Un nemțean în trupa Loredanei Groza: Andrei Popa - Călător de meserie

Viața lui Andrei Popa se învârte în jurul muzicii, iar muzica este viața lui. Sub orice formă. Când era prin gimnaziu, se visa pe o scenă, cântând la chitară, iar lumea să îl aplaude. Și a reușit. La 28 de ani, este chitarist în trupa Loredanei Groza. Se consideră „călător de meserie”, tot timpul pe drumuri între concerte, iar când prinde puțin liber, compune linii melodice. De fapt, așa se vede în viitor – un compozitor de succes. N-ar schimba pentru nimic în lume viața pe care o are acum și spune că a ajuns în acest punct prin multă muncă, încăpățânare și seriozitate.

„Mi-a dat un vecin o chitară și am început să cânt”

Andrei a învățat încă din clasa a V-a la Colegiul Național „Petru Rareș” și s-a apucat de chitară într-o vacanță de vară, pe la 13 ani. „Am avut un vis. Mă visam pe cubul de la fostul XXL, pentru că așa îmi imaginam eu că e scena pe atunci. Visam să cânt la chitară pe acel cub, cu mai mulți colegi cântând la diferite instrumente. Și cu public. Tot timpul am avut legătură cu muzica, chiar dacă nu am fost la școala de muzică și nici n-am avut muzicieni în familie. Ascultam rock, aveam niște casete înregistrate acasă, de-ale tatălui meu, cu Scorpions, AC/DC, iar rock-ul este direct legat de chitară. Când asculți rock, nu poți să te gândești la pian sau la alt instrument”.

Prin clasa a VII-a, a început să se ducă la Clubul Copiilor, la secția de chitară. Nu a fost mulțumit de ce se preda acolo, așa că a renunțat. „N-am luat o lecție de chitară în viața mea. Tot ce știu am învățat de unul singur. Mi-a dat un vecin o chitară acustică și am început, efectiv, să cânt la ea, să compun piese. Dar n-am avut o metodă anume de a învăța. După ureche, pur și simplu. În timp, am început să mai învăț și elemente de teorie muzicală, atunci când chiar am simțit că nu mai merge altfel, că aveam nevoie. Dar asta târziu, pe la facultate. Perioada liceului a fost total empirică din punct de vedere muzical, a fost perioada în care am descoperit muzica de unul singur”.

Concert pe terenul de baschet al liceului

În timp ce deslușea tainele chitarei, se schimbau și gusturile pentru muzică. De la Nirvana a ajuns la muzică mai agresivă, iar… „în liceu, pot să spun că am fost un metalist. Prin clasa a IX-a, m-am dus din nou la Clubul Copiilor să învăț chitară, credeam că s-au mai schimbat lucrurile pe acolo, dar nu a fost așa. În schimb, am cunoscut pe cineva care avea o sală liberă la Club, cu instrumente muzicale. Pentru mine, era paradisul. Câteva luni bune m-am dus. Acolo mi-am făcut și prima formație. Apoi, în clasa a X-a, l-am cunoscut, la cenaclul literar, pe folkistul Adrian Beznă. Am aflat că face muzică și că are nevoie de un basist pentru o formație. Acesta a fost debutul meu pe o scenă mare, în centrul orașului, la zilele orașului Piatra Neamț. După, mi-am făcut o formație, cu niște băieți din liceu, și țin minte că am dat primul concert pe terenul de baschet la «Petru Rareș». Directorul de atunci, domnul Obreja, ne-a susținut și a vorbit chiar și la primărie, să oprească circulația pe străduța de lângă terenul de baschet. Noi am făcut scena din mesele de la laboratorul de chimie și a ieșit totul foarte bine, la final”.

„Am postat melodii pe internet”

Prin clasa a XI-a, Andrei și-a luat primul calculator, dintr-un singur motiv: să compună și să înregistreze piese. „Un an mai târziu, mi-am înregistrat primele melodii pe calculator și am început să le postez pe internet, ca să văd opinia altor oameni. Am avut norocul ca membrii unei formații din Timișoara să asculte melodiile și m-au chemat să cânt cu ei. Se chema Negură Bunget, o trupă de black metal, destul de cunoscută și în străinătate. Nu mă așteptam să mă contacteze cineva. Era cam în aceeași perioadă în care dădeam și examenul de admitere la Regie de Film, în București. Aveau un turneu prin Europa și m-au chemat să cânt cu ei. Am stat vreo lună de zile la Timișoara, la repetiții, și apoi am plecat în turneu cu ei. Asta a fost, de fapt, prima mea experiență muzicală de anvergură. Dar, de la un timp, eu fiind stabilit în București, începuse să fie destul de greu să comunicăm și, după doi ani de colaborare, am renunțat la proiect. Am avut norocul să călătoresc foarte mult și să văd pe pielea mea ce înseamnă un turneu. Să călătorești într-o dubă, să mănânci pâine cu iaurt, să dormim în cămine studențești. Dar a fost minunat. Am făcut și baie în Marea Nordului”, povestește Andrei, râzând.

