Cultura la sate: Benone Burghelea - păstrător al tradițiilor

După intrarea României în structurile europene și prin deschiderea granițelor țărilor comunitare, în spațiul românesc se observă o ”emancipare” a micilor comunități, moștenitoare ale unor tradiții și obiceiuri extraordinare din spațiul răsăritean al bătrânului continent. În multe locuri au apărut grupuri și ansambluri folclorice care pun în valoare frumusețea costumelor populare, a dansurilor, a obiceurilor mai mult sau mai puțin creștine, dar acceptate de toată lumea la marile sărbători religioase.

În estul județului Neamț, acolo unde tradițiile locale par să se fi conservat mai bine decât în alte locuri, în acțiunea de păstrare a acestora sunt implicate administrații locale, dar și oameni simpli, care vor ca, în comunitățile lor, moștenirea lăsată de strămoși să nu se piardă. Un astfel de exemplu este Benone Burghelea, din comuna Bozieni. Acum în vârstă de 45 de ani, are vreo două decenii de când a purces la o treabă pe cât de temerară la vremea aceea, pe atât de lăudabilă și plină de succes în zilele noastre. A adunat din toate satele comunei obiecte vechi de uz casnic, unelte agricole, costume populare și o mulțime de alte lucruri care țin strict de traiul de zi cu zi al omului simplu din Podișul Moldovenesc. De aceea, colecționarul nostru vrea să înființeze, în satul Crăiești al Bozienilor, un muzeu al ”Vieții țăranului din comuna Bozieni”.

”Nu mă las până nu voi face muzeu la Crăiești”

• interviu cu Benone BURGHELEA, colecționar din comuna Bozieni

– Domnule Burghelea, de unde sunteți de loc?

– Sunt din satul Bozieni, comuna Bozieni, iar aici, la Crăiești, am cumpărat un teren, în anul 1990, pe care am construit o unitate de alimentație publică. Așa m-am atașat de acest sat, o localitate mică, dar cu o veche istorie veche în spate și cu multe tradiții pe aceste locuri. Pe aici trece și drumul național Roman-Vaslui. Din acest punct de vedere, suntem la o intersecție foarte importantă în zona noastră. O vreme am închiriat magazinul, dar acum am revenit asupra proprietății.

Trebuie să spun că seva pământului din care ne tragem are un gust, un parfum aparte, care ne atrage indiferent unde am fi. Am lucrat o vreme în județul Timiș, apoi, după 1989, am fost plecat o vreme și în străinătate, dar când ajungeam în Dealul Mărului, deja mi se tăiau picioarele. Mă leagă zona asta foarte mult și am decis într-o bună zi să nu mai plec, ci să rămân aici, la Bozieni, în comuna mea natală.

– Familia?

– Am trei copii, unul este student la Ploiești, la Institutul de Petrol și Gaze, al doilea este la liceu, tot la Ploiești, iar ”șefa” casei are 6 ani, acum intră în clasa I.

– Cum de-ați ajuns să colecționați atâtea obiecte vechi?

– La început m-am gândit că aici, la răspântia de drumuri, ar trebui să fac un muzeu al satului, al comunei în ultimă instanță. Aici, unde am construit magazinul, a fost o fierărie, unde am descoperit foarte multe obiecte vechi. De la ele a venit ideea colecționării. Cu timpul, intenționez să construiesc un motel, care să arate ca un muzeu și care să includă și un spațiu muzeistic. În perimetrul respectiv am amenajat și două parcări, una pe stânga, alta pe partea dreaptă. Aici, la Crăiești, avem și un izvor vechi. Se mai spune că în acest sat, unde este biserica acum, era o troiță, unde se închinau oștenii lui Ștefan cel Mare, când mergeau spre bătălia de la Podul Înalt. Legendele mai spun că de aici au plecat spre locul bătăliei. Cred că acest sat are peste 600 de ani ca vechime și merită un obiectiv, prin care să-și dovedească vechimea și să-și pună în valoare tradițiile.

