Motto: „Monumentele istorice cu termopane, gresie, faianță și alte minunății arată ca un bărbat îmbrăcat în frac și cu galoși în picioare” – din folclorul instituțional cu atribuții de control
Lista Monumentelor Istorice din Româniainclude doar un singur monument istoric din comuna Secuieni – biserica Sfânta Paraschiva din satul Secuieni și un singur sit arheologic – așezarea cu necropolă de sec. II-III d.H., de la Butnărești. Pe site-ul primăriei, la secțiunea „culte”,apare și biserica Sf. Gheorghe din satul Bârjoveni, ca fiind monument istoric, însă – deși vechimea și valoarea artistică ar fi permis clasarea acesteia în patrimoniul cultural național – construcția a rămas printre obiectivele care, din motive necunoscute, sunt în afara listei.
«Este o biserică din piatră, de plan dreptunghiular simplu, cu altar semicircular, naos și pridvor, cu clopotniță deasupra, înconjurată de un zid de incintă», ne-a declarat Vitalie Josanu, polițistul care se ocupă cu patrimoniul cultural al județului Neamț. «Pereții au un decor simplu, compus dintr-o succesiune ritmică de ocnițe, oarbe și deschise, încadrate între coloane simple, angajate, cu capiteluri dreptunghiulare. Acoperișul clopotniței cu ”bulb de ceapă” este o veche reminiscență a celei de-a doua jumătăți a secolului XIX, care a avut – printre altele – rolul de a schimonosi lăcașele noastre de cult, după modelele importate pe urmele armatelor țariste, vajnice și total dezinteresate luptătoare pentru ”eliberarea creștinilor din Balcani de sub ocupația păgână”. Biserica este ctitorită la 1838 de familia boierului Solomon, din care își trag obârșia două eminențe ale culturii românești: episcopul Melchisedec Ștefănescu și academicianul Răzvan Theodorescu. Sfântul lăcaș este bine păstrat și îngrijit, având și o bogată colecție de obiecte bisericești de sec. XIX, grație preotului paroh, precum și atenției acordate de moștenitor, atât în vremea cât a ocupat funcția de ministru al Culturii, cât și ulterior. În apropiere se mai păstrează vestigiile conacului boieresc, moștenite și administrate astăzi de familia academicianului».
Din motive absolut neclare, cu întregul său bagaj – artistic, istoric, memorialistic – biserica din Bârjoveni nu a încăput în lista propunerilor pentru clasare, înaintată de Oficiul de Patrimoniu Neamț și apoi Direcția pentru Cultură către Ministerul Culturii. Viceprimarul Mihai Dorin crede că parohia și primăria ar fi trebuit să facă demersurile.
Primarul Vasile Ivancea, aflat de un mandat și jumătate în fruntea comunei, este în litigiu cu preotul și, în acest context, e greu de crezut că vor putea face echipă și vreun demers comun: «Niciun primar nu a dat atâția bani de la bugetul local pentru biserici», ne-a declarat edilul Vasile Ivancea. «Pe 13 iulie, am sfințit biserica din Bașta, care este o bijuterie, iar până acum am investit 4 miliarde de lei vechi în lăcașurile de cult. Problema este că nu te poți înțelege cu unii preoți. Nu le mai ajunge! Sunt presați de mai sus, nu știu care este motivul. Eu mă judec cu preotul de la Bârjoveni pentru pământ. Nici nu vreau să vorbesc despre el și nici cu el!».
Nefiind clasată în patrimoniu, biserica din Bârjoveni a rămas în afara obiectivelor de interes prioritar pentru activitățile de protejare, monitorizare și restaurare.
«Domnul academician Theodorescu – sub coordonarea căruia am avut onoarea să-mi definitivez și să-mi susțin teza de doctorat – s-a arătat surprins atunci când i-am comunicat că această frumoasă și veche biserică lipsește din Lista Monumentelor Istorice», a precizat Vitalie Josanu. «O pură întâmplare – eram în căutarea unui potir, exportat în Cipru de niște români ”de bine”, m-a purtat la această biserică și așa am avut ocazia să-i calc pragul și să-i admir frumusețea. Din păcate, deși Legea 422/2001 impune reactualizarea listei monumentelor o dată la 5 ani, în județul Neamț această reactualizare a fost ”în pierdere”, determinând o scădere a numărului obiectivelor protejate din 2004, față de 2010, de la 552, la 537».
Ușă PVC cu termopane la o biserică de 250 de ani
Biserica Sf. Parascheva din Secuieni se află chiar în centrul comunei. Inventarul său – comparativ cu alte obiective – s-a păstrat oarecum integru și este relativ bine conservat. Totuși, în cursul anului 2010, preotul paroh a găsit de cuviință să-și lege numele de șirul ”ctitorilor și binefăcătorilor”, trântind o ușă din PVC între pridvor și naos și ferestre termopan, ca să fie în trend. Toate lucrările au fost făcute, evident, fără autorizație și avizele necesare, lucru care a condus la deschiderea unei anchete penale. Întâmplător, exact în timpul cercetărilor, preotul a fost înlocuit din funcția de titular al parohiei.
