai este de găsit. Văduva, în naivitatea ei, chiar ia de bune niște formulări abile din contract: „În caz contrar, fără nici o somație sau punere în întîrziere se va trece la investirea cu formulă executorie a prezentului contract, urmînd apoi procedura executării silite aspra bunurilor împrumutatului (…), prezentul contract constituind titlu executoriu”. Ghinion, petecul de hîrtie e bun, dar numai pentru începerea unui proces. Și se ajunge în Instanță.
Un prim pas a fost depistarea proprietăților lui Anton pentru instituirea unui sechestru asigurator pînă la soluționarea cauzei dintre cei doi. Să nu uităm, e vorba despre luna august 2007. O proprietate este depistată pe str. Nicu Albu nr. 5, din Piatra Neamț. Imobilul de la acea adresă fusese cumpărat de Anton, în noiembrie 2006, de la Ghiorghi Nechita, contractul de vînzare-cumpărare fiind încheiat la Biroul Notarului Public Ana Ioniță. De la Biroul de Carte Funciară Piatra Neamț, pe 6 septembrie 2007, se obține un certificat în care scrie negru pe alb (facsimil 2): „(…) cu privire la imobilul (…) am constatat că din anul 1991 și pînă la data de 06.09.2007 pe numele lui Anton Maricel nu s-au găsit înscrise sarcini”. Mai clar, imobilul era al lui și nu era „agățat” cu vreun sechestru anterior.
La Judecătoria Piatra Neamț se merge înainte cu acțiunile, una pentru recuperarea banilor, a doua pentru instituirea sechestrului asigurator. Cu sechestrul a fost simplu. Instanța a admis repede, în septembrie 2007, măsură solicitată și i-a comunicat-o lui Anton la nu mai puțin de 3 adrese, toate din Piatra Neamț (facsimil 3). Pasul următor, firesc de altfel, este o vizită tehnică la Cartea Funciară. Rezultatul este notarea sechestrului în Registrul de înscripțiuni sub nr. 290812/441 din 18.10.2007. (facsimil 4), data cînd hotărîrea a rămas definitivă și irevocabilă.
Procesul civil merge mai departe și merge foarte greu. Judecătoria Piatra Neamț se pronunță abia pe 3 decembrie 2008 în favoarea victimei lui Anton. Acesta trebuie să-i dea femeii banii înapoi, plus o dobîndă rezonabilă. Pe fază, „împrumutatul” nostru face imediat recurs la Tribunal. ~n cerere, scrie niște lucruri care e păcat să nu fie împărtășite și publicului:
– „Martorul Doamnei Negru Eugenia este tendențios și posibil să fie rudă cu ea”. Martorul e cel care contrasemnase contractul de împrumut și fusese adus, de fapt, de Anton.
– „Consider că pot demonstra pe baza probei testimoniale că fost vorba de 1.000 eur și mă constitui parte civilă find o situație delicată apelînd la acest împrumut iar doamna Negru Eugenia să cîștige bani din cămătărie”. Probabil că de-asta E.N. a împrumutat bani și a rămas fără casă – cel puțin asta vrea să spună Anton.
– „Doamna Negru Eugenia nu a dorit să fie făcută o hîrtie care dovedește împrumutul în dublu exemplar”, deși contractul din iulie 2007 fusese întocmit în 3 exemplare.
Piesa de rezistență din cerere este una emoționantă: „În prezent nu cîștig bani mulți sufăr de boală avînd diagnosticul de epilepsie cu tulburări psihice de tip maniacal, am pensie de handicap de gradul doi în valoare de 217,5 bani și trebuie să trăiesc (…)”. Era și momentul ca Anton să invoce povestea cu gradul de handicap. Doar autoritățile locale – indiferent că e vorba de administrație, poliție sau Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului – sînt sătule de invocarea acetui handicap sugerat a fi la „etajul superior”. Fals, minciună! Anton Maricel, născut pe 13 august 1969, în județul Iași, fiul lui Gheorghe și al Mariei, are certificat pentru „handicap fizic, grad accentuat” din 24 martie 2004. ~ncadrarea este nerevizuibilă. Cînd îl vezi pe Anton, începi să ai îndoieli. ~ndoielile sînt omenești. Interesant este că și fratele lui geamăn, Stelian Năstasă, are aceeași încadrare de handicap, numai că din 22 iunie 2003.