– De unde pasiunea pentru tradițiile locale?

– Totul a început în copilărie, unde, la Bozieni, era o trupă, ”Cerbul”, care, de Anul Nou, trecea pe la toate casele de gospodar. După o vreme, am preluat-o, iar astăzi poate să susțină un spectacol prin care să evoce o parte a tradițiilor de la sfârșitul anului. Pentru mine, tradițiile populare din acest spațiu sunt, într-adevăr, o mare pasiune. În ce mă privește, totul a pornit de la tradițiile și obiceiurile de la trecerile dintre ani. Nu am făcut parte din niciun ansablu folcloric în copilărie, dar îi vedeam pe cei mai mari și îmi doream tot timpul să fiu și eu într-o astfel de trupă. Noi așa ne-am născut, cu obiceiurile de Crăciun și de Anul Nou.

– În fiecare an, în fața Primăriei Bozieni, administrația locală organizează un festival al acestor obiceiuri…

– Așa este și cred că inițiativa administrației locale este foarte bună. Eu sunt șeful cetei ”Cerbului” și organizez, cu vreo trei săptămâni înainte, cam tot ceea ce ține de acest grup. Facem și repetiții… ”Cerbul” de la Bozieni este cunoscut în toată zona noastră, am fost la Roman, la Zănești…

– Mulți spun că acest obicei, al ”Cerbului”, ar veni dispre satul Iucșa…

– Așa este, însă eu, având casa aproape de limita dintre satele Iucșa și Bozieni, tradițiile, obiceiurile au fost comune tuturor.

– De unde ați colecționat obiectele?

– Evident, de la bătrânii satelor comunei Bozieni. Am adunat obiecte de uz casnic, costume, căruțe și tot ceea ce era vechi, pentru a nu se pierde și a fi valorificate, într-un fel sau altul. Am primit obiecte și din județul Iași, și din alte părți, dar, în general, în procent covârșitor, obiectele sunt adunate din această comună. Când o să fie gata, muzeul o să cheme ”Viața țăranului din comuna Bozieni”.

– Fiind la granița cu Vaslui, ați adunat și de acolo obiecte?

– Am adunat și de acolo, sunt acasă, dar o să fie duse în alte părți sau poate cineva va dori să facă schimb de obiecte cu mine. Dar din comuna noastră nu voi da obiecte. Am adunat și costume, iar la sărbătoarea comunei Bozieni, băieții care m-au ajutat acolo erau îmbrăcați cu straiele adunate din comună. Am mai adunat toate tipurile de covoare, țolice vechi. Practic, am adunat de toate, inclusiv obiecte cu care s-a muncit pământul – plug, grapă etc., dar și cu ce s-a îmbrăcat țăranul din această comună până în zilele noastre.

– Credeți că ar trebui amenjat un spațiu muzeistic în fiecare comună?

– Da. Sunt oameni care pot să o facă, dar trebuie ajutați, pentru că nu toți au posibilitățile pe care le-am avut eu în ultimii ani. Cum Consiliul Județean Neamț a susținut echipele sportive, tot așa ar trebui să o facă și în comunele județului, unde să se înființeze câte un ansamblu folcloric și câte o colecție de obiecte vechi, unele foarte valoroase. Altfel, cu timpul, toate se pierd și nu mai rămâne nimic în urmă. Eu am luat acest microb, al colecționării tuturor obiectelor vechi, și nu-l mai pot lăsa. Practic, adun în fiecare zi tot ceea ce se poate. Nu știu dacă o să am atâta spațiu pentru a le expune, dar să știți că nu mă las până nu voi face un muzeu la Crăiești, în acea intersecție de care am pomenit înainte.

– La ziua comunei Bozieni ați primit și o diplomă…

– Îi mulțumesc domnului primar Doinel Grumezescu pentru acest gest. Știu că de vrei doi ani organizează această sărbătoare și cred că satele comunei noastre merită așa ceva.

Ioan APOPEI