«Din păcate, mulți refuză să înțeleagă adevărata dimensiune a actului ctitoricesc și să-l respecte în integralitatea sa, neschimbat», este de părere Vitalie Josanu. «Oricare dintre noi ar fi revoltat dacă o creație proprie, făcută cu mari eforturi, dar care ne-a materializat actul de binefacere, ar fi ulterior modificată de alții, ce se înghesuie să-și înveșnicească numele, altminteri sortite anonimatului. Orice transformare, chiar minoră, atrage în timp și alte intervenții, până când constatăm că vechea creație este depersonalizată cu totul. Este memorabilă comparația pe care am auzit-o de la un inspector din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții Neamț, că monumentele istorice cu termopane, gresie, faianță și alte minunății arată ca un bărbat îmbrăcat în frac și cu galoși în picioare».
Biserica Sf. Parascheva a scăpat, totuși, de „galoși”, grație noului preot paroh, doctor în teologie, un om „aerisit și cu viziune”, după cum îl caracterizează primarul: «Cu un astfel de preot chiar ai ce discuta. Am stabilit să schimbăm acoperișul, pentru că nu mai prezenta
siguranță. Ne costă cam 700 de milioane și îl facem din cupru, nu din tablă Lindab, cum este acum la „modă”. Am investit și în paratrăsnet, și în instalația de sonorizare. Lucrările au mers un piculeț mai greu, pentru că, fiind monument, este nevoie de autorizații și de părerea unor specialiști adevărați. L-am adus pe profesorul Boboc, de la Iași, ne-am urcat în pod, am studiat, am văzut cum se poate face și acum ne-am apucat de lucru».
Două întâmplări… ciudate
În comuna Secuieni, satul Giulești, a existat și o bisericuță veche, din lemn, din care acum au rămas doar pereții. În 2007, când lăcașul a fost descoperit de ofițerii de Patrimoniu, câțiva săteni au ridicat bunurile din biserica veche și le-au aruncat, de-a valma, într-o fostă clădire a CAP-ului. «Le-am găsit acolo, pline de mucegai. Iconostasul era desfăcut în rigle, în parte putrezit și umed», povestește Vitalie Josanu. «Sub stratul alb, de mucegai, se vedea o pictură naivă, în culori vii. Alte icoane își pierduseră orice pată de culoare și doar câteva aplice de tablă mărturiseau că ornau niște chipuri sfinte. Din biserica abandonată am mai ridicat câteva sfeșnice din lemn și un prapur. Cu sprijinul Complexului Muzeal Județean Neamț, toate acele bunuri au fost ridicate și au intrat imediat în laboratorul de restaurare. Directorul Gh. Dumitroaia spera că va salva iconostasul și-l va monta ulterior în paraclisul Cetății Neamțului. Atunci, însă, s-a trezit și interesul Episcopului Ioachim Băcăuanul, care și-a amintit, dintr-o dată, că este proprietarul iconostasului și icoanelor. Le-a găsit imediat și întrebuințarea, astfel încât a cerut insistent și cu destule presiuni ca bunurile să-i fie retrocedate. Muzeul s-a văzut nevoit să le cedeze, fără a mai finaliza restaurarea».
Acum nimeni nu mai știe unde au ajuns icoanele, nici dacă mai există. Iar pereții din scândură ai vechii bisericuțe vor fi dărâmați, pentru ca în acel loc să se facă cimitir.
A doua poveste ciudată s-a întîmplat în 2010, când o polițistă din Gorj a sesizat IPJ Neamț că a găsit, la un depozit de fier vechi, un chivot metalic, reprezentând o bisericuță în miniatură, cu cinci turle. Pe soclul chivotului era o inscripție, care atesta că bunul fusese dăruit ”bisericii din Butnărești”. În toată țara este un singur sat cu acest nume. «În evidențele IPJ Neamț nu exista nicio plângere privind vreun furt de chivot și – ajunși la fața locului – am constatat că preotul ridica din umeri», zice același Vitalie Josanu. «În biserică era un chivot și acesta figura în inventarul din 2000 cu două numere: 49 și 50, dar avea doar două turle. Din cercetări a rezultat că în inventarele mai vechi biserica de la Butnărești avea două chivote, fiecare cu numărul său de inventar. Prin 1996, la această biserică s-au făcut reparații și, probabil, vreun muncitor a pus mâna pe acel chivot. Preotul nu a sesizat fapta și, la refacerea inventarului, a notat ambele numere asupra bunului rămas. Chivotul a fost recuperat și restituit bisericii, dar întâmplarea este un exemplu clasic de neglijență și nepăsare».
Situri Arheologice
- Situl arheologic de la Butnărești, punct „La Chiuaru”, sat Butnărești, comuna Secuieni
- Necropolă, punct „La Chiuaru”, sat Butnărești, comuna Secuieni
- Așezare, punct „La Chiuaru”, sat Butnărești, comuna Secuieni
Monumente Istorice
Biserica „Cuvioasa Paraschiva”, sat Secuieni, comuna Secuieni, sec XVIII-XIX
Cristina MIRCEA