ANALIZĂ Buturuga Micu răstoarnă carul USL

Alegerile parțiale pentru funcția de primar al muncipiului Roman i-au dat câștig de cauză lui Lucian Micu, cel care a asigurat interimatul după plecarea lui Laurențiu Leoreanu în Parlament. A câștigat clar, cu peste 3.300 de voturi diferență, în condițiile unui scrutin desfășurat în condiții speciale.

Nimic nu părea să-l dea favorit pe candidatul PNL înainte de ziua de duminică. Argumentele se înșirau aproape logic: PSD a câștigat clar alegerile parlamentare și era pe trend crescător, Guvernul este al PSD, care a și numit un nou prefect specialist în administrație publică locală și alegeri, Consiliul Județean este al PSD… Peste toate, cu un PNL în plină luptă pentru putere și funcții și un Lucian Micu pasibil de a încheia prematur mandatul de primar ales, din motive de Agenție Națională de Integritate, se prefigura un viitor spălăcit dreptei din marea familie romașcană.

În ciuda acestor aspecte, Lucian Micu a câștigat, ceea ce ridică, aproape obligatoriu, întrebarea cum a reușit să facă asta și dacă e meritul său, al partidului sau, nu cumva, e meritul celor din PSD.

* Date care se bat cap în cap

În 2012, Laurențiu Leoreanu câștiga alegerile locale de o manieră categorică, obținând 18.613 voturi, cu 12.500 de voturi mai mult decât Leonard Văcaru, candidatul PSD, care, venit cu o campanie electorală catastrofală și cu greșeli inexplicabile, a obținut doar 6.185 de voturi. Și asta doar pentru că nasc și la Roman PSD-iști fideli.

Statisticile trebuie reținute, fiindcă, după cum s-a demonstrat, sunt relevante.

În 2016, același domn Leoreanu câștiga detașat alegerile, dar cu voturi mai puține – 17.579. Contracandidatul său de la PSD, Gheorghe Oprea, a obținut doar 3.532 voturi, în condițiile în care nimeni nu a înțeles cum a ajuns el să candideze, iar PSD Roman era frământată de reorganizare și de Dan Manoliu încercând să elimine urmele trecutului. Numărul mic de voturi, considerabil mai mic decât în 2012, s-a explicat prin bâlbâielile de partid și o campanie purtată la fel de neprofesionist ca în 2012. De data aceasta, nici măcar PSD-iști pur sânge nu s-au dus la vot, dând un blam conducerii partidului.

În 2017, pe fondul unui sictir total din partea alegătorilor, Lucian Micu câștigă Primăria Roman pentru PNL, cu 10.662 de voturi, cu 7.000 mai puține decât dl. Leoreanu în 2016. Iar PSD primește 6.314 voturi, adică un scor aproape identic cu cel din 2012! Din nou, semn că nucleul dur al partidului a venit la vot, la fel ca atunci, dar și că, după victoria categorică a PSD la Roman în parlamentare, social-democrații convinși sperau la mai mult.

Se poate spune că PSD și-a atins limita în privința atragerii la vot a electoratului său fidel. E clar însă că nu a reușit să-i convingă pe romașcanii nehotărâți și nici pe cei care nu au mai vrut PNL-ul și care, sătui de politicianisme de doi lei, au preferat să nu voteze deloc.

Nu trebuie uitat nici amănuntul că ALDE n-a pus niciun candidat la Roman și a sprijinit, după măruntele posibilități, candidatul PSD.

* Greșelile PSD

În primul rând, nu a știut să gestioneze victoria de la alegerile parlamentare. Chiar și pentru un partid precum PSD, e inadmisibil să câștige clar niște alegeri parlamentare, să știe că are alegeri parțiale în câteva luni și să se culce pe urechea ”Oricum vom câștiga, că avem guvernul și conducem județul”.