Completul de judecată de la Tribunal, format din 3 magistrați serioși, îi mai dă o dată dreptate văduvei din Bicaz. Și ajungem în… 2010! Pe 8 aprilie, exact la ora 10:05, executorul judecătoresc se duce la adresa de pe Nicu Albu să își facă treaba. Acolo, surpriză maximă, nici urmă de vreun Anton Maricel sau fratele lui geamăn, cît tot îi confundă lumea, uneori și prea-amabilele autorități!… Persoana găsită se dovedește a fi Ionescu Nela Mihaela, fiica lui Paianu Viana și Paianu Luigi, aflați în Italia.
A face legătura dintre Maricel Anton și familia de italieni nu e tocmai ușor. Și, la urma-urmei, nici nu e treaba gazetarilor și veți vedea la final de ce. Cert este, pînă acum, că Anton Maricel a vîndut imbilul de pe Nicu Albu numiților Albayrak Lucica și Albayrak Sedat. Cînd? Aici e aici! Pe 21 februarie 2007, prin același birou notarial Ana Ioniță (facsimil 5). Asta înseamnă cu aproape 7 luni înainte ca Biroul de Carte Funciară să confirme că imobilul „din bolțari și chirpici cu acoperiș tip șarpantă și învelitoare de tablă, compus din două camere, bucătărie și hol” îi apaține lui Anton și cu 8 înainte de a se nota – fără nici o ezitare – sechestrul pe numele lui.
E limpede de înțeles că Eugenia Negru nu mai… înțelege nimic. Lanțul de complicități poate fi bănuit, dar e greu cu probele. Ideea este că avem instituții specializate să descîlcească afacerea. Și au fost sesizate, potrivit cu funcția și ragul fiecărui protagonist. Astfel, din 2010, s-a dat de lucru Poliției, Direcției Naționale Anticorupție Bacău și Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Bacău. De la DNA, în ianuarie 2011, sesizarea ajunge la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Piatra Neamț pentru completări. Completările se fac, iar pe 14 februarie dosarul este trimis la Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel. Și acolo a rămas!
Vom continua prezentarea aventurilor lui Maricel Anton săptămîna viitoare. Să nu aveți îndoieli, este același Anton care a ținut prima pagină a ziarelor locale cînd și-a lăsat soția decedată să stea „cazată” la morga din Piatra Neamț timp de aproape un an. Pînă săptămîna viitoare poate ne explică vreun om de bine și cum se traduce formula de încheiere dintr-un contract de vînzare-cumpărare: „Notarul va îndeplini formalitățile privind înscrierea imobilului în registrele de publicitate imobiliară”.
Dezinvoltul Maricel Anton duce şi Morga de nas
Telenovela morbidă, cum au titrat ziarele în 2009-2010, este povestea neverosimilă care i-a avut protagonişti pe Maricel Anton, cadavrul soţiei sale, Maria Anton şi Morga din Piatra Neamţ. Iar povestea încă stîrneşte fiori. Nu mai puţin de 358 de zile a fost „cazat” cadavrul bătrînei în congelator! Unde ziua de găzduire costa 38 de lei.
Moartea Mariei Anton, pe 14 februarie (au scris ziarele) sau pe 13 februarie 2009 (declară Anton în 2010), a fost urmată de expertize şi contra-expertize medico-legale. Ea avea 75 de ani, soţul îndurerat 40. Fusese internată la secţia Psihiatrie din cadrul Spitalului Judeţean Piatra Neamţ, unde era în evidenţă cu diagnosticul de demenţă senilă, pînă cu 6 ore înainte de a muri la o adresă din cartierul Speranţa. Presa scria atunci că Anton ar deţine acolo o locuinţă socială ceea ce azi ridică noi semne de întrebare. În episodul trecut am arătat că în 2007 (facsimil 1) figura cu nu mai puţin de 3 domicilii, unde primea citaţii şi comunicări de la instanţele de judecată. Să fi obţinut între timp şi o locuinţă socială? Greu de crezut, ar fi trebuit să rămînă urme în scriptele oficiale. Nu este exclusă încă o confuzie cu fratele său geamăn, Stelian Năstasă. Acesta are într-adevăr o repartiţie în Speranţa, din 18 decembrie 2007, împreună cu fii săi care poartă cu totul alte nume de familie decît Năstasă.
