Motto: ”Astăzi, e mai ușor să distrugi legal un monument istoric, decât să-l salvezi” – Vitalie Josanu
Comuna Ștefan cel Mare, cu satele și cătunele componente, este una dintre bijuteriile județului Neamț sub aspectul bogăției și diversității patrimoniale. În jurul ei se împletesc legende vechi, cu o tradiție istorică înrădăcinată în documentele secolului XV.
Conacul de la Cârligi – reparații de avarie
Nucleul principal de monumente medievale – existente astăzi – se leagă de familia boierilor Cantacuzini, respectiv Conacul de la Cârligi, cu biserica și Conacul Cantacuzinilor de sub stânca Șerbești. În Lista Monumentelor Istorice, Conacul de la Cârligi este identificat cu numele Dimitrie Sturdza. Este o construcție impozantă, pe două nivele și un subsol generos, folosit multă vreme ca depozit pentru CAP, iar acum ca depozit al unei firme cu profil agricol. Această utilitate a subsolului pare să-i fi adus și salvarea, întrucât a captat interesul oamenilor de afaceri datorită capacității de depozitare. Regimul comunist a lăsat urme adânci asupra monumentului.
Există, însă, și partea plină a paharului, în sensul că, fiind o vreme cămin cultural, cu o scenă improvizată, dar și sediu CAP, conacul a fost folosit și supus unor reparații periodice. După desființarea CAP-ului, a rămas în paragină, iar în 2008 ajunsese la stadiul de avarie: atacat de vegetație, cu grinzi putrede ce riscau să se prăbușească în orice moment, ziduri interioare prăbușite, acoperișul uzat și distrus pe alocuri de ploaie.
„La intervenția noastră, proprietarul monumentului a declarat că demarează procedurile de restaurare a conacului, având intenția să-l transforme într-o pensiune”, ne-a declarat Vitalie Josanu, polițistul care se ocupă cu patrimoniul județean. „ Procedurile greoaie și extrem de costisitoare gestionate de Ministerul Culturii – presupunând un braț de studii de prefezabilitate-fezabilitate, studii de rezistență, ce pot fi făcute doar de puținii experți acreditați, cu costuri pe măsura unui monopol încurajat de stat – au dus la o amânare ce s-a răsfrânt negativ asupra sorții monumentului. Astăzi, e mai ușor să distrugi legal un monument istoric, decât să-l salvezi, e mai ușor să radiezi din Lista Monumentelor Istorice, decât să clasezi și rămâne să ne întrebăm dacă nu cumva aceasta este și dorința celor ce ar trebui să opereze urgent o inversare a opticii.
La nivelul superior, tavanul a început să cedeze, au cedat definitiv grinzile putrede și au compromis stabilitatea acoperișului, semn că monumentul nu avea «răbdarea» ministerului. Astfel, silit să-și protejeze proprietatea și lucrătorii, proprietarul s-a consultat cu o serie de experți acreditați de Ministerul Culturii, privind măsurile ce se impun într-o asemenea situație de urgență, și, în anul 2012, a înlocuit grinzile vechi, a reparat acoperișul, a executat o centură la nivelul superior, pentru a evita compromiterea pereților. Altminteri, Conacul de la Cârligi risca soarta crudă a Conacului de la Tupilați”.
Consiliul Județean, sancționat cu avertisment
Peste deal, sub stânca de la Șerbești, se găsește celălalt conac, al Cantacuzinilor, în curtea Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă, aflat în administrarea Consiliului Județean Neamț, dar folosit de unitatea de învățământ. „Având în vedere că proprietar este administrația publică județeană, o autoritate care – printre altele – are și atribuții în domeniul protejării patrimoniului cultural național, ne-am aștepta să găsim aici exemplul de urmat pentru toți proprietarii de monumente istorice”, a mai precizat Vitalie Josanu. „Monumentul este, însă, într-o stare de conservare dezastruoasă. Este o construcție pe două nivele, cu intrarea principală străjuită cândva de doi lei din piatră, ce sunt acum împrăștiați prin iarbă, cu urechile tocite, fără labele din față și cu crestături serioase în creștet. Intrarea principală este protejată de un splendid pridvor din lemn, executat cu motive gotice, încoronat cu o verandă cochetă, decorată cândva cu sticlă multicoloră. Astăzi, au mai scăpat tefere – ca prin minune – doar câteva ochiuri de geam. Interiorul oferă aceeași imagine dezolantă, blocat accesului, dar folosit multă vreme de fumătorii de la școală. Acolo este depozitată «zestrea» uzată a Centrului Școlar, deși dușumelele din lemn sunt destul de șubrede. La parter era foarte bine conservată o cuhnie medievală, cum rar mai găsești în țară. Era până prin 2011, astăzi, însă, în lipsa unui administrator binevoitor și înțelegător, cuptorul a început să se prăbușească. Conacul mai este dotat cu un beci – folosit și astăzi de unitatea de învățământ – iar în față avea o fântână arteziană, conectată prin olane cu izvoarele de pe stânca Șerbești. Atâta istorie îngropată în paragină!”.