În afara unor stupide postări feisbuciste, organizația locală nu a făcut nimic să arate că există, că vine cu soluții proprii, că poate propune candidați din propria pepinieră, care să nu bulverseze electoratul. Aici este vina lui Dan Manoliu și a colegului de Parlament Alexandru Rotaru. Au acceptat (sau poate ei au propus?) un candidat fără trecut comun semnificativ în PSD. Un candidat onest, dar care a fost și probabil este încă identificat cu perioada de glorie a PDL și a guvernului Boc.

Cine l-a propus și propulsat pe Marius Neculai în postura de candidat va fi făcut vinovat pentru pierderea alegerilor la Roman, chiar dacă a făcut-o cu bune intenții, în disperare de cauză și din lipsă de soluții. Cum PSD Roman nu a propus niciun alt nume, întrebarea ”Cine ar fi putut candida?” rămâne retorică.

A doua greșeală a PSD a fost naivitatea de a crede că e suficient să depună o candidatură pentru a câștiga. A urmat o situație tipică: o campanie condusă bi sau chiar tricefal, lucruri și decizii care s-au bătut cap în cap, un candidat pus să navigheze între cerințele partidului și propriile opinii, o ruptură de comunicare chiar în staff-ul de campanie.

Nu a existat o idee de forță care să poată convinge nehotărâții să iasă la vot, să-i convingă pe romașcani că orașul va avea de câștigat cu candidatul propus de PSD. Nici măcar ideea că Guvernul și Consiliul Județean, de unde pot veni fonduri, sprijină un primar PSD nu a fost susținută și asumată în campanie, mai mult a fost sugerată, dar și asta la modul subtil.

O altă cauză a rezultatului obținut de PSD vine din partea conducerii organizației municipale. Șeful, adică Dan Manoliu, a trebuit să sprijine un candidat care, dacă obținea victoria, i-ar fi luat locul de președinte al PSD Roman. Cu asta am spus totul și de aici micile… diferențe de abordare în campanie. Dl. Manoliu s-a manifestat pe rețele de socializare – care, încă o dată, și-au dovedit inutilitatea într-o campanie, dacă sunt folosite la nivel de grădiniță -, cu un limbaj mai dur față de PNL, în condițiile în care Marius Neculai a fost chiar grijuliu să ducă o campanie curată și fără replici contondente. Când Lucian Micu l-a categorisit pe dl. Manoliu cu apelativul ”senatorul Mormoloc”, primii care s-au distrat au fost cei din PSD! A fost nevoie de dl. Arsene să dea o replică asemănătoare dlui Micu, pentru că nimeni din Roman n-a dorit să strice kharma, zen-ul și feng-shui-ul marii familii romașcane.

O altă urmă de vinovăție se găsește la vârful PSD. Când s-au câștigat parlamentarele și, apoi, nu s-a găsit un candidat din partid, Ionel Arsene ar fi trebuit să facă un gest de forță. Cum i-a zis lui Liviu Dragnea că trebuie să lase parlamentul și să stea să performeze în județ, unde este nevoie de el, așa trebuia el să-i pună pe cei doi parlamentari de Roman, Manoliu și Rotaru, să decidă care din ei candidează pentru primărie. S-ar fi tranșat lucrurile, s-ar fi văzut cât de populari și pricepuți sunt, iar, în cazul eșecului, e drept că s-ar fi făcut și mai mult de râs, dar puteau continua să se bucure de avantajele mandatului de parlamentar. Sigur, exista și varianta Viorel Stan, candidat pe lista deputaților, persoană cu notorietate și cu funcție (inspector școlar general), care ar fi trebuit pus în fața examenului unor alegeri directe, dar nici măcar nu a fost implicat efectiv în campanie.

În fine, o ultimă cauză a înfrângerii este lipsa de dialog și de coordonare. Candidatul și echipa de la Roman nu au vrut ajutorul altor persoane din PSD. Având siguranța victoriei, nu voiau, probabil, să împartă laurii cu nimeni. Rămâne de văzut dacă va face cineva vreun gest de onoare în organizația locală sau dacă Ionel Arsene va folosi prilejul pentru a reorganiza totul în Roman. În PSD Roman…

Valentin BĂLĂNESCU

FOTO: Facebook/ Ionel Arsene.