Ajungem pe 2 februarie 2010, cînd Maricel Anton se prezintă la Morga din Piatra Neamţ. Factura din dreptul său, pentru „cazarea” cadavrului soţiei, se ridica la aproape 14.000 RON. Tentativele anterioare de sensibilizare a Serviciului de Asistenţă Socială din cadrul primăriei pietrene, venite din partea conducerii Laboratorului de Medicină Legală, au fost sortite eşecului, defuncta avînd aparţinător legal. Drept pentru care se ajunge la negociere directă între Anton şi dr. Serghei Ciuchilian, şeful laboratorului. Părţile convin la o reducere a datoriei cu 50%, dar numai verbal. Văduvul îndurerat achită pe loc 950 RON şi depune la dosar o declaraţie (facsimil 2), autentificată anterior (pe 18 ianuarie 2010) la notar, în care zice după cum urmează: „…în calitate de soţ al defunctei ANTON MARIA, decedată la data de 13.02.2009, (…) declar pe proprie răspundere cunoscînd prevederile art. 292 din Codul Penal cu privire la infracţiunea de fals în declaraţii că mă oblig să plătesc lunar cîte 200 lei Secţiei de Medicină Legală a Spitalului Judeţean Neamţ, pînă la achitarea integrală a sumei pe care o datorez instituţiei menţionate anterior”. Nu scrie care-i suma fiindcă, evident, nu avea cum s-o ştie înainte de negociere. Fără a lungi vorba, o hîrtie perfect nefolositoare doctorului Ciuchilian, care abia în urmă cu două săptămîni a realizat că spune adio banilor aşteptaţi de la Anton. Noi reţinem domiciliul declarat al lui Anton, altul decît cele trei adrese la care era căutat pentru procesele cu victima sa din Bicaz, Eugenia Negru, a cărei odisee a fost prezentată în episodul precedent. Deloc surprinzător, acest domiciliu nu este nici în cartierul Speranţa, unde decedase Maria Anton.
În episodul următor mai descoperiţi un domiciliu al lui Anton şi faceţi, în fine, cunoştinţă cu Societatea Naţională a Handicapaţilor Fizic – copii şi adulţi cu nevoi speciale.
Maricel Anton, handicapații și legitimațiile
Anunțam că în acest episod veți face cunoștință cu Societatea Națională a Handicapaților Fizic – copii și adulți cu nevoi speciale. La rigoare vorbind, e impropriu zis „să facem cunoștință”. Această ONG pare a avea un sediu în blocul turn de la Ozana (foto 1). Nu găsești pe nimeni și nici vestitul consilier juridic Alberto Kurtyan (foto 2), relocat la București după cum declară, nu are detalii de actualitate. Am zis „vestit” deoarece Kurtyan e unul dintre promotorii a ceea se mai numește „baroul paralel”, adică avocații care nu-s recunoscuți de avocați. Exact același Kurtyan era semnalat drept avocat al lui Maricel Anton pe timpul abandonării cadavrului soției Maria Anton la Morga din Piatra Neamț, timp de 358 de zile.
După cum merge treaba în Piatra Neamț, dacă vrei să faci cunoștință cu ONG-ul cu nume apăsător, nu-i cauți tu pe ei, te caută ei pe tine. Dacă te iei după afiȘul din blocul turn, persoanele de legătură sînt un preȘedinte (Răscol Neculai) și un director de marketing (Năstase Alexandru). În realitate, persoanele de legătură sînt o adevărată rețea de racolatori, cărora le cad victime cei de vîrsta a III-a, cu sau fără nevoi speciale. Locul preferat pentru abordare: stațiile de troleibuz. Rețeaua funcționează eficient fiindcă nu se duc peste oricine. Fac profile de caz în toată regula. Se documentează și exploatează abil și insinuant o sensibilitate, o nemulțumire.
