- au rămas în picioare biserica boierilor Limbădulce, precum și moara și hanul boierului Bolnavu
Monumente istorice
- Moară 1929 sat Dulcești; comuna Dulcești
- Biserica ”Pogorârea Sf. Duh” 1605, transf. sec. XVIII și XIX sat Dulcești; comuna Dulcești,
- Mormintele istoricilor Constantin și Alexandru Hurmuzachi în incinta Bisericii ”Pogorârea Sf. Duh” sat Dulcești; comuna Dulcești sec. XIX
- în incinta Bisericii „Pogorârea Sf. Duh” Cruce memorială închinată Eroilor din primul război mondial 1920 sat Dulcești; comuna Dulcești
Istoricul comunei Dulcești, așezare amplasată într-o zonă a județului cu o mare densitate de descoperiri arheologice, este prezentat pe site-ul primăriei cu mai multe detalii decât se găsesc pe paginile ministerului de resort și ale reprezentanților din provincie.„Descoperirile arheologice din zonă arată faptul că aici au locuit geto-dacii începând cu secolul I î.Hr”, se arată pe pagina primăriei. Iar lista punctelor arheologice cuprinde 12 poziții, cu localizare și descriere. Clădiri monument nu sunt decât două.
Pe la 1869, în satul Corhana se ridica o biserică catolică închinată celor șapte dureri ale Maicii Domnului, undeva în locul ”Balta lui Papură”. „Lăcașul a ajuns ruină peste doar câteva decenii – probabil din cauza locului prost ales, satul fiind și în prezent amenințat de alunecări de teren, astfel încât, în anul 1895, credincioșii au ridicat pe un deal o altă biserică, ce a rezistat doar până la mijlocul secolului trecut”, ne-a declarat Vitalie Josanu, ofițerul de patrimoniu din cadrul Poliției Neamț. „A avut grijă de asta vicarul de Săbăoani, Mihai Donea, care, sub pretextul unor renovări, a transformat radical acest lăcaș de cult. Alte «reparații capitale» au demarat în intervalul 1988-1992, pentru a șterge orice patină de vechime”.
Un alt obiectiv, distrus fără milă în anii ’50 ai secolului trecut, este conacul de la Dulcești, ale cărui ruine se ascund în desișul unei pânze dese de arbori și arbuști. CAP-ul a șters cu meticulozitate un conac de sec. XVIII al familiei Sturdza, unde se adunau frecvent revoluționarii de la 1848. Adesea, pe aici se abătea din drum și principele Alexandru Ioan Cuza ori își găseau refugiul revoluționari români din Bucovina, ocupată de austrieci. După căsătoria lui Gheorghe Sturdza cu Eliza Hurmuzachi, aici au locuit o vreme și au fost înmormântați, apoi, lângă biserica monument istoric, frații acesteia, Alexandru și Constantin, militanți de frunte pentru renașterea națională a românilor din Bucovina și unirea principatelor române. Mormintele lor sunt obiective protejate.
„Conacul, însă, a avut o soartă vitregă”, relatează Vitalie Josanu. „A rămas din el un beci de cărămidă cu o încăpere deasupra, precum și un vechi castel de apă – clasabil totuși – peste care s-a agățat un ciucure de antene parabolice. Poate că această utilitate l-a și salvat!”.
Biserica a fost „curățată” de termopane și gresie
Biserica Pogorârea Sfântului Duh domină drumul național dintre Piatra Neamț și Roman, fiind amplasată pe un promontoriu înalt. Pisania arată că lăcașul a fost ridicat la 1605, de logofătul Caraiman, pe temeliile unei biserici mai vechi, posibil ctitorie a familiei boierilor Limbădulce – cei care au dat și numele satului. Biserica nu are pictură interioară, dar a fost înzestrată cu odoare bogate și obiecte de cult prețioase. Cele mai vechi cărți (Evanghelia și Penticostarul) datează din 1716, dar există scrieri bisericești din 1816-1818, precum și „Evanghelia” ferecată în argint din 1834, cu inscripția: ”Această Sf. Evanghelie este aferosită cu mila Domnului de dumnealui Vornicul Gheorghe Sturza și de soția sa Ecaterina Cantacuzino în anul 1838 luna decembrie”.
Zestrea bisericii este întregită de 51 de icoane în ulei pe lemn de tei, și de Icoana Maicii Domnului din fața Sfântului Altar, cu raze de argint suflate cu aur, donată de Gheorghe și Ecaterina Sturdza, în anul 1845 (”Această Sf. Icoana sa ferecat în argint de robul lui Dumnezeu Gheorghe Sturza Vornic, fiul lui Iordache Sturza, spre pomenirea mea și a răposaților mei și a răposatei soția mea Ecaterina Cantacuzino și a doua soție a mea Eliza Hurmuzache – 1845 martie 28”).
Lista obiectelor de cult include o cruce de lemn îmbrăcată în argint – donată de Gheorghe și Ecaterina Sturdza în 1858; un potir de argint, un chivot de argint cu 5 turnulețe, un disc cu picior de argint, două lingurițe cu suport de argint și un set de cununii de argint – donate de Eliza Sturza între 1870-1887; un sfeșnic de alamă de 120 kg și un policandru, tot de alamă, de 60 kg – donate tot de Eliza Sturza; 4 sfeșnice de argint, o cădelniță și două candele din argint, 9 monede de aur și 3 de argint și 2 cruciulițe de argint cu inițialele E.C.E., respectiv M.N. Niciunul din aceste obiecte nu este clasat în patrimoniu. Preocupările creștinilor care s-au rânduit la conducerea parohiei s-au orientat către „modernizarea” lăcașului de secol XVII. Așa au apărut tâmplăria PVC cu geamuri termopan, „de toată bogdaprostea”, și gresie de baie peste pavajul din pridvor, vechi de câteva sute de ani. Ca să nu mai spunem de „opera” altui creștin gospodar, care a vopsit pietrele de pe mormintele familiilor ctitorilor, una din 1676 și cealaltă din 1698 (păstrate astăzi rezemate de pereții pridvorului), ca să se poată șterge mai ușor praful, probabil.
După ce IPJ Neamț a deschis un dosar penal pentru toate intervențiile făcute fără autorizații și avize, lucrurile au început să revină la normal. Tâmplăria PVC a fost înlocuită cu una din lemn, făcută după modelul original, iar gresia din pridvor a fost înlăturată. Însă vopseaua – întinsă cu generozitate peste inscripțiile de pe pietrele de mormânt – va trebui curățată de restauratori experimentați.
Moara – în patrimoniu, uilajele nu
Un monument deosebit de interesant și valoros este moara de la Dulcești, construită de boierul Constantin Vasiliu Bolnavu în anul 1927, ajunsă în scurtă vreme vestită în toată Moldova pentru calitatea făinii măcinate. Moara, construită din cărămidă, cu etaj și câteva anexe, a fost înzestrată cu utilaje marca Buhler, aduse de boierul-filantrop tocmai din Elveția, utilaje care funcționează și acum.
„Recenzorii noștri de la cultură și de la muzeu nu le-au găsit atât de importante încât să le includă în patrimoniul cultural național, deși, fără îndoială locul lor este în acele liste”, crede Vitalie Josanu.”Nefiind protejate, orice întreprinzător de «bine» le poate găsi valorificarea acolo unde sunt prețuite cu vârf și îndesat, după ce ar închide gura sătenilor cu niște instalații moderne, mai ieftine, dar mai performante. Au ieșit din țară loturi întregi de locomotive cu aburi – clasate în patrimoniu. De ce nu s-ar scoate și asemenea instalații industriale rarisime, mai ales că nu sunt protejate corespunzător de legile statului român?”
„Moara este folosită de nepoții boierului, dar fiind particulară, nu ne putem noi impune să înscrie utilajele în patrimoniu”, a declarat Mihai Michiu primarul de Dulcești. „Nici clădirea în sine nu este în patrimoniu din câte știu eu (?!!). Este biserica în schimb și arată bine, nu avem probleme pe linia asta. Obiectele bisericești, nu știu, cred că părintele ar trebui să se ocupe, că noi la primărie avem altele pe cap”.
Dacă nu ar fi atât de ocupați cu „altele”, poate reprezentanții primăriei ar găsi timp și pentru hanul de lângă moară, construit de același boier, dar neclasat ca monument. Dar pentru asta ar trebui niște funcționari, activi nu doar pe site și, mai cu seamă, capabili să înțeleagă că protejarea și cercetarea valorilor de patrimoniu nu sunt un moft pentru vremuri cu bani mulți la buget.
Cristina MIRCEA
2 comentarii
Vă felicit și totodată vă mulțumesc în numele dulceștenilor pentru acest articol!
Cu stimă,
Dorin Popa
foarte foarte interesant ! nu prea ne cunoaștem istoria locurilor natale .așteptăm si alte detalii nu vorbește nimeni de conacul boieresc de la Roșiori …..