Preot în trei județe

• parohia părintelui Emilian Caraza cuprinde trei sate din tot atâtea județe

Viața a dovedit că misiunea preoților, mai ales a celor ortodocși, în anumite situații este foarte dificilă. Sunt cazuri în care se poate spune, fără a greși cu nimic, că este vorba de apostolat în adevăratul sens la cuvântului. Unul vi-l prezentăm astăzi.

La crucea administrativă dintre Neamț, Iași și Vaslui este o parohie care cuprinde câte un sat al fiecărui județ din cele trei. Este vorba de Parohia Vovriești sau Vovrești, după cum pronunță localnicii, care are în administrare trei biserici. Una este în așezarea care a dat numele parohiei, în Vovriești, care aparține județului Vaslui. Cele două filii sunt în satul Bălușești (comuna Dagâța, județul Iași) și în satul Ciurea, care aparține de Pânceștii de Neamț.

Parohia este păstorită de preotul Emilian Caraza, născut la Piatra Neamț, din părinți cu origini în comunele Farcașa și Borca. Părintele este tare mândru de originea sa de muntean. După hirotonisire, părintele Emilian a activat 7 ani într-o altă parohie din județul Vaslui, iar de un deceniu slujește la cele trei biserici situate în tot atâtea județe. Faptul că-și exercită misiunea creștinească la răscruce de drumuri nu e ușor de purtat, mai ales că, în ciuda domiciliului oficial care-l plasează la Vovriești, părintele emilian locuiește cu familia în Piatra Neamț, ceea ce-l obligă la o navetă constantă, sigură și zilnică, de două ceasuri și ceva, între parohie și capitala de județ. Când a ajuns prima dată în parohie, se gândea că nu va sta mult. Au trecut zece ani, e posibil să mai treacă zece – douăzeci.

”Nu sunt singurul preot care slujește la trei biserici, însă, pe undeva, par să fiu o raritate, pentru că parohia noastră se întinde pe raza administrativ-teritorială în trei comune și tot atâtea județe. Oficial, aparținem de Protopopiatul Vaslui, din cadrul Episcopiei Hușilor. Situația este, însă, de așa natură că am legături cu trei administrații locale și tot atâtea județene. Parohia a primit denumirea satului Vovriești, pentru că aici este casa parohială, iar chiriacul locului este PS Corneliu Bârlădeanu”, explică părintele aspectele ”logistico-administrative”.

Noroc că oamenii sunt buni. ”Încă de la începutul activității mele aici, la Vovriești, Bălușești și Ciurea, oamenii s-au format, s-au dat după mine, eu după dânșii, iar acum toate sunt în bună orânduială. Enoriașii sunt cuminți, înțelegători… Cele trei sate au oricum populație mică, iar tinerii, în majoritate, au plecat să-și caute un rost în lume. Suflarea satelor este îmbătrânită, iar speranțe prea mari nu ne facem. Când am ajuns la Vovriești, nu am crezut că voi sta prea mult. Sincer, nu am crezut că voi sta atât. Mi-am dat seama însă că am în parohie oameni de o calitate extraordinară, simpli, muncitori, civilizați și cu frică de Dumnezeu. M-am obișnuit cu enoriașii, iar acum mi-ar fi foarte greu să plec de aici. Chiar dacă, din punct de vedere financiar, parohia nu este atractivă”, mărturisește părintele Emilian.

La ce traseu are de făcut părintele, prin cele trei sate, nici altele nu sunt atractive. De aici și sentimentul, foarte pregnant, de apostolat.

”Supărarea mea cea mai mare este că unul dintre cele trei lăcașe de cult, biserica de la Vovriești, este într-o stare fizică modestă. Oamenii nu au resurse financiare să ajute la restaurarea bisericii. În multe locuri, pictura de pe pereții din lemn s-a deteriorat din cauza trecerii timpului. Celelalte două biserici, Bălușești și Ciurea, sunt într-o stare fizică bună, dar tot ar mai avea nevoie de anumite lucrări. Dar de la a dori până la a putea să faci ceva, e cale destul de lungă… Cu atât mai mult cu cât mereu ne lovim de aceleași probleme, legate de lipsa banilor și de calitatea modestă a drumurilor”.

Și, totuși, o veste bună, pentru părinte și pentru oamenii din satul Ciurea, vine de la primarul comunei Pâncești, Augustin Holmanu: „Pentru satul Ciurea, ne-a fost aprobat un proiect, care vizează asfaltarea a 4,5 km de drum comunal. Practic, satele Holm și Ciurea nu vor mai fi izolate iarna. Cea mai grea situație o întâlnim în satul Ciurea, pentru că iarna, la oricare bătaie de vânt, drumurile se înfundă. Întâmpinăm mari greutăți cu transportul copiilor la școala din centrul comunei. Dacă ne ajută bunul Dumnezeu, în 2-3 ani vom avea asfalt până la Ciurea”.

* ”Sunt născut la Piatra Neamț. Acolo locuiesc părinții, acolo își desfășoară activitatea soția, care este asistent medical. Nu este ușor să faci naveta vreo 80 km dus și tot atât la întoarcere, dar, dacă mi-am ales această profesie, trebuie să-mi duc misiunea până la capăt”.

* ”Slujitorii bisericii sunt proprietatea comunității, iar ei trebuie să ofere servicii religiose indiferent de vreme, de timp sau de locul unde este situată o așezare”.

[message_box title=”Iarna e ca vara” color=”red”]

”Iarna este foarte greu, iar atunci când drumurile sunt blocate – și asta se întâmplă frecvent – singura variantă de a ajunge la biserici rămâne mersul pe jos. Sau cu căruța. Au fost momente când până și calul ajunsese în zăpadă până la gât și nu mai putea înainta”, povestește părintele Emilian.

Contrar părerii generale și a zicerii celebre, nici vara nu-i mare diferență. Cel puțin pentru părintele paroh:

”Vara, între satele Vovriești și Bălușești sunt nevoit să merg cu mașina, nu pe drum, ci pe izlaz, pentru că există unele porțiuni impracticabile”.

[/message_box]

Ioan APOPEI