Abia în toamna anului 2013, CJ Neamț a trimis o echipă de muncitori să înlocuiască acoperișul vechi. S-a reușit doar schimbarea lemnăriei, care a fost apoi acoperită – peste iarnă – cu o folie protectoare, și așa a rămas. Toate intrările de la parter au căpătat ”perdele” inestetice din scânduri uzate, motiv pentru care ofițerul de poliție a aplicat Consiliului Județean Neamț prima sancțiune contravențională – avertisment – pentru nerespectarea obligațiilor ce-i revin în calitate de proprietar al monumentului istoric.
„De fapt, conacul este în administrarea școlii, nu direct în administrarea noastră”, a precizat Doru Conachi, din cadrul CJ Neamț. „A fost aprobată reabilitarea, investiția este în valoare de 2,3 milioane de lei, dar pentru anul acesta s-au alocat doar 10.000 de lei, bani cu care se va pune în siguranță construcția pentru perioada următoare. Nici directoarea școlii nu este bucuroasă că are o asemenea problemă în curte, pentru că e dificil să reabilitezi sau să restaurezi un monument istoric, pentru că nu oricine poate face genul acesta de lucrări, iar costurile sunt foarte mari”.
Preot cercetat penal pentru parchet laminat și gresie
Printr-o alee, astăzi dispărută, conacul făcea legătura cu Biserica Sf. Gheorghe, o biserică de plan dreptunghiular, încununată cu trei turle din lemn. Intrarea se face pe latura de sud, pe sub turnul clopotniță adosat mai târziu de Cantacuzini. Inițial, parterul turnului clopotniță improviza un pridvor deschis prin trei arce bizantine. Aceste spații au rămas astăzi intacte, dar sunt închise cu sticlă. Biserica a fost restaurată cu finanțare de la Ministerul Culturii, iar preotul Mircea Scutaru, spre deosebire de alți „gospodari”, nu s-a apucat de modernizat cu termopane și uși de apartament.
Peste deal, la Cârligi, este cealaltă biserică de conac, cu hramul Sf. Trei Ierarhi monument istoric din sec. XVII. Această bisericuță este o replică a bisericii Sf. Gheorghe de la Șerbești (Ștefan cel Mare), cu același turn la intrare, dar masiv, fără deschideri în arc, cu o scară interioară din piatră, în melc. Grinzile turnului clopotniță a bisericii păstrează urmele unui incendiu puternic, iar în deschiderile de lumină au fost montate câteva geamuri din tâmplărie PVC, în „ton” cu specificul anului 1660, când a fost ctitorită biserica. Pe jos, degrabă silitoriul părinte a așternut un strat de parchet laminat, tot de „epocă”, parchet care a început să ”joace” și a făcut o ditamai gaura în fața jertfelnicului. În pridvor, însă, totul se ține bine, că acolo s-a pus gresie, iar pe sub strane au fost montate calorifere, conectate la o centrală termică adăpostită în exterior, într-o construcție de cărămidă, aflată chiar la 7 metri față de latura de nord a bisericii.
În plus, preotul a deschis o mândrețe de expoziție de cavouri în fața absidei altarului, iar oamenilor nu le-a trebuit un alt semnal pentru a continua săpăturile, deși au dat peste vestigii arheologice și peste oseminte umane vechi .