Recent a pățit-o rău un pensionar din Piatra Neamț, să-i zicem domnul P. Omul avea și are o nemulțumire mai veche legată de regimul gratuităților pentru transportul în comun. E în continuare convins că numai niște birocrați îi refuză regimul de însoțitor al soției, care este înregistrată oficial ca persoană cu handicap. Într-o zi, apare intermediarul divin, recită povestea cu societatea națională și Maricel Anton, după care, contra a 200 lei, îl face pe domnul P. membru al asociației. Îi eliberează Și o legitimație frumoasă (facsimil 1), cu tricolor și poză color. La ce putea folosi victima legitimația? Conform instructajului efectuat, la transportul în comun. Din spusele sale, sînt mulți în aceeași situație. Dacă luăm de bun numărul legitimației, începi să intri la idei și să vrei să cunoști pe puțin 100 de deținători de asemenea cartoane nefolositoare.
Față de o asemenea activitate și implicare socială, te gîndești că Societatea Națională a Handicapaților Fizic ar fi un actor important în domeniu, binecunoscut de autorități. La Primărie, cînd întrebi de frații Dugheană – reamintesc, aȘa-i cheamă de acasă pe frații gemeni Maricel Anton și Stelian Năstase – lumea își pune mîinile în cap. Surprinzător, ezită să relateze toate peripețiile. Directorul executiv al Deirecției pentru Asistență Socială Piatra Neamț, Camelia Prisecaru, confirmă totuȘi că personalul i-a fost amenințat, că s-au făcut șli plîngeri la Poliție despre care nu s-a mai auzit nimic pînă în ziua de azi. Tare e faza cu adresele de domiciliu: mai apare una, pe strada Tîrnavelor. Cică ar fi lui Năstase, dar el deja stă în cartierul Speranța. Să fie tot a lui Anton? Așa se pare. {i cu părerea rămîi pentru că – oficial – nu ai cum să verifici. Țineți-vă bine, acuma! Dacă te duci la SPCLEP (evidența populației, pe românește) Piatra Neamț, afli că datele despre persoane se oferă numai cu acordul celor vizați. Dacă te duci la Direcția de Taxe și Impozite Piatra Neamț, ți se spune în față că indivizii sînt protejați de secretul fiscal. Faine legi, are și președintele Băsescu dreptatea lui, nu?
Dacă din primărie și structurile aferente sau asociate nu ieși lămurit, mai încerci la Agenția județeană pentru Prestații Sociale. Răspunsul directoarei Maria Magdalena Marian este sec și edificator: „Nu sînt acreditați pentru servicii sociale!” Dacă nu sînt acreditați, înseamnă că prestează pe blat sau nu prestează servicii sociale. Poate nu știați, dar în România îți poți înregistra liniȘtit o gogoșerie SC „Palatul Cotroceni” SRL și un birt SC „Senatul” SA. Sau, mai tare: SC „Fundația pentru destuparea minților” SRL. Restul vine de la sine.
Ce-i drept, în cazul asociațiilor și fundațiilor, legea s-a mai schimbat după 2000. Nu, nu e vorba să îi cauți tu în Registrul special aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își au sediul. E vorba să îi caute autoritățile pe ei. Pentru că prin Ordonanța 37/2003, care a modificat Ordonanța 26/2000, s-au făcut niște precizări interesante. Cel mai mult îmi plac următoarele: «La articolul 6, după alineatul (4), se introduc două noi alineate, alineatele (5) Și (6), cu următorul cuprins: “(5) Este interzisă utilizarea în denumirea asociațiilor a unor sintagme sau cuvinte specifice autorităților Și instituțiilor publice ori unor profesii liberale sau altor activități cu reglementări proprii. (6) În cazul nerespectării dispozițiilor alin. (5), Ministerul Justiției va refuza eliberarea dovezii disponibilității denumirii.»
Astfel devine limpede că alde Anton nu are nevoie de vreo protecție specială pentru a înȘela lumea. El știe a se strecura, iar autoritățile nu au nimic împotrivă. După vacanța magistraților, revenim. Am dat de urma unui dosar care, în sfîrșit, a plecat de la Poliție la Parchet. Între timp, deși neagă existența problemei, poate capturează și cei de la “Troleibuzul” vreo legitimație de călătorie de la ONG-ul lui Anton. Modelul l-am oferit gratis.
(Viorel COSMA)