Inaugurarea Raftului American, la Biblioteca judeţeană Neamţ, în prezenţa ambasadorului SUA în România, ES Hans Klemm, se prefigura ca un eveniment onorabil, dincolo de comentariile şi întrebările legate de acele coincidenţe deja cunoscute din zilele trecute – vezi aici şi aici . La faţa locului, însă, acţionându-se conform programul anunţat , puţin a lipsit ca totul să se transforme într-un fiasco de proporţii. Şi nu din cauza zăpezii pe care profesioniştii de la Publiserv abia au reuşit s-o strângă.
Ambasadorul a sosit aproape de ora anunţată, împreună cu soţia sa, d-na Mari Kano, şi a fost întâmpinat de managerul bibliotecii, Mihaela Mereuţă, căreia i-a fost alături „pachetul” standard de conducători politico-administrativi: prefectul Daniela Soroceanu, preşedintele Ionel Arsene, vicepreşedintele convenabil Ion Asaftei, administratorul public al judeţului, Oana Bulai, primarul de Piatra Neamţ, plus omniprezentul Bărbuleţ Tărăntuş de la cabinetul preşedintelui CJ Neamţ. În acest format s-a purces la vizitarea bibliotecii, a 
colecţiilor şi altor îndemânări, astfel încât invitaţii aflaţi în Sala Cupola au trecut la program de aşteptare. În sala de aşteptare, altă poveste, una ce-ar trebui să se deconteze în perioada următoare. E cazul să se explice în termeni rezonabili cine îşi asumă selecţia personalităţilor autentice şi a celor închipuite prezente, mai ales în condiţiile în care spaţiul Cupolei este cât este. Din prima, de exemplu, s-au remarcat prezenţa fostului director Constantin Bostan şi absenţa lui Adrian Alui Gheorghe, precum şi plasarea una lângă alta a două doamne de forţă ale învăţământului, directorele de colegiu Daniela Neamţu şi Mariana Paleu. (Despre tentativa de umilire a jurnaliştilor, plasaţi în ultimul rând, cu nasul în fundul cameramanilor, o singură subliniere: s-a invocat discret o îndrumare preţioasă venită din partea acelui Bărbuleţ Tărăntuş.)
Oricum, ai noştri nu vor să înveţe în ruptul capului că evenimentele – cu accent pe cele sensibile – se organizează după reguli. Într-un caz concret ca inaugurarea Raftului, se procedează exact invers, adică faci întâi inaugurarea, acorzi timp pentru chestiunile protocolare, cu sau fără un dialog cu publicul, cu sau fără fotografii de album, după care te duci să faci turul instituţiei în linişte.
Partea agreabilă a mizeriei organizatorice a constat în intervenţiile muzicale, zece în total, la pianină, acordeon, trombon şi voce, separat sau grupat, oferite celor puşi pe hold în scaune şi fotolii împrumutate, ca-ntre surori de subvenţie publică, de la Teatrul Tineretului.
Într-un târziu, spre 5 p.m., pare-se la sugestia ambasadorului, a avut loc joncţiunea invitaţilor. Trecând peste inutila sonorizare şi emoţiile managerului, e păcat să nu subliniem faptele şi întâmplările valoroase. Într-un moment de inspiraţie, managerul emoţionat a amintit anii de de demult, de colaborare cu voluntarii din Corpul Păcii. Jovial şi relaxat, Hans Klemm s-a dovedit ponderat în complimente şi a amintit coordonatele principale ale misiunii sale, de fapt ale oricărui ambasador american în România – e vorba de securitate, democraţie şi prosperitate. Drăguţ a fost şi schimbul de amabilităţi pe seama rolului bibliotecii publice; a emanat căldură şi sinceritate. Nu în ultimul rând, o surpriză de proporţii a venit partea prefectului Soroceanu şi a preşedintelui Arsene. Intervenţiile lor de final s-au remarcat prin claritate, eleganţă şi scurtime.
Vizita ambasadorului Klemm şi a doamnei continuă mâine cu întâlnirea de la Colegiul Naţional de Informatică.
Cât priveşte povestea întrebării-surpriză adresate Excelenţei Sale, cu trimitere la un reportaj istoric publicat de National Geographic în 1975, împreună cu sensurile răspunsului, urmează amănunte numai în Mesagerul. (Viorel COSMA)
Ultima oră: După vizita de la Colegiul Național de Informatică, ambasadorul Klemm va avea o întânire inedită la Colegiul Național “Calistrat Hogaș”. Conform declarației directorului Florin Irimia tema discuțiilor cu elevii vizează Holocaustul.Rămâne să vedem cine se mai anunță până dimineață.