Povestea cimitirului, a termopanelor, a gresiei și a podelei din parchet laminat s-a concretizat într-un dosar penal, deschis pe numele preotului, foarte contrariat că atâtea „intenții bune” l-au pus într-o postură jenantă . Până la urmă, a scăpat doar cu o amendă admisă de procurorul care chiar a crezut în intențiile bune ale preotului. Însă, la nici un an după închiderea dosarului, preotul a obținut niște sponsorizări de la câțiva ”oameni de bine”, dornici să rezolve problema încălzirii. Așa au apărut construcția din curte și canalul de termoficare, din nou fără autorizațiile și avizele cerute de lege. De data asta, preotul n-a mai rezistat presiunilor unui alt dosar penal și nici ideii de a fi anchetat de niște oameni incapabili să înțeleagă dimensiunea actului său dăruire și a plecat în prejma Capitalei, unde a prins o altă parohie.
Sorin Ouatu, primarul de Ștefan cel Mare, are niște regrete vizavi de plecarea preotului Nicolae Văideanu: „Nu mai găsim noi așa preot gospodar, care să se intereseze și să investească. E adevărat că a pus termopane și gresie, dar unde nu se pun acum? S-au mai modernizat și bisericile astea, în ton cu vremurile”.
Noul paroh de la Biserica Sf. Trei Ierarhi a început să dreagă „realizările” predecesorului și, în primă fază, a oprit dezvoltarea cimitirului, spre nemulțumirea sătenilor care doreau să-și găsească odihna de veci la umbra altarului-monument istoric.
Săptămâna trecută, în biserică lucrau doi tineri restauratori, care efectuau tratamentul anticari la iconostas și icoane – un prim pas spre conservarea bunurilor de valoare.
Hanul de la Șerbești – plimbat între primar și primărie
Satele Cârligi și Ștefan cel Mare au câte un han vechi, ambele clasate în patrimoniul cultural național și ambele aflate în proprietatea unor persoane particulare. Hanul din centrul comunei, cunoscut sub numele de Hanul de la Șerbești, este de departe cel mai spectaculos și reprezintă unicul monument de acest fel datând din sec. XVII, cunoscut în județul Neamț. Este o construcție din piatră, de plan dreptunghiular, cu pereții unși cu lut. Elevația s-a păstrat foarte bine, până la nivelul cornișei, deși îi lipsește acoperișul, iar în interior se mai pot identifica din ruine, un cuptor și câteva urme de compartimentare. Primarul nu a părut impresionat nici de vechimea construcției, nici de valoarea ei și, în 2007, a adăpostit în interior o autoutilitară de-a primăriei, strecurată meșteșugit printre grămezile de moloz și vegetația luxuriantă.
„La intervenția noastră, primarul a reacționat foarte prompt, a împrejmuit imobilul cu un gard de sârmă și a făcut oarecare ordine în interior”, ne-a declarat Vitalie Josanu. „N-a redat, însă, hanului viața de altă dată, ci i-a găsit o altă utilitate, în anul 2012, când l-a transformat în depozit de lemne, lucru care l-a costat o amendă de 4.000 de lei”.
„Eu am cumpărat hanul și am vrut să-l reabilitez, dar n-am avut bani și atunci l-am dat înapoi la primărie”, a precizat primarul Sorin Ouatu. „Problema este că nici primăria nu are bani. Am încercat să fac un proiecțel, dar costă foarte mult. Am luat legătura cu primarul de Târgu Neamț și m-a pus în legătură cu firma care s-a ocupat cu proiectul de reabilitare a Cetății, iar specialiștii în consultanță mi-au spus foarte clar: când o să am banii, atunci să-i contactez. Deocamdată nu am, ce să fac? Am proiecte pe drumuri, pe canalizare, nu se pot face toate odată. Da, am făcut o bază sportivă de 6 miliarde, dar am primit finanțare de la guvern, iar proiectul cu parcurile a fost respins. Nu sunt de acord cu cei care spun că nu e nevoie de parcuri la țară. În oraș, copiii se duc seara și se joacă la arteziană, dar la țară unde să se ducă? În câmp? Am făcut un părculeț cu niște bănci și câțiva copaci, din fonduri proprii. Nu se compară costurile pentu parc, cu cele pentru proiect!”.
La intrarea în satul Cârligi se află celălalt han, folosit astăzi ca locuință particulară. Este o construcție din cărămidă tencuită, cu un foișor deasupra intrării. Nu a fost nevoie de prea multe intervenții ale poliției pentru a salva de la degradare acest monument, întrucât proprietarii au luat imediat primele măsuri. Nu au făcut reparații capitale, dar au remediat fisurile și tencuiala și au revopsit pereții cu aceeași culoare – e drept, puțin cam țipătoare.
Stânca de la Șerbești – protejată cu două table
Deși monument al naturii, aflat teoretic într-o arie protejată, stânca de la Șerbești a fost lăsată la cheremul localnicilor, care foloseau piatra, gresia și nisipul la contrucțiile din gospodăriile personale. Este evident că „aprovizionarea” se făcea cu mijloace de transport și tocmai de aceea era de neînțeles atitudinea primăriei, care trebuia să fi stopat fenomenul.
Acum lucrurile s-au schimbat, după cum spune edilul Ouatu, pentru că primăria a montat lângă stâncă două table cu mesaje de genul „Ocrotiți natura!”. Și cu câteva rânduri care informează muritorii de rând că zona este declarată protejată încă din 1972.
„De vreo 4-5 ani nu mai ia nimeni piatră de acolo, s-a terminat!”, susține ferm primarul. Totuși, pe site-ul primăriei am găsit următoarele rânduri, neasumate de cineva anume din conducerea instituției, dar probabil măcar aprobate când au fost postate: „Situația actuală a Stâncii Șerbești, chiar dacă are caracter de arie protejată, se prezintă destul de îngrijorător. Parte din gresii, conglomerate și nisip, depozite ce alcătuiesc cea mai mare parte din zonă sunt exploatate de localnici și folosite în cea mai mare parte în construcții locale de dimensiuni mici. Chiar dacă în ultima perioadă, după ce a fost luată în custodie de administrația locală, exploatarea rocilor din zona a scăzut foarte mult, trebuie luate măsuri concrete de amenajare și protecție”. Singura concretizare a măsurilor constă în cele două table cu rol de panouri avertizoare.
Și dacă ceea ce încă stă în picioare are statutul de ruină, cu puține excepții – e adevărat, cine să mai aibă pretenții în privința siturilor arheologice și cui să-i pese că numărul celor clasate în patrimoniul cultural sau măcar evidențiate în RAN este insignifiant în raport cu numărul celor cunoscute: 3 la 30!
Monumente istorice
- Așezare ”La Velniță. sat Dușești; comuna Ștefan cel Mare,în vatra satului, între pârâul Velnița și biserică sec. II – III p. Chr.
- Ansamblul bisericii ”Sf.Trei Ierarhi. sec. XVII – XVIII sat Cârligi; comuna Ștefan cel Mare
- Biserica ”Sfinții Trei Ierarhi” 1660 comuna Ștefan cel Mare
- Clopotniță 1796 sat Cârligi; comuna Ștefan cel Mare
- Conacul Dimitrie Sturdza sec. XVII – XVIII sat Cârligi; comuna Ștefan cel Mare
- Hanul Caragea, azi casă sec. XIX sat Cârligi; comuna Ștefan cel Mare
- Biserica ”Sf. Gheorghe. 1637, modif. 1922 sat Ștefan cel Mare; comuna Ștefan cel Mare
- Casa Iordache Cantacuzino, azi școală mijl. sec. XVII, adăugiri sec. XIX. sat Ștefan cel Mare; comuna Ștefan cel mare
- Hanul de la Șerbești sec. XVII – XVIII, sat Ștefan cel Mare; comuna Ștefan cel Mare
Situri inscrise in Repertoriul Arheologic National
- Ansamblul sitului medieval al bisericii ”Sf. Gheorghe” de la Ștefan cel Mare, Epoca medievală / 1637, modif. 1922, 1661-1680
- Situl arheologic de la Ghigoiești – ”Podul Trudeștilor”. la 1,5 km S de sat, pe ambele părți ale șoselei Piatra Neamț – Roman; Eneolitic, Neolitic
- Așezarea Latene târziu de la Dușești – ”La Velniță”. în vatra satului, între pârâul Velnița si biserică, sec. III
- La acestea se adaugă 80 de semnalări privind descoperiri arheologice pe raza comunei, de la eneolitic până în Evul Mediu târziu.
Monument al naturii:
- Stânca de la Șerbești (Mormântul Uriașului)
Cristina MIRCEA