De la hard rock, la cover-uri, la Loredana

După această colaborare, Andrei a încercat să-și câștige existența tot din muzică și a intrat într-o formație de cover-uri din București, numită Cabaret. „Pentru mine, a fost o schimbare foarte mare, de la rock la cover-uri. Nu mergea însă foarte bine, stăteam într-o garsonieră, trebuia să plătesc chiria și încercam să fac ceea ce-mi place, dar să câștig și bani. O prietenă a văzut pe internet un articol în care Loredana căuta un chitarist. Am trimis un mail, un mini-CV, am atașat niște piese compuse de mine și înregistrate și… m-au chemat la casting. M-am dus și faptul că m-au acceptat mi-a dat încredere în mine, pentru că reușisem, încă o dată, să răzbat și să fac ceea ce-mi place. După casting, țin minte că am ieșit la o bere cu trupa. În mintea lor, mă aleseseră deja”.

Prima întâlnire cu Loredana Groza a fost… memorabilă. „La prima repetiție, a intrat Loredana în sală, ca o adevărată artistă, cu ochelari de soare, cu pantaloni de piele, nu mai văzusem femei din main-stream ca ea niciodată, m-a impresionat”.

„Loredana mi-a schimbat viața”

Andrei a fost acceptat foarte bine în trupă, la acel moment aproape toți membrii erau din Moldova, inclusiv Loredana, care este din Onești. Muzical vorbind, Andrei îi datorează foarte multe artistei din Bacău și chiar spune că… „Loredana mi-a schimbat viața. Am învățat foarte multe de la ea, din punct de vedere al showbiz-ului, al muzicii, al modului de a fi ordonat în muzică. Muzical, am învățat o grămadă de lucruri, de la orchestrație la modul de a vedea lucrurile. Loredana este un artist desăvârșit. Are o personalitate complexă și are talentul de a-și alege oamenii cu o conexiune foarte bună între ei, cu capul pe umeri și serioși.

Am înțeles că, dacă vreau să fiu artist, trebuie să mă înțeleagă și alții. Nu pot să fac o muzică doar pentru mine, pentru că risc să stau cu ea acasă. În momentul în care vrei să-ți câștigi existența din muzică, trebuie să fii și pe placul altora. Atunci a fost un mare compromis pentru mine, dar industria asta a muzicii alternative încă nu este foarte dezvoltată la noi în țară încât să-ți câștigi existența din ea. Mi-a luat timp să înțeleg toate aceste lucruri”.

Acum, Andrei Popa a ajuns să fie printre cei mai vechi din trupa Loredanei, iar în cinci ani petrecuți în această formulă a ajuns să iubească foarte mult viața pe care o duce. „Să fii plecat de acasă e o chestie pe care ți-o asumi atunci când îmbrățișezi meseria asta. Câteodată stau și mă întreb dacă nu cumva meseria mea este de călător. Un concert durează o oră și jumătate, dar, ca să ajungi la el, durează și două zile. Mașină, autocar, avion. Plecăm și în străinătate de câteva ori pe an. E o viață foarte frumoasă și nu aș înlocui-o cu nimic. Chiar dacă uneori poate părea grea și enervantă și pare că faci compromisuri. În momentul de față, pot să spun că nu îmi lipsește nimic”.

„Vreau să-mi exploatez talentul de producător”

În ultima vreme, tânărul chitarist a început să compună foarte multe melodii. Ar vrea ca, în viitor, diverși artiști să-i cânte piesele. „Aș vrea să-mi exploatez talentul de producător. Eu să compun piese și să caut diverși artiști care să înregistreze pentru ele cu vocea, iar eu să fac instrumentalul. Am și un fel de proiect cu influențe tradiționale, am chiar vreo două piese pe radio Guerrila. CEVA se cheamă proiectul. Am încercat să experimentez combinația dintre muzică electronică și muzică tradițională, împreună cu niște colegi de trupă de la Loredana, băiatul de la cobză și băiatul de la clape. De când sunt cu Loredana, am început să conștientizez că muzica populară nu înseamnă doar muzică populară, sunt o grămadă de genuri. E de-a dreptul fascinant. Odată ce începi să le cânți, începi să faci diferența. Trebuie să acceptăm totul în jurul nostru. N-ai de unde să știi cum dai peste ceva care-ți poate schimba viața. Acum fac asta în timpul liber. Nu sunt un producător cunoscut, iar dacă vrei să faci bani din muzică, trebuie să ajungi pe radiourile comerciale. Chiar de dinainte să plec la facultate, știam că așa o să fie, presimțeam că ceea ce-mi place nu e ceea ce se vrea. Nu poți să-ți câștigi existența doar făcând ceea ce-ți place. Trebuie să ajungi la un consens cu oamenii din jurul tău”.

Toți banii pe care i-a câștigat Andrei din muzică i-a investit tot în muzică. Când nu cântă, compune. Își dedică tot timpul pasiunii sale, care îi aduce mari satisfacții. „Când alții ieșeau în cluburi, eu stăteam și exersam în casă. Am avut oarece voință de a face lucruri. La mine, procesul de învățare este continuu. Am defectul de a fi încăpățânat să fac ceea ce-mi place. Iar în momentul în care îți propui să faci ceea ce-ți place, evoluezi. Simt nevoia să nu stau pe loc, să evoluez, să nu mă plafonez”.

Oana IOSUB-